ICCJ. Decizia nr. 2822/2014. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA l CIVILĂ
Decizia nr. 2822/2014
Dosar nr. 17/42/2014
Şedinţa publică din 22 octombrie 2014
Asupra recursului civil de faţa, constată următoarele:
La data de 18 septembrie 2013, G.N., A.E. şi U.V. au formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 665 din 9 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmbaviţa în Dosarul nr. 14171/284/2010, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 5484/120/2013.
Revizuientele şi-au întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile ari 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 1120 din 17 decembrie 2013, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a respms cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. şi a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., declinându-şi competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut, în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., că Decizia nr. 665 din 9 iulie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa nu evocă fondul, astfel că nu este susceptibilă de revizuire.
Reţinând că revizuientele au solicitat prin aceeaşi cerere, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea a două hotărâri potrivnice, respectiv Decizia nr. 665 din 9 iulie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa şi sentinţa civilă nr. 855 din 29 iunie 2011 a Judecătoriei Râcari, instanţa Tribunalului Dâmboviţa a reţinut că, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., cererea se îndreaptă la instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice, iar în speţă aceasta este Curtea de Apel Ploieşti. în consecinţă, a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curţii, de Apel Ploieşti sub nr. 17/42/2014.
Prin Decizia nr. 611 din 19 martie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, invocată de instanţă, din oficiu şi a respins, ca tardiv formulată cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 665 din 9 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în Dosarul nr. 1417.1/284/2010 fonnulaiă de revizuentele G.N., A.E. şi U.V. în contradictoriu cu intimaţii D.M., Comisia Locală Poiana de aplicare a Legii fondului funciar şi Comisia Judeţeană Dâmboviţa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut următoarele:
Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: În cazurile prevăzute de art. 322 pct 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri".
Fiind un termen imperativ şi absolut, nerespectarea lui atrage sancţiunea iremediabilă a decăderii, iar o atare concluzie rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 C. proc. civ., care statuează că „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
În speţa dedusă judecăţii, termenul a început să curgă de la data pronunţării hotărârii dată în recurs, respectiv 9 iulie 2013.
Din ştampila poştei aplicată pe plicul cu care a fost înaintată cererea de revizuire, rezultă că revizuientele au exercitat această cale de atac la data de la data de 18 septembrie 2013 (fila 9 Dosar nr. 5485/120/2013 al Tribunalului Dâmboviţa, recurs-revizuire), cu mult peste termenul prevăzut de lege.
În condiţiile în care hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 9 iulie 2013, formularea cererii de revizuire la 18 septembrie 2013, conform dovezilor depuse la dosar, s-a realizat după expirarea termenului de o lună de la pronunţarea hotărârii, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs revzuienta G.N. prin mandatar E.M.
În dezvoltarea motivelor de recurs, revizuienta a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. întrucât decizia atacată cu revizuirea, respectiv Decizia nr. 665 din 09 iulie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa nu a fost comunicată. Recurenta-revizuienta a mai susţinut că Decizia nr. 655 din 09 iulie 2013 a Tribunalului Dâmboviţa este o hotărâre ce poate fi supusă revizuirii, date fiind dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel, instanţa de revizuirea a făcut greşit aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. atunci când a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire.
Înalta Curte constată că, deşi recurenta-revizuientă şi-a întemeiat recursul în drept, criticile formulate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă simt nefondate, pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs, (...)".
Având în vedere temeiul de drept invocat prin cererea de revizuire, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ., termenul de o iună în care se putea exercita calea de atac a revizuirii se calculează conform art. 324 alin. (1) C. proc. civ.
Acest text legal prevede că termenul de o lună se socoteşte, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronunţarea ultimei hotărâri.
În speţă, cererea de revizuire a fost formulată împotriva Deciziei nr. nr. 665 din 09 iulie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 14171/284/2010, prin care Tribunalul Dârnboviţa a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta G.N. şi pârâtele A.E. şi U.V. împotriva sentinţei civile nr. 76 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Răcari.
Fiind o hotărâre dată de o instanţă de recurs, care nu se comunică, în raport de art. 266 alin. (3) C. proc. civ., termenul de revizuire se calculează de la data pronunţării, respectiv, în cauză, de la data de 9 iulie 2013.
Conform dispoziţiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenele stabilite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Astfel, termenul de revizuire s-a împlinit, în speţă, la data de 9 august 2013, revizuientele au formulat cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, de altfel, nici nu evocă fondul, la data de 18 septembrie 2013 (conform ştampilei poştale aplicate pe plicul de la fila 9 din Dosarul nr. 5485/120/2013 al Tribunalului Dâmboviţa), mult după împlinirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 C. procedură civilă, "Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui aît act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Astfel fiind, în mod legal instanţa Curţii de Apel Ploieşti, în aplicarea prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.(a constatat că cererea de revizuire este tardiv formulată, termenul în discuţie fiind unul imperativ.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi, în temeiul art. 312 C. proc. civ., îl va respinge, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta G.N. împotriva Deciziei nr. 611 din 19 martie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2821/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2823/2014. Civil → |
|---|
