ICCJ. Decizia nr. 2819/2014. Civil. Asigurări sociale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2819/2014
Dosar nr. 2366/89/2012
Şedinţa publică din 22 octombrie 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului laşi sub nr. 2366/89 din 22 iunie 2013, contestatorul Z.A. a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 64222 din 08 iunie 2012 emisă de intimata C.J.P. Vaslui şi obligarea acesteia la restituirea sumelor reţinute prin această decizie. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei la calcularea şi achitarea diferenţei de indemnizaţie ce i se cuvine în temeiul art. 4 alin. (3) lit. c) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, rezultată din raportarea la câştigul mediu brut aferentă anului 2011, conform dispoziţiilor Legii nr. 287/2030, pentru perioada 01 ianuarie 2011-31 decembrie 2011, restituirea a 5,5% reprezentând contravaloarea asigurărilor de sănătate reţinute din cuantumul total al indemnizaţiei reparatorii.
Prin sentinţa civilă nr. 1070 din 21 februarie 2013, Tribunalul Vaslui admis contestaţia formulată de contestatorul Z.A. în contradictoriu cu intimata C.J.P. Vaslui şi, în consecinţă:
A anulat Decizia nr. 64222 din 31 mai 2012 emisă de intimata C.J.P. Vaslui.
A respins cererea contestatorului privind obligarea intimatei la restituirea sumelor reţinute.
A obligat intimata C.J.P. Vaslui să calculeze şi să achite contestatorului diferenţa de indemnizaţie acordată în temeiul art 4 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 341/2004, rezultată din raportarea la câştigul salarial mediu brut aferent anului 2011, conform dispoziţiilor Legii nr. 287/2010, pentru perioada 01 ianuarie 2011-31 decembrie 2011.
A respins cererea contestatorului privind obligarea intimatei la calcularea şi achitarea diferenţei de indemnizaţie acordată în temeiul art. 5 alin. (1) lit. m) din legea nr. 341/2004, rezultată din raportarea la câştigul salarial mediu brut aferent anului 2011, conform dispoziţiilor Legii nr. 287/2010, pentru perioada 01 ianuarie 2011-31 decembrie 2011.
A respins pretenţiile contestatorului privind obligarea intimatei la restituirea a 5,5% din cuantumul indemnizaţiei reparatorii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs contestatorul Z.A. şi intimata C.J.P. Vaslui, criticând-o pentru neiegalitate si netemeinicie.
Prin Decizia nr. 444 din 12 martie 2014, irevocabilă, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta C.J.P. Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 1070 din 21 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Vaslui, sentinţă pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins cererea reclamantului privind anularea Deciziei nr. 64222 din 31 mai 2012, obligarea C.J.P. la calcularea şi achitarea diferenţei de indemnizaţie acordată în temeiul art. 4 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 341/2004 rezultată din raportarea la câştigul salarial mediu brut aferent anului 2011, conform dispoziţiilor Legii nr. 287/2010, pentru perioada 01 ianuarie 2011-31 decembrie 2011.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate ce nu sunt contrare prezentei decizii,
A respins recursul formulat de reclamantul Z.A. împotriva aceleaşi sentinţe.
Împotriva acestei din urmă decizii reclamantul F.A.S. a declarat recurs, criticând-o pentru neiegalitate.
La termenul din 22 octombrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oticiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţie pe care, analizând-o cu prioritate, faţă de dispoziţiile art, 137 C. proc. civ.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele care succed.
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căiie de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga,
În conformitate cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Decizia pronunţată de curtea de apel nu se încadrează între cele enumerate de dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului, în speţă, decizia atacată este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Z.A. împotriva Deciziei nr. 444 din 12 martie 2014 a Curţii de Apel laşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1328/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2820/2014. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
