ICCJ. Decizia nr. 2737/2014. Civil. Acţiune în revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2737/2014
Dosar nr. 4296/63/2010
Şedinţa publică din 16 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţa, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 514 din 22 mai 2013 Tribunalul Dolj a respins acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA împotriva pârâţilor B.N. şi B.V., a admis cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi, iar reclamanta pârâtă a fost obligată să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie pârâţilor reclamanţi terenul în suprafaţă de 494 mp, situat în Craiova, jud. Dolj.
În motivare, tribunalul a reţinut că instanţa a fost învestită cu o acţiune în revendicare formulată de reclamanta SC P. SA, privind terenul în suprafaţă de 494 m.p., situat în Craiova, înscris în C.F. a municipiului Craiova.
În probaţiune, reclamanta a depus certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis în decembrie 1995, de către Ministerul Transporturilor.
Prin cererea reconvenţională, pârâţii au solicitat, la rândul lor, ca reclamanta să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 494 mp situată în B-dul D., imobil înscris în C.F., depunând în probaţiunea dreptului de proprietate contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 24 august 2007 de B.N.P., D.T. şi A.T., precum şi Dispoziţia nr. 2802 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova.
Reclamanta a solicitat anularea acestei dispoziţii, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24 august 2007 de B.N.P., D.T. şi A.T., cerere respinsă în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 6656 din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Craiova.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că terenurile părţilor se suprapun pe o suprafaţă de 494 mp, aşa încât tribunalul a procedat la compararea titlurilor drepturilor autorilor reclamantei şi ai pârâţilor, pentru a determina care dintre autori avea un drept preferabil.
Tribunalul a reţinut şi că posesia asupra bunului revendicat este exercitată de către reclamanta SC P. SA.
S-a reţinut că dreptul de proprietate al reclamantei a fost stabilit prin constituirea acesteia în temeiul H.G. nr. 834/1991, fâră însă ca să se dovedească existenţa, la data constituirii, a unui drept de administrare în patrimoniu, pentru a-i putea fi constituit dreptul de proprietate în scopul realizării obiectului său de activitate, în timp ce autorilor reclamanţilor ii s-a reconstituit, pe vechiul amplasament, dreptul de proprietate asupra unui teren deţinut anterior de autorii acestuia, respectiv B.M., B.A. şi B.N., ca urmare a unor măsuri reparatorii instituite prin Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat ape! reclamanta pârâtă SC P. SA.
A susţinut că, fără nicio justificare, prima instanţă a dat prioritate titlului pârâţilor, în condiţiile în care aceştia nu au avut niciodată în proprietate suprafaţa de teren.
Împrejurarea că autorii acestora nu erau îndreptăţiţi să dobândească dreptul de proprietate a fost tranşată cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr. 8177 din 20 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins acţiunea în revendicare, reţinându-se că nu au fost niciodată proprietarii terenului, deoarece acesta a trecut în proprietatea statului, ca efect aî dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/3974, astfel încât la data exproprierii pentru nevoi de sistematizare, au fost despăgubiţi doar pentru casă.
Greşit tribunalul a ignorat şi faptul că Dispoziţia nr. 2802/2006 emisă de primarul Municipiului Craiova este ulterioară hotărârii instanţei supreme, deşi atât Primăria Municipiului Craiova, cât şi Consiliul Local au fost părţi în acel proces. De altfel, în cuprinsul acestei dispoziţii se reţine şi că terenul proprietatea reclamantei în suprafaţă de 583 mp m se suprapune cu terenul solicitat de pârâţi.
A arătat reclamanta şi că titlul de proprietate al pârâţilor este mai puţin caracterizat decât al său, deoarece reclamanta a dobândit întâi dreptul de proprietate şi ulterior La consolidat prin înscrierea în cartea funciară în anul 2000, devenind astfel opozabil pârâţilor.
De altfel, pe baza expertizei efectuate în cauză şi a înscrisurilor depuse, a rezultat că terenurile se suprapun pe o suprafaţă de 490 mp.
Cu prilejul punerii în posesie s-a constatat că nu exista fizic terenul la nr. 19 al B-dului D. fost A. deoarece SC P. SA se învecina deja la vest cu SC B.C. SRL (succesoarea proprietarilor T.), în condiţiile în care în litigiul soluţionat prin sentinţa nr. 2923 din 18 februarie 2009 a Judecătoriei Craiova, s-a stabilit linia de hotar între pârâţi şi SC B.C. SRL, iar aceştia au prezentat terenul din litigiu ca fiind proprietatea lor.
Prin Decizia nr. 146 din 12 decembrie 2013 Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta SC P. SA împotriva sentinţei nr. 514 din 22 mai 2013, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a ll-a civilă, şi a obligat reclamanta la 1.500 lei cheltuieli de judecată, către intimaţii pârâţi.
În motivare, curtea de apel a reţinut că la data de 13 noiembrie 2009, SC P. SA a formulat o precizare şi completare de acţiune, prin care a solicitat; revendicarea suprafeţei de 494 mp teren situat în Craiova, nulitatea Dispoziţiei nr. 2802/2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 24 august 2007 şi radierea dreptului de proprietate al pârâţilor B. din cartea funciară.
Prin sentinţa nr. 19418 din 11 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6476/215/2009, Judecătoria Craiova a declinat cauza la Tribunalul Dolj, secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 650din 24 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, s-au disjuns capetele de cerere în revendicare de cele referitoare la nulitate acte şi s-au declinat la Judecătoria Craiova cererile având ca obiect nulitatea Dispoziţiei nr. 2802 din 23 ianuarie 2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 24 august 2007 şi rectificarea cărţii funciare.
Ca urmare, capetele de cerere având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 2802 din 23 ianuarie 2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 24 august 2007 şi radierea dreptului de proprietate ai pârâţilor Bazgu din cartea funciară, au fost soluţionate pe cale separată, în Dosarul nr. 18808/215/2010 şi au fost respinse în mod irevocabil, prin Decizia nr. 6656 din 28 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. 18808/215/2010.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că s-a stabilit deja, cu autoritate de lucru judecat, prin sentinţa civilă nr. 84/2007 a Judecătoriei Craiova, că reclamanta SC P. SA nu are interes să atace Dispoziţia nr. 2802 din 23 ianuarie 2006 emisă de primarul Municipiului Craiova, astfel încât se impune respingerea, pe cale de consecinţă, şi a capetelor de cerere referitoare la nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat din 24 august 2007 şi radierea dreptului de proprietate al pârâţilor B. din cartea funciară.
În aceste condiţii, în prezenta cauză, instanţa de fond nu a fost învestită, iar controlul judiciar nu poate viza valabilitatea Dispoziţiei nr. 2802 din 23 ianuarie 2006.
Curtea de apel a păstrat motivarea instanţei de fond, faţă de preferabilitatea titlului pârâţilor.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În cuprinsul criticilor, reclamanta a arătat că instanţa nu a analizat majoritatea motivelor de apel.
De asemenea, când a procedat la compararea titlurilor pârâţilor, instanţa a refuzat să ţină cont şi de Dispoziţia nr. 2802/2006 emisă de primarului Municipiului Craiova, pe motiv că s-ar fi respins acţiunea în anularea respectivei dispoziţii, aspect care nu este relevant, pentru că acţiunea s-a respins, ca lipsită de interes.
În primul dosar soluţionat, cel disjuns, s-a respins acţiunea în anulare, reţinându-se că nu există suprapunere între terenuri. In schimb, în prezentul dosar se ajunge la o concluzie; contradictorie, respectiv că există suprapunere între cele două terenuri.
Reclamanta susţine că aceste contradicţii fac incident motivul de recurs prevăzut de pct. 7 art. 304 C. proc. civ.;
Mai arată reclamanta şi că decizia recurată încalcă puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 8177/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din această decizie, care a intrat în puterea de lucru judecat, rezultă că pârâţii nu au dreptul la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru teren, ci doar la măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţie.,
Instanţa de apel a greşit când a comparat titlurile de proprietate, deoarece ar fi trebuit să ţină cont de autoritatea de lucru judecat a deciziei mai sus menţionată, aspect faţă de care este incident motivul de recurs prevăzut de pct. 8 din art. 304 C. proc. civ., mstanţa de apel a interpretat greşit şi schimbat înţelesul Deciziei nr. 8177/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în plus, titlul de proprietate al reclamantei a fost legal emis şi cuprinde şi terenul în litigiu.
Analizând decizia recurată, înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. (5) C. proc. civ., hotărârea trebuie să conţină „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
În cauza dedusă judecăţii, mstanţa a fost investită, iniţial, cu o acţiune în revendicare, formulată de SC P. SA, în contradictoriu cu pârâţii B.V. şi N.
La rândul lor, pârâţii au formulat o cerere reconvenţională, prin care au revendicat aceeaşi suprafaţă de teren, depunând actele de proprietate. Ca urmare, reclamanta a înţeles să îşi precizeze cererea de chemare în judecată, solicitând şi anularea actelor de proprietate ale pârâţilor, respectiv a Dispoziţiei nr. 2802/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova şi contractului de vânzare cumpărare din 2007.
Această cauză s-a soluţionat irevocabil, prin Decizia nr. 6656/2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, care a constatat că respectivele acte de proprietate sunt valabile.
În prezenta cauză, prin sentinţa nr. 514 din 22 mai 2013 Tribunalul Dolj a respins acţiunea în revendicare formulată de reclamantă şi a admis cererea reconvenţională formulată de pârâţi. în motivare, a reţinut că terenurile părţilor se suprapun pe o suprafaţă de 494 mp, cu dimensiunile şi vecinătăţile reţinute în raportul de expertiză întocmit de D.D. şi conform cercetării la faţa locului din data de 12 aprilie 2013.
Procedând la compararea titlurilor, pentru reclamantă certificatul de atestare a dreptului de proprietate şi pentru pârâţi contractul de vânzare cumpărare din 2007 şi Dispoziţia nr. 2802/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, instanţa a concluzionat că titlul pârâţilor este preferabil.
Prin motivele de apel formulate împotriva sentinţei Tribunalului Dolj, reclamanta a susţinut că, pe baza expertizei efectuate în cauză şi a înscrisurilor depuse, a rezultat că terenurile se suprapun pe o suprafaţă de 490 mp.
Dar această reţinere este contradictorie cu situaţia de fapt pe care o prezintă Dispoziţia nr. 2802/2006 emisa de Primăria Municipiului Craiova, în cuprinsul căreia se arată că terenul proprietatea reclamantei, în suprafaţă de 583 mp, nu se suprapune cu terenul solicitat de pârâţi, în suprafaţă de 494 mp.
Aşadar, a apreciat reclamanta, compararea de titluri ar fi trebuit făcută şi în raport de Dispoziţia nr. 2802/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova.
Înalta Curte reţine că instanţa de apel nu a analizat şi nu a răspuns acestor critici.
În cuprinsul deciziei recurate, se arată că acţiunile formulate de reclamantă în anularea Dispoziţiei nr. 2802/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova au fost respinse, irevocabil, ca lipsite de interes, deci instanţele de judecată nu au procedat la verificarea acestui act administrativ pe fond. Ca urmare, reţine curtea de apel, nici o apărare referitoare la valabilitatea respectivei dispoziţii nu ar putea fi analizată în apel, nici pe cale de acţiune, nici pe cale de excepţie, chiar dacă în prezentul litigiu s-a stabilit, prin expertiză, că terenurile revendicate se suprapun. Curtea de apel a mai apreciat şi că tribunalul a procedat corect la compararea titlurilor de proprietate asupra terenului.
Aşadar, instanţa de apel nu a analizat criticile formulate de reclamantă, referitoare la contradictorialitatea dintre ce s-a reţinut prin Dispoziţia nr. 2802/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova, respectiv că terenurile nu s-ar suprapune, şi ceea ce a rezultat din expertiza întocmită, adică suprapunerea; acestora şi nici cefe la necesitatea analizării titlului pârâţilor, respectiv a Dispoziţiei nr. 2802/2006, emisă de Primăria Municipiului Craiova.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că este incident motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este nemotivată, doctrina calificând astfel şi hotărârile judecătoreşti care cuprind motive contradictorii.
În această situaţie., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmează să admită recursul reclamantei, să caseze decizia recurată şi să trimită cauza, spre rejudecare, ia aceeaşi mstanţă, care va analiza, punctual, toate criticile formulate prin memoriul de apel.
PENTRU ACESTE MOTiVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC P. SA, împotriva Deciziei civile nr. 146 din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.
Casează decizia atacata şi trimite cauze spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2706/2014. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 2755/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
