ICCJ. Decizia nr. 2960/2014. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2960/2014
Dosar nr. 2552/1/2014
Şedinţa publică din 30 octombrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 ianuarie 2014, revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimata Camera Deputaţilor, prin Secretariatul General, a solicitat anularea sentinţei civile nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, întrucât prin „respingerea cererii de revizuire formulată de reclamantul A.D. se încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă, în mod vădit neîndoielnic, din sentinţa civilă nr. 6114 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în şedinţa publică de la data de 30 octombrie 2012”.
Revizuentul invocă existenţa contrarietăţii între sentinţa civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi sentinţa civilă nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin decizia civilă nr. 1699 din 30 mai 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că:
- sentinţa civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat în mod definitiv o cerere având ca obiect revizuire, formulată împotriva sentinţei civile 3245 din 16 mai 2012 şi motivată în drept pe încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat în art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţiei României;
- sentinţa civilă nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a soluţionat în mod definitiv o cerere având ca obiect revizuirea unei alte sentinţe, respectiv a sentinţei civile nr. 1361 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Privite comparativ, cele două litigii nu au acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, întrucât cererile de revizuire privesc hotărâri judecătoreşti diferite, iar temeiul de drept al revizuirii diferă, ceea ce dovedeşte că nu ne aflăm în ipoteza soluţionării în mod contradictoriu a uneia şi aceleiaşi pricini.
În acest context, nu sunt îndeplinite două dintre condiţiile cerute pentru existenţa a două hotărâri contradictorii pronunţate în aceeaşi cauză, astfel încât cererea de revizuire de faţă este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, revizuentul A.D. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii a susţinut că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 190 din 17 ianuarie 2014 pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
A susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârile potrivnice sunt hotărâri definitive, că prin acestea instanţele au soluţionat în mod contradictoriu excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, că există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză prevăzută de lege şi că se solicită anularea ultimei hotărâri.
De asemenea, a dezvoltat argumente pentru care modificarea nelegală a drepturilor salariale încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Intimata Camera Deputaţilor a depus întâmpinare, cu respectarea termenului prevăzut de art. 326 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, susţinând că hotărârile pretins potrivnice sunt pronunţate în cereri diferite de revizuire, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi cerută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. din perspectiva admisibilităţii sale, în raport cu prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Admiţând că prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăţi, în condiţii de identitate de părţi, obiect şi cauză, cât şi cel pozitiv, care presupune că aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăţi ulterioare, se constată că în speţă nu se regăseşte niciuna din aceste situaţii.
Hotărârile pretins potrivnice sunt decizia civilă nr. 1699 din 30 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi decizia civilă nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-ar fi soluţionat diferit excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.
Or, dacă prin decizia atacată instanţa a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire ca urmare a faptului că hotărârile pretins contrare privesc hotărâri judecătoreşti diferite, iar temeiul de drept diferă, prin decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, constatându-se că din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezultă că în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii.
Pe de o parte, în cele două cauze excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a fost invocată pentru argumente diferite ce au condus, în mod firesc, la soluţii diferite.
Pe de altă parte, hotărârile pretins potrivnice a căror revizuire a fost cerută au fost pronunţate în cauze diferite în cele două dosare soluţionate de secţiile Înaltei Curţi, astfel încât condiţia identităţii de obiect nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, în cauza în care s-a pronunţat decizia nr. 1699 din 30 mai 2014 s-a formulat cerere de revizuire prin care s-a invocat contrarietatea dintre sentinţa civilă nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi sentinţa civilă nr. 8872 din 15 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale
În dosarul în care s-a pronunţat decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 revizuentul a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 4960 din 11 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi sentinţa civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Or, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ, o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, justificarea acestui caz de revizuire constând în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri, care ar conţine obligaţii ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva deciziei civile nr. 1699 din 30 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2959/2014. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 2961/2014. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
