ICCJ. Decizia nr. 2742/2014. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2742/2014
Dosar nr. 11294/121/2011
Şedinţa publică din 16 octombrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul P.I.G. a solicitat obligarea pârâţilor Municipiul Galaţi prin Primar, D.N., C.N., O.V., B.L. şi F.I. la repararea prejudiciului suferit.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat de la R. SRL, prin contract de vânzare-cumpărare autentificat la notar, imobilul situat în Galaţi, cartier centru, str. N.B., zona parcare O.J.T.-Biserica M.
Imobilul în cauză avea destinaţia de spaţiu comercial şi fusese edificat în baza autorizaţiei de construire din 27 ianuarie 1992, dreptul de proprietate fiind intabulat în CF nr. XX a localităţii Galaţi.
Ulterior, în data de 22 octombrie 2009, la cererea Primarului D.N., a fost emisă autorizaţia de desfiinţare nr. AA/2009, prin care s-a autorizat demolarea construcţiei, motivat de faptul că imobilul încalcă zona de protecţie a monumentului istoric - Biserica M.
Reclamantul a susţinut că faptele săvârşite de către pârâţi atrag răspunderea civilă delictuală a acestora, deoarece încă de la emiterea autorizaţiei de construire trebuia avut în vedere eventualul statut de monument istoric al Bisericii M., însă acest aspect nu este reţinut nici în certificatul de urbanism şi nici în autorizaţia de construire.
Mai arată reclamantul că la data emiterii dispoziţiei din 21 iulie 2011, autorizaţia de desfiinţare nu mai era valabilă şi că nu există vreo hotărâre judecătorească care să-i fie opozabilă prin care să se dispună demolarea imobilului. În plus, ulterior emiterii autorizației de desființare, nu s-a formulat nicio acțiune de evacuare.
Ca atare, şi-a precizat pretenţiile la suma de 652.500 RON, daune materiale şi 1.087.500 RON daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 1003 din data de 22 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalului Galaţi, a fost respinsă acţiunea.
În motivare, s-a reţinut că reclamantul nu a arătat care este fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu pentru fiecare dintre părţi.
Reclamantul a făcut dovada prejudiciului, însă faptele ilicite ale pârâţilor nu numai că nu au fost demonstrate, dar nici nu au fost individualizate pentru fiecare pârât în parte.
Demolarea imobilului s-a făcut în baza unei dispoziţii ale Primarului Municipiului Galaţi
Ca urmare a sentinţei nr. 2695 din 03 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, Primăria Galaţi a emis autorizaţia de desfiinţare nr. AA/2009, prin care s-a dispus demolarea construcţiei.
Tribunalul a reţinut că reclamantul a fost notificat în mai multe rânduri, în perioada 2009-2011, în sensul demolării construcţiei. Mai mult, reclamantul nu poate invoca faptul că nu a fost pusă în aplicare autorizaţia de desfiinţare, întrucât obligaţia demolării îi revenea reclamantului.
S-a reţinut că la data demolării imobilul în cauză nu mai avea autorizaţii de construire valabile, acestea fiind anulate conform sentinţei civile nr. 7485 din 23 mai 1994 a Judecătoriei Galaţi, astfel încât dispoziţia nr. 3188/2011 apare ca fiind legală.
Prin decizia nr. 9/A din data de 27 ianuarie 2014 Curtea de Apel Galaţi, secţia a I-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.
În motivare, Curtea de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei unei fapte ilicite şi a vinovăţiei.
În baza înscrisurilor depuse la dosar, s-a reţinut că acţiunea de demolare a avut loc în baza unei dispoziţii emise în baza unei sentinţe judecătoreşti (sentinţa civilă nr. 2695/2008 a Tribunalului Galaţi).
Reclamantul a avut posibilitatea efectivă a contestării autorizaţiei de demolare emise în anul 2009, însă urmare a nerespectării dispoziţiilor procedurale, în sensul că nu şi-a motivat cererea de chemare în judecată, s-a ajuns la soluţia de anulare a cererii.
La data la care a achiziţionat spaţiul comercial în discuţie, în contract s-a menţionat faptul că „autorizaţia de construcţie este posibil să înceteze în caz de restructurare urbană”. Vânzătorul şi-a asumat acest risc fiind de acord să cumpere respectivul spaţiu comercial a cărui existenţă depindea de împrejurări viitoare.
Deși reclamantul pretinde că locuia în spaţiul respectiv cu familia sa, în autorizaţia de construcţie şi în încheierea de intabulare a dreptului de proprietate asupra construcţiei se menţionează expres destinaţia comercială a acestui spaţiu.
Curtea de apel a reținut și că, faţă de menţiunile din cartea funciară, s-a constatat că în cauză este vorba despre de un imobil extins fără forme legale.
Faţă de situaţia de fapt, s-a reţinut că nu a existat o faptă ilicită pentru că demolarea a avut loc în baza unei hotărâri judecătoreşti, iar fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţie pentru că angajaţii Primăriei Galaţi şi au exercitat atribuţiile de serviciu.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Reclamantul a susținut că a fost proprietar de bună credinţă al imobilului, întrucât la data cumpărării nu exista nici o menţiune în cartea funciară privind anularea autorizaţiei de construcţie.
A arătat și că nu a fost parte în procesele ce au avut ca obiect anularea autorizaţiei de construcţie, iar acţiunea prin care s-a solicitat demolarea imobilului a fost respinsă irevocabil.
În plus, demolarea imobilului s-a făcut în timp ce reclamantul era încă în imobil, cu copiii săi.
Analizând excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor”.
Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs”.
De asemenea, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. „indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.”.
În cauză, recurentul reclamant a invocat, ca temei de drept al recursului, dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor vizează aspecte legate de administrarea şi interpretarea probatoriului în cauză.
Susţinerile recurentului reclamant nu constituie critici ale argumentelor legale prezentate de instanţa de apel în susţinerea soluţiei pronunţate, ci sunt o reluare a criticilor formulate în apel şi se referă o greşită reţinere a situaţiei de fapt cu privire la imobil.
Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.
Pentru a conduce la modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate instanţei de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept.
În acest sens, trebuie menţionat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.
În consecinţă, văzând că în speţă nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.I.G. împotriva deciziei civile nr. 9 A din 27 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2741/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2743/2014. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
