ICCJ. Decizia nr. 2959/2014. Civil. Conflict de muncă. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2959/2014
Dosar nr. 2551/1/2014
Şedinţa publică din 30 octombrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;
La data de 02 aprilie 2012 A.D. a formulat cerere de revizuire şi a solicitat în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor - Secretariatul General ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea cererii de revizuire, aşa cum a fost formulată, să se modifice în totul sentinţa civilă nr. 1634 din 21 aprilie 2004 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
A susţinut că prin intermediul anexelor 1-19 la Ordinul Secretarului general al Camerei Deputaţilor nr. 907 din data de 01 octombrie 2001, înscris oficial înregistrat, din carnetul de muncă (CM) nr. xx, respectiv prin intermediul anexelor 1-24 la Ordinul Secretarului general al Camerei Deputaţilor nr. 1380 din data de 21 noiembrie, înscris oficial neînregistrat în carnetul de muncă (CM) nr. xx, Direcţia Resurse Umane, Direcţia Salarizare şi Serviciul Juridic din structura organizatorică a Secretariatului General al Camerei Deputaţilor a diminuat sistematic salariul de bază brut lunar avut în vedere la stabilirea salariului brut lunar înregistrat în carnetul de muncă şi baza de calcul utilizată la determinarea, atât a cuantumului pensiei de serviciu cât şi a cuantumului indemnizaţiei egale cu 7 salarii brute lunare. A solicitat să se constate nulitatea absolută a acestor acte cât şi a Ordinelor nr. 1108 din 10 noiembrie 2006 şi nr. 257 din 28 februarie 2008, să fie obligat, intimatul angajator să emită ordinul privind pensia de serviciu şi indemnizaţia egală cu 7 salarii brute lunare prevăzute de dispoziţiile art. 74 şi art. 75 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, prin includerea în baza de calcul a pensiei de serviciu a indemnizaţiei de conducere, în cuantum de 50% din salariul de bază al funcţiei de consilier parlamentar, aflat la limita maximă şi a sporului pentru complexitatea activităţii în cuantum de 25% conform dispoziţiilor art. 9 din O.G. României nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar - preventiv, republicată, drepturi legale stabilite prin ordin al Secretarului general, cu referire la Ordinele nr. 93 din 11 mai 1994, nr. 169 din 17 mai 1995, nr. 268 din 05 iulie 1995, nr. 357 din 24 august 1995 şi nr. 591 din 03 septembrie 1997 emise de către Secretarul general al Camerei Deputaţilor, în calitatea sa, de ordonator principal de credite şi a atribuţiilor înscrise în fişa postului, drepturi legale, ce i se cuvin începând cu data de 01 octombrie 2001.
A solicitat să se constate că începând cu data de 28 februarie 2008 venitul brut actualizat, aferent funcţiei publice de consilier parlamentar stabilit în conformitate cu dispoziţiile O.G. României nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalul salarizat conform anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică - Anexele nr. I a, nr. I b, nr. VI/2 b şi dispoziţiile O.G. României nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar - preventiv, republicată, este în cuantum de 7.373 RON (salariul de bază 2.262 RON, indemnizaţia de conducere 1.131 RON/50%, sporul pentru complexitatea activităţii de control financiar preventiv 566 RON/25%, spor vechime neîntreruptă 990 RON/25%, spor stabilitate 792 RON/20%, spor confidenţialitate 594 RON/15%, spor condiţii deosebite 396 RON/10% şi sporuri cu caracter nepermanent.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 998 - art. 999 C. civ. a solicitat să fie obligată intimata la plata de despăgubiri în sumă de 162.310 RON reprezentând diferenţe brute pensie de serviciu, cuvenite şi neacordate, pentru perioada 28 februarie 2008 - 31 martie 2012 şi 25.000 RON, cu titlu de daune interese morale, pentru purtarea abuzivă, prejudiciul cauzat şi stresul suferit.
A invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 10246 din 21 noiembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A.D. solicitând anularea ei în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerând această hotărâre ca fiind contrară sentinţei civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea revizuentului prin care acesta solicitase suspendarea Ordinelor nr. 481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006 şi nr. 481/2003 privind stabilirea salariilor din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaţilor.
Prin decizia civilă nr. 1678 din 29 mai 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, reţinând următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire, inclusiv al celei întemeiată pe pct. 7 al art. 322, cum e cazul în speţă, pot fi hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de instanţa de recurs atunci când acestea evocă fondul.
În înţelesul textului menţionat, pot face obiect al cererii de revizuire numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii.
În speţă, cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a respins o cale de atac de retractare, respectiv o cerere de revizuire.
Hotărârea de respingere a unei revizuiri nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătoreşti prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. ca putând face obiect al revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, revizuentul A.D. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii a susţinut că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
A susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârile potrivnice sunt hotărâri definitive, că prin acestea instanţele au soluţionat în mod contradictoriu excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi că există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză prevăzută de lege.
De asemenea, a dezvoltat argumente pentru care modificarea nelegală a drepturilor salariale încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Intimata Camera Deputaţilor a depus întâmpinare, cu respectarea termenului prevăzut de art. 326 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, susţinând că hotărârile pretins potrivnice sunt pronunţate în cereri diferite de revizuire, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi cerută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. din perspectiva admisibilităţii sale, în raport cu prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Admiţând că prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăţi, în condiţii de identitate de părţi, obiect şi cauză, cât şi cel pozitiv, care presupune ca aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăţi ulterioare, se constată că în speţă nu se regăseşte niciuna din aceste situaţii.
Hotărârile pretins potrivnice sunt decizia civilă nr. 1678 din 29 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi decizia civilă nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-ar fi soluţionat diferit excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.
Or, dacă prin decizia atacată instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire ca urmare a faptului că această cerere a fost îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a respins o cale de atac de retractare, ce nu se încadrează în categoriile de hotărâri judecătoreşti prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., prin decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, constatându-se că din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezultă că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii.
Pe de o parte, în cele două cauze excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a fost invocată pentru argumente diferite ce au condus, în mod firesc, la soluţii diferite.
Pe de altă parte, hotărârile pretins potrivnice a căror revizuire a fost cerută au fost pronunţate în cauze diferite în cele două dosare soluţionate de secţiile Înaltei Curţi, astfel încât condiţia identităţii de obiect nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, în cauza în care s-a pronunţat decizia nr. 1678 din 29 mai 2014 s-a formulat cerere de revizuire prin care s-a invocat contrarietatea dintre sentinţa civilă nr. 10246 din 21 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi sentinţa civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
În dosarul în care s-a pronunţat decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi sentinţa civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Or, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ, o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, justificarea acestui caz de revizuire constând în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri, care ar conţine obligaţii ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva deciziei civile nr. 1678 din 29 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2957/2014. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2960/2014. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
