ICCJ. Decizia nr. 287/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 287/2014
Dosar nr. 9193/111/2011
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Tribunalul Bihor, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 196/ Com din 21 martie 2012 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor P.C.V. şi M.S.L., invocată de pârâta SC G.A. SA Bucureşti, şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea reclamanţilor P.C.V. şi M.S.L.
Pentru a pronunţa această hotărâre, raportat la excepţia invocată, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin demersul judiciar ce face obiectul cauzei, reclamanţii P.C.V. şi M.S.L., au solicitat obligarea pârâtei SC G.A. SA Bucureşti la plata sumei de 65.000 euro, reprezentând diferenţa neachitată aferentă asigurării de viaţă a tatălui lor, M.V., la poliţa de asigurare din 10 iulie 2008, cu obligarea la dobânda legală de la 28 februarie 2010 şi până la data plăţii efective.
Că între SC G.A. SA Bucureşti, în calitate de asigurător şi SC A.B.R. SA, în calitate de asigurat, a fost încheiată la data de 28 aprilie 2006 o poliţă maşter pentru asigurarea creditelor, pentru decesul sau invaliditatea debitorilor asiguratului, beneficiarul poliţei fiind SC A.B.R. SA şi că, potrivit acestei poliţe de asigurare prin debitor se înţelege „o persoană care a încheiat cu deţinătorul Poliţei un Contract de credit cu rambursare în rate lunare, indiferent dacă contractul respectiv a fost încheiat înainte de data intrării în vigoare sau în timpul duratei de valabilitate a prezentei Poliţe Maşter".
A rezultat, aşadar, că între societatea de asigurare SC G.A. SA Bucureşti şi SC A.B.R. SA, s-a încheiat poliţa de asigurare pentru acoperirea riscului de neplată a sumelor datorate în baza contractelor de credit încheiate de către societatea bancară, cauzat de decesul sau invaliditatea debitorilor.
Întrucât antecesorul reclamanţilor, defunctul M.V. a încheiat cu SC A.B.R. SA contractul de credit imobiliar din 10 iulie 2008, creditul acordat acestuia a intrat sub acoperirea poliţei maşter, astfel că, SC A.B.R. SA i-a comunicat defunctului M.V. dovada de acoperire din data de 10 iulie 2008, prin care a certificat că în baza poliţei maşter încheiate, Garanta va prelua, în eventualitatea decesului sau incapacităţii totale de muncă, răspunderea achitării integrale sau parţiale a sumei datorate băncii în baza contractului de credit menţionat, făcându-se menţiunea că „prezenta Dovadă de Acoperire nu constituie o poliţă de asigurare şi nu poate cesionată sau transferată".
Că, potrivit certificatului de moştenitor din 2010 emis de B.N.P. P.F., succesorii defunctului M.V., sunt reclamanţii P.C.V. şi M.S.L., care deţin câte Vi din masa succesorală a tatălui lor, care a fost beneficiarul contractului de credit din 10 iulie 2008 în sumă de 100.000 euro, cu o durată de 203 luni până la data de 10 iunie 2025.
S-a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 109 C. proc. civ., reclamanţii nu justifică un interes legitim prin acţiunea astfel cum a fost formulată, respectiv acţiune directă faţă de pârâta/asigurătoare, în lipsa raporturilor juridice directe dintre părţi, şi nu formulează o acţiune de obligare a acesteia să plătească ratele restante faţă de împrumutătorul SC A.B. SA, pentru a fi beneficiarii despăgubirilor, deoarece potrivit poliţei de asigurare maşter, beneficiarul poliţei de asigurare este SC A.B. SA, în caz de deces al împrumutatului, considerente faţă de care, conform poliţei de asigurare a creditului pentru decesul sau invaliditatea debitorilor, în baza art. 137 C. proc. civ. instanţa a admis ca întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea faţă de pârâtă, pentru lipsa calităţii procesuale active.
Instanţa a respins susţinerile reclamanţilor, privind incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1108 pct. 3 C. civ., respectiv că, prin plata ratelor la bancă aceştia se subrogă de drept în drepturile băncii de a solicita asigurătorului plata diferenţei indemnizaţiilor de asigurare, întrucât aceştia potrivit obiectului cererii nu formulează acţiune în subrogaţie în drepturile băncii, ci formulează o acţiune directă în retenţie faţă de pârâtă, invocând în mod nelegal existenţa în cauză a unui contract de asigurare de viaţă în beneficiul antecesorului lor.
Având în vedere că reclamanţii nu au solicitat în condiţiile art. 1108 pct. 3 C. civ., obligarea pârâtei de a achita împrumutătorului ratele restante la contractul de împrumut, reclamanţii nu justifică calitatea procesuală activă de a solicita direct despăgubirile, reprezentând ratele restante la contractul de împrumut, instanţa a respins cererea reclamanţilor, pentru lipsa calităţii procesuale active Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 114/ CA din 27 noiembrie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii P.C.V. şi M.S.L. în contradictoriu cu intimata pârâtă SC G.A. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 196/ Com din 21 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bihor.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Faţă de situaţia de fapt, corect reţinută de instanţa de fond, Curtea de Apel Oradea, a apreciat ca netemeinice susţinerile reclamanţilor potrivit cărora antecesorul lor ar fi încheiat o asigurare de viaţă ca anexă la contractul de credit, în fapt aceasta fiind încheiată între pârâta SC G.A. SA şi SC A.B.R. SA.
Că SC A.B.R. SA este deţinătoarea şi beneficiara poliţei de asigurare pentru acoperirea riscului de neplată a sumelor datorate în baza contractelor de credit încheiate de către societatea bancară, cauzat de decesul sau invaliditatea debitorilor băncii, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.
Instanţa a reţinut că, în raport de noţiunea calităţii procesuale active, care presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat, antecesorul reclamanţilor nu era beneficiarul poliţei de asigurare încheiate între SC G.A. SA şi a SC A.B.R. SA, astfel că în mod corect instanţa de fond a apreciat că reclamanţii nu au calitatea procesuală activă de a solicita obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în temeiul poliţei maşter.
Că, chiar dacă s-ar constata că reclamanţi au interes în formularea acţiunii, urmărind exonerarea lor de la plata ratelor lunare, aceştia nu au calitate procesuală activă, nefiind titularii dreptului pretins.
Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 1108 alin. (3) C. civ., s-a reţinut că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză deoarece prezenta acţiune nu a fost formulată ca o acţiune în subrogaţie în drepturile creditorului, ci ca o acţiune în pretenţii decurgând din încheierea, în opinia reclamanţilor, a unui contract de asigurare de viaţă între antecesorul lor şi pârâta intimată.
Întrucât excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor apelanţi a fost corect soluţionată de către tribunal, instanţa de apel nu a mai analizat susţinerile apelanţilor cu privire la fondul cauzei.
Împotriva Deciziei nr. 114/ CA din 27 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii P.C.V. şi M.S.L., întemeiat în drept pe art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului lor, schimbarea sentinţei în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii lor procesuale active şi admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenţii reclamanţi, după o prezentare a situaţiei de fapt, au susţinut în esenţă următoarele:
În mod eronat a reţinut instanţa de apel că nu au calitate procesuală activă şi nici interes în a formula prezenta acţiune, avându-se în vedere că la 10 iulie 2008 s-a încheiat o asigurare de viaţă, ca anexă la contractul de credit încheiat cu SC A.B.R. SA Sucursala Oradea de către tatăl lor, defunctul M.V., asigurare care era obligatorie în vederea acordării creditului, iar la 20 octombrie 2010 s-a produs evenimentul juridic al decesului asiguratului, respectiv a tatălui lor, reclamanţii având calitatea de moştenitori legali conform certificatului de moştenitor depus la dosar.
Că deşi i-au solicitat pârâtei să-şi îndeplinească obligaţiile din contractul de asigurare şi să acorde despăgubirea cuvenită deoarece se produsese riscul asigurat, acesta a refuzat să-şi îndeplinească obligaţia contractuală.
Recurenţii au susţinut că interesul lor există, este legitim, actual, personal şi direct, astfel că este aplicabil art. 1108 pct. 3 C. civ., reclamanţii subrogându-se de drept în drepturile băncii de a solicita asigurătorului plata diferenţei indemnizaţiei de asigurare, până la cuantumul sumei de 65.000 euro.
Pe fond au arătat că, acţiunea lor este admisibilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte convenţia de asigurare, recurenţii au precizat că în cauză este în discuţie o asigurare de viaţă şi nu o asigurare de îmbolnăvire, ceea ce înseamnă că riscul asigurat a fost viaţa şi nu îmbolnăvirea, iar faptul că pârâta a refuzat îndeplinirea obligaţiilor contractuale nu este justă de vreme ce la încheierea contractului şi la plata poliţei de asigurare, starea de sănătate a asiguratului a fost acceptată ca fiind aptă pentru încheierea valabilă a acestuia, iar după producerea evenimentului asigurat starea de sănătate nu mai era aptă.
S-a menţionat faptul că, asigurarea de viaţă pentru banca împrumutătoare este un contract de asigurare în caz de neplată, ca urmare a încetării din viaţă a debitorului, situaţie în care riscul de deces exista la data asigurării. Or, exonerându-se de răspundere numai pentru cauze exterioare asiguratului, adică pentru decese ce se pot ivi întâmplător şi exclusiv, nerecunoaşterea bolii ca factor de risc pentru deces înseamnă grava disproporţie dintre obligaţiile părţilor, adică asiguratul plăteşte necondiţionat suma cerută de către asigurător pentru ceea ce se asigură respectiv pentru viaţă, iar acesta îşi limitează prin contract răspunderea, înlăturând îmbolnăvirea care reprezintă cauza cea mai răspândită a morţii naturale, păstrând accidentele ca temei al răspunderii pentru plata asigurării în caz de deces, constatându-se astfel că, asigurătorul a introdus o clauză abuzivă în contractul de asigurare care îl protejează pe acesta pentru peste 90% din cauzele de deces.
De asemenea asiguratul nu poate avea o altă opţiune şi nu poate negocia în nici un fel contractul de asigurare, situaţie în raport de care această clauză este în mod evident abuzivă, cu atât mai mult cu cât societatea de asigurări putea să îi solicite asiguratului, înainte de încheierea poliţei, să prezinte documente medicale din care să reiasă starea de sănătate a acestuia sau să facă ea însăşi investigaţii în acest sens.
Recurenţii au arătat că, convenţiile făcute, în raport de art. 77 C. civ., se interpretează după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, astfel că asiguratul avea obligaţia de a achita preţul poliţei de asigurare, iar urmaşii săi, în caz de producere a evenimentului asigurat, să beneficieze de dreptul la despăgubire.
Pârâta SC G.A. SA, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea, ca nefondat a recursului şi menţinerea, ca temeinică şi legală a deciziei recurate, pentru motivele formulate în scris.
Analizând recursul declarat de reclamanţii P.C.V. şi M.S.L. împotriva Deciziei nr. 114/ CA din 27 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin prisma criticilor formulate şi în raport de temeiurile de drept invocate, înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Critica prin care recurenţii reclamanţi au susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că reclamanţii nu au calitate procesuală activă în a formula prezenta acţiune şi a solicita obligarea pârâtei la plata despăgubirilor, având în vede că antecesorul lor ar fi încheiat o asigurare de viaţă ca anexă la contractul de credit, este nefondată.
Este ştiut că, calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului, or, nu se poate reţine că antecesorul recurenţilor reclamanţi era beneficiarul poliţei de asigurare maşter, în condiţiile în care această poliţă a fost încheiată între pârâta SC G.A. SA şi SC A.B.R. SA, pentru acoperirea riscului de neplată a sumelor datorate în baza contractelor de credit încheiate de societatea bancară, cauzat de decesul sau invaliditatea datornicilor băncii.
Poliţa în speţă nu este o asigurare de viaţă aşa cum reclamanţii au susţinut, ci este o „asigurare a creditelor pentru decesul sau invaliditatea debitorilor".
Faţă de această situaţie, se constată că singurul deţinător şi beneficiar în caz de deces a împrumutatului, este SC A.B.R. SA, în calitatea sa de contractant şi deţinător al poliţei maşter încheiate, astfel că în mod corect instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu au calitate procesuală activă.
Or, este ştiut că, în temeiul poliţei maşter, plata primelor de asigurare datorate SC G.A. SA se efectuează în mod exclusiv de către SC A.B.R. SA, iar cererile şi plata despăgubirilor se efectuează către şi în contul SC A.B.R. SA, situaţie în raport de care singura entitate îndreptăţită a solicitat despăgubirea cuvenită în temeiul contractului de asigurare este beneficiarul asigurării, respectiv societatea SC A.B.R. SA.
Legat de aplicarea dispoziţiilor art. 1108 alin. (3) C. civ., se reţine că în mod just s-a reţinut că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză, întrucât prezenta acţiune nu a fost formulată ca o acţiune în subrogaţie în drepturile creditorului, ci ca o acţiune în pretenţii decurgând din încheierea, în opinia reclamanţilor, a unui contract de asigurare de viaţă între antecesorul lor şi pârâta intimată.
În ceea ce priveşte constatarea interesului reclamanţilor în formularea acţiunii, urmărind exonerarea lor de la plata ratelor lunare, acest aspect este irelevant în condiţiile în care aceştia nu au calitate procesuală activă, nefiind titularii dreptului pretins.
Avându-se în vedere că instanţa de apel a soluţionat cauza pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, nu se mai justifică analiza în recurs a criticilor privind fondul cauzei.
Constatând că, criticile invocate nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de reclamanţii P.C.V. şi M.S.L. împotriva Deciziei nr. 114/ CA din 27 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.C.V. şi M.S.L. împotriva Deciziei nr. 114/ CA din 27 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 286/2014. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 288/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
