ICCJ. Decizia nr. 2884/2014. Civil. Expropriere. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2884/2014
Dosar nr. 3278/3/2008*
Şedinţa publică din 28 octombrie 2014
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 847 din 15 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.M.C.P. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a admis contestaţia formulată de reclamanta SC A.M.C.P. SRL în contradictoriu cu în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari şi s-a modificat art. 2 din Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie 2007 rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 2008, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 459.114 lei (din care s-a consemnat deja suma de 188.540,76 lei, rămânând de achitat diferenţa de 270.573,24 lei). Totodată, a fost obligat pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 lei (onorarii expert şi avocat) către reclamantă.
Pentru a dispune în acest sens, analizând Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie 2007 prin prisma motivelor invocate prin contestaţia formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanta este proprietara unui teren în suprafaţă de 1.685,22 mp situat în intravilanul localităţii Tunari, judeţul Ilfov, în baza contractului de vânzare-cumpărare din 11 aprilie 2002.
Din acest teren, o suprafaţă de 469,86 mp, identificată cu nr. cadastral fracţionat de O.C.P.I. Ilfov, a fost expropriată în vederea realizării lucrării de utilitate publică de interes naţional „Fluidizare trafic pe D.N.1 km 8 + 100 - km 11 + 100 şi Centura rutieră în zona de nord a municipiului Bucureşti obiect 5B - Extindere la patru benzi a Centurii rutiere a Municipiului Bucureşti pe sectorul cuprins între km 2+400 şi intersecţia cu D.N.”, prin H.G. nr. 1124/2007, care a stabilit amplasamentul lucrării şi imobilele supuse exproprierii.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie 2007, rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 2008, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat la suma de 188.505,96 lei, la dispoziţia societăţii proprietare consemnându-se însă, conform recipisei din 26 noiembrie 2007, suma nerectificată de 188.540,76 lei.
Reclamanta proprietară a contestat cuantumul despăgubirilor, arătând că imobilul a fost subevaluat şi nu s-a ţinut seama de întregul prejudiciu suferit de ea, respectiv nu s-au prevăzut despăgubiri şi pentru impozitul pe care-l vor plăti pentru despăgubirile încasate, mutarea gardului de împrejmuire şi desfiinţarea temporară şi mutarea totemului (panoului) publicitar.
Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 modificată, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.
În raport cu situaţia de fapt reţinută şi cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de comisia de experţi desemnată potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a constatat că oferta de despăgubire cuprinsă în Hotărârea nr. 34/30 octombrie 2007 rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 2008 este nejustificat de mică (188.505,96 lei) în raport cu valoarea reală a imobilului expropriat, atât de la momentul consemnării despăgubirilor (556.643 lei), cât şi de la momentul efectuării expertizei, când preţurile au suferit o scădere semnificativă din cauza crizei imobiliare, pe fondul crizei economice generale (459.114 lei).
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, în cazul exproprierii, despăgubirea se compune „din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite”.
Tribunalul a constatat că în cauză nu au intervenit şi nici nu s-au indicat alte persoane îndreptăţite la despăgubiri, iar societatea reclamantă a invocat cu titlu de prejudiciu suprafaţa mare de teren ce se expropriază, însă acest prejudiciu urmează să fie acoperit efectiv tocmai prin despăgubirile ce se vor stabili.
Ţinând seama de dispoziţiile legale şi comparând oferta expropriatorului cu rezultatul expertizei şi cu pretenţiile dovedite ale reclamantei, conform art. 27 din Legea nr. 33/1994, în baza art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 198/2004 modificată, tribunalul a admis contestaţia şi a modificat art. 2 din Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie 2007 rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 2008, în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor datorate de stat pentru imobilul expropriat la suma de 459.114 lei, pârâtul urmând să mai achite reclamantei, în afară de suma de 188.540,76 lei, deja consemnată, diferenţa de 270.573,24 lei.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Statul Român, prin SCC.N.A.D.N.R. SA.
Prin decizia civilă nr. 236 A din 02 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3278/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei a formulat recurs Statul Român, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, iar reclamanta SC A.M.C.P. SRL a formulat întâmpinare.
Prin Decizia civilă nr. 2592 din 05 aprilie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 3278/3/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, s-a admis recursul, s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a dispune în acest sens, în sinteză, s-au reţinut următoarele: instanţa de apel nu a făcut o aplicare corespunzătoare a prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor este cea prevăzută de Legea nr. 33/1994 şi nu de către Legea nr. 198/2004 şi că intenţia legiuitorului a fost aceea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, de către instanţa de judecată, pe alte temeiuri decât cele avute în vedere în faza administrativă.
Instanţa de apel a confirmat greşit hotărârea primei instanţe prin care s-a valorificat raportul de expertiză întocmit în mai 2009, dar care a calculat valoarea terenului la nivelul anului 2007, când a avut loc transferul dreptului de proprietate prin expropriere, motivul de recurs, pe acest aspect, fiind fondat.
Raportul de expertiză întocmit în faza apelului nu întruneşte exigenţele prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru că nu reflectă preţul de vânzare practicat în mod obişnuit în unitatea administrativ-teritorială în care se află imobilul expropriat. Experţii desemnaţi s-au raportat exclusiv la oferta de vânzare ale unor proprietăţi din zonă, situaţie pe care o consideră că nu este relevantă pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, motiv pentru care se impune efectuarea unei noi expertize cu respectarea prevederilor art. 25 şi 26 din Legea nr. 33/1994.
S-a mai reţinut că este fondat şi motivul referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pentru că cererea are ca obiect doar stabilirea cuantumului despăgubirilor, astfel că are legitimare procesuală expropriatorul care face plata.
Prin Decizia civilă nr. nr. 179/A din 23 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinţei civile nr. 847 din 15 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 3278/3/2008 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A.M.C.P. SRL şi intimata-pârâtă Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari.
A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a modificat art. 2 din Hotărârea nr. 34 din 30 octombrie 2007 rectificată prin Hotărârea din 28 februarie 3008 în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 251.710 lei, echivalent a 55.974 euro la 05 martie 2014.
A respins cererea de chemare în judecată a pârâtei Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari, judeţul Ilfov, pentru lipsa calităţii procesuale pasive. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, faţă de contractele de vânzare-cumpărare nou depuse din anul 2013, instanţa a dispus refacerea raportului de expertiză în raport de înscrisurile noi depuse la dosar.
Din examinarea raportului de expertiză rezultă că au fost folosite trei contracte de vânzare-cumpărare drept comparabile, cu teren intravilan din aceeaşi unitate administrativ-teritorială şi că la data întocmirii expertizei valoarea imobilului expropriat este de 55.974 euro echivalent a 251.710 lei.
Referitor la motivele de apel, se constată că primul motiv de apel a fost deja soluţionat prin Decizia civilă nr. 2592 din 05 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, în sensul că s-a stabilit lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari, situaţie în care Curtea va lua act de soluţionarea acestui motiv ca fondat.
În ce priveşte al doilea motiv de apel, critica este fondată, expertiza întocmită la instanţa de fond a fost întocmită în raport de oferta de vânzare publicată în anunţul telefonic, contrar dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, critica este nefondată, în sensul că apelanta nu a făcut dovada existenţei unui spor de valoare pentru partea din teren neexpropriată şi nici nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, în acest sens.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA, criticând soluţia pentru nelegalitate.
S-a arătat că instanţa de apel a pronunţat decizia cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 198/2004 coroborate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994. motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Despăgubirile în cuantum de 188.505,96 lei au fost calculate cu luarea în considerare a prejudiciului rezultat din exproprierea imobilului cu nr. cadastral, reclamanta având posibilitatea de a intra in posesia banilor, cu mult înainte de pronunţarea sentinţei instanţei de fond.
Așa cum s-a stabilit si prin raportul de expertiză efectuat, valoarea reală a terenului a este de 119,13 euro/mp, inferioară valorii acordate de Statul Român (n.n. 120 euro/mp), astfel încât reclamanta nu poate invoca un eventual prejudiciu ulterior rezultat din subevaluarea imobilului expropriat. Faptul că in intervalul de timp scurs de la consemnarea sumei de bani pe numele reclamantei până la întocmirea raportului din cel de-al doilea ciclu procesual cursul de schimb valutar a înregistrat fluctuaţii nu poate fi imputat Statului Român si nici nu poate profita reclamantei. S-a invocat în acest sens practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Deciziile nr. 2224 din 16 aprilie 2013 şi nr. 2135 din 3 iulie 2014 ale secţiei I civile.
S-a invocat de către pârâtă că obligarea Statului Român la plata sumei de 251.710 lei, ce reprezintă echivalentul sumei de 55.974 euro, generată de diferenţa de curs valutar dintre momentul exproprierii si data pronunţării întocmirii raportului de expertiză in cel de-al doilea ciclu procesual, constituie o sancţiune injustă, întrucât deprecierea sumei acordată cu titlu de despăgubiri nu reprezintă un prejudiciu produs prin expropriere, ci o urmare directă a pasivităţii reclamantei.
Instanţa de apel trebuia să ţină seama de conţinutul cererii de chemare in judecată si constatând că valoarea reală in euro a terenului expropriat (55.974 euro, adică 119,13 euro/mp) este inferioară valorii despăgubirilor acordate de către Statul Român (56.383,2 euro, adică 120 euro/mp), să dispună respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Recursul este întemeiat.
Examinând susţinerile recurentului-pârât, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.
Este întemeiată critica pârâtului referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 198/2004, coroborate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că despăgubirea reprezintă valoarea terenului la momentul exproprierii şi nu va putea fi acordată o valoare mai mică decât cea oferită de expropriator.
Într-adevăr, la momentul exproprierii, calculul pentru valoarea despăgubirilor s-a făcut pentru suma de 56.383, 2 euro (120 euro/mp), ulterior, în cursul judecării cauzei, din probe rezultând suma de 55.974 euro, adică 119,3 euro pe mp, conform raportului de expertiză din apel.
Trebuie subliniat că valoarea nominală a despăgubirii a fost calculată în raport cu moneda europeană, suma stabilită de către expropriator, fiind mai mare la momentul exproprierii, decât cea calculată ulterior, prin expertiză.
Or, instanţa nu poate acorda o sumă mai mică decât cea stabilită de expropriator, iniţial. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 : „Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferita de expropriator si nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de alta persoana interesată.”
Faptul că reclamanta nu şi-a ridicat suma de bani pusă la dispoziţie de expropriator nu poate genera un drept la despăgubire prin depreciere monetară, atâta timp cât pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege şi anume aceea de a vira suma stabilită drept contravaloarea imobilului expropriat.
Astfel, dispoziţiile art. 5 alin. (8) din Legea nr. 198/2004 stabilesc în mod imperativ că în cazul în care titularul dreptului real nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma se consemnează pe numele titularului şi va eliberată pe baza cererii în acest sens, însoţită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declaraţia autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii.
Faptul că reclamanta a declanşat procedura judiciară, în urma căreia s-a constatat o scădere a valorii nominale în moneda euro, nu constituie culpa expropriatorului şi nu poate sta la baza unui eventual prejudiciu rezultat din denominare monetară.
Nu se poate imputa expropriatorului faptul că, in intervalul de timp scurs de la consemnarea sumei de bani pe numele persoanei expropriate şi până la pronunţarea hotărârii de către instanţa de judecată, cursul de schimb valutar a înregistrat fluctuaţii, nefiind culpa pârâtului in eventuala apreciere sau depreciere a monedei naţionale in raport de moneda euro.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2), raportat la 304 pct. 9 C. proc. civ. urmează să admită recursul, să modifice, în parte, decizia recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul. Urmează să menţină celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat pârâtul Statul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 179/A din 23 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia a IV-a civilă.
Modifică, în parte, decizia recurată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul Român prin SC C.N.A.D.N.R. SA.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 2881/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2885/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
---|