ICCJ. Decizia nr. 2999/2014. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2999/2014
Dosar nr. 10441/95/2008*
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2014
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.D., continuată de moştenitorii M.E. şi S.R., au fost chemaţi în judecată pârâţii Primăria com. Cruşeţ, primarul acesteia, D.V., secretarul com. Cruşeţ, N.B., solicitând instanţei de judecată să dispună anularea dispoziţiei emise de primar cu nr. 195 din 15 iulie 2008 şi a procesului verbal din 20 iunie 2008 emis de Primăria com. Cruşeţ, precum şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii legale care să respecte întocmai dispoziţiile cuprinse în Decizia civilă nr. 361/2002 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5020 din 24 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii s-a susţinut că pârâtul D.V., în calitate de primar al com. Cruşeţ, nu a respectat dispoziţiile cuprinse în hotărârea judecătorească menţionată, intrată în puterea lucrului judecat. Astfel, deşi prin hotărârea mai sus menţionată s-a dispus repararea prin echivalent a dreptului de proprietate asupra unor bunuri ce nu au putut fi reconstituite în natură solicitantului reclamant, primarul pârât a emis o dispoziţie contrară hotărârii judecătoreşti, stabilind că despăgubirile trebuie primite şi de moştenitorii care nu au formulat cereri specifice procedurii Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care doar reclamantul este persoană îndreptăţită la acordarea despăgubirilor stabilite.
În urma decesului reclamantului, acţiunea a fost continuată de moştenitoarele acestuia M.E. şi S.R., introduse în cauză la data de 6 octombrie 2009 (fila 49 dosar fond).
Faţă de faptul că dispoziţia a cărei anulare se cere se referă la toţi moştenitorii autorului M.I., s-a solicitat de către apărătorul reclamantului introducerea acestora în cauză pentru contradictorialitate. Instanţa a încuviinţat cererea, în calitate de pârâţi fiind introduşi în cauză numiţii E.S., E.G., E.M., D.R. şi P.C. (fila 86 dosar fond).
Prin sentinţa civilă nr. 11 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul Gorj a admis acţiunea petentului M.D.
A anulat Dispoziţia nr. 195 din 15 iulie 2008 emisă de primarul com. Cruşeţ şi procesul verbal din 20 iunie 2008 emis de Primăria com. Cruşeţ, jud. Gorj.
A obligat primarul com. Cruşeţ să emită o nouă dispoziţie în conformitate cu dispozitivul Deciziei civile nr. 361/2003 a Curţii de Apel Craiova şi a Deciziei civile nr. 5020/2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
A obligat intimatul primar D.V. la plata a 600 lei cheltuieli de judecată către petent.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 361 din 21 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a admis acţiunea formulată de reclamantul M.D. în temeiul Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu Primăria Cruşeţ, jud. Gorj, Prefectura Gorj şi Statul român prin M.F.P. şi s-a anulat Dispoziţia nr. 99 din 12 noiembrie 2001 emisă de primarul acestei unităţi administrativ teritoriale, constatându-se că valoarea de expertiză a bunurilor imobile, teren şi construcţii ce au aparţinut autorilor reclamantului este în sumă de 1.202.084.000 lei(vechi), sumă la care se vor stabili măsurile reparatorii prin echivalent. S-a respins cererea de intervenţie formulată direct în apel de numiţii G.E., M.E., S.E., P.C.F. şi D.R.
S-a reţinut în această hotărâre rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5020/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că reclamantul este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada de referinţă a legii, anume 06 martie 1945-22 decembrie 1989, de la autorul său M.I., însă în raport de concluziile raportului de expertiză întocmit de expert G.I. şi de constatările efectuate cu ocazia cercetării locale s-a reţinut că pe terenul în litigiu nu mai există construcţiile edificate de autorul reclamantului, existând alte construcţii de utilitate publică, nefiind posibilă restituirea în natură a bunurilor, astfel că s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, stabilindu-se totodată valoarea de expertiză a bunurilor în cauză.
În acelaşi timp, instanţa a reţinut că abia în cursul procesului, în apel, ceilalţi comoştenitori susmenţionaţi au formulat în interes propriu cereri de restituire a aceluiaşi imobil, motiv pentru care, faţă de art. 294 C. proc. civ., au fost respinse. S-a constatat că atât notificarea, cât şi acţiunea au fost formulate doar de reclamant, fiind singurul moştenitor îndreptăţit la măsuri reparatorii.
Aceste prevederi au intrat în puterea lucrului judecat prin decizia instanţei supreme.
În aceste condiţii, emiterea de către pârâtul primarul D.V. a unei dispoziţii prin care stabileşte că despăgubirile se acordă şi celorlalţi moştenitori, invocând tocmai aceste hotărâri judecătoreşti, este contrară respectivelor decizii ale instanţelor, încălcând flagrant drepturile reclamantului.
Pe cale de consecinţă, s-a statuat ca cererea reclamantului de a se dispune obligarea pârâtului primarul D.V. la emiterea unei noi dispoziţii care să respecte întocmai dispoziţiile celor două hotărâri judecătoreşti este întemeiată.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat pe pârâtul, primar D.V., la plata către reclamant a 600 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, pârâţii G.E. şi Primăria com. Cruşeţ prin primar D.V., în calitate de preşedinte al Comisiei locale de aplicare a Legea nr. 10/2001, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 93 din data de 6 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică fiind pronunţată cu stabilirea corectă a situaţiei de fapt în limitele învestirii prin acţiunea introductivă.
Prin Decizia civilă nr. 361 din 21 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a admis acţiunea reclamantului M.D. în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a anulat Dispoziţia primarului nr. 99 din 12 noiembrie 2001 şi s-a constatat că valoarea de expertiză a bunurilor imobile, teren şi construcţii care au aparţinut autorilor reclamantului este de 1.102.084.000 lei vechi, sumă la care s-au stabilit măsurile reparatorii, şi s-a respins cererea de intervenţie formulată de către intervenienţii G.E., M.E., S.E., P.C.F. şi D.R., decizie rămasă definitivă şi irevocabilă.
Cum, în faza judecării apelului, în cadrul aceluiaşi proces, ceilalţi moştenitori apelanţi în cauza de faţă au formulat cereri de intervenţie în interes propriu, solicitând restituirea aceluiaşi imobil, aceste cereri au fost respinse, soluţie rămasă definitivă şi irevocabilă, M.D., rămânând singurul moştenitor a cărui acţiune formulată în baza Legii nr. 10/2001 a fost admisă, constatându-se, totodată că acesta este persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat în perioada de referinţă a legii.
În speţă, este vorba despre situaţia existenţei a două decizii judecătoreşti prin care s-a stabilit dreptul reclamantului intimat la măsuri reparatorii prin echivalent, drept stabilit în mod definitiv şi irevocabil.
Faţă de aceste considerente, corect s-a dispus anularea dispoziţiei emisă ulterior de către Primăria com. Cruşeţ prin primar.
Referitor la critica formulată de apelanta G.E. conform căreia greşit instanţa de fond nu a constatat perimată acţiunea formulată de către reclamantul M.D., instanţa de apel a reţinut că aceasta este nefondată, în speţă fiind respectate dispoziţiile art. 248 C. proc. civ.
Odată cu depunerea certificatului de deces al reclamantului, partea prezentă, M.E., în calitate de soţie supravieţuitoare a fost de acord cu continuarea judecăţii.
În aceste condiţii, conform art. 250 alin. (3) C. proc. civ. perimarea s-a constatat suspendată, fiind vorba despre o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Având în vedere aceste considerente instanţa a respins apelurile, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta G.E., criticând-o din perspectiva dispoziţiilor art. 304. pct . 7 şi 9 C. proc. civ. şi susţinînd următoarele critici:
Hotărârea instanţei de apel este nelegală întrucât nu cuprinde motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.(art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) .
Hotărârea atacată este nelegală sub aspectul rezolvării motivului de apel prin care pârâta a arătat că raportat la dispoziţiile art. 248 şi următoarele C. proc. civ., cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.D. şi continuată de moştenitoarele acestuia M.E. şi S.R. este perimată (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Rezolvarea dată de instanţa de apel motivului de apel ce viza fondul judecării este nelegală faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:
Examinând hotărârea atacată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, Înalta Curte va constata temeinicia criticii subsumate motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel a realizat o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 250 alin. (2) C. proc. civ.
În dosarul de fond suspendarea judecăţii cauzei pentru lipsa părţilor a avut loc la data de 23 septembrie 2008 (fila 36 fond).
La data de 23 septembrie 2009, instanţa a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea discutării perimării, acordând termen la data de 6 octombrie 2009 (fila 36 verso dosar fond), dată la care instanţa a amânat judecarea cauzei, constatând că reclamantul M.D. a decedat la data de 12 martie 2009, impunându-se introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Art. 250 alin. (2) dispune în sensul că în cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.
În speţă, decesul reclamantului M.D. a intervenit la data de 12 martie 2009, în primele 6 luni ale cursului perimării, iar nu în ultimele 6 luni ale termenului de perimare, aşa cum prevede art. 250 alin. (2) C. proc. civ., adică în perioada 23 martie 2009 - 23 septembrie 2009, când s-a repus cauza pe rol din oficiu.
În consecinţă, faţă de considerentele reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta G.E. şi, cu aplicarea şi a art. 296 C. proc. civ., va modifica decizia recurată în sensul admiterii apelurilor declarate de pârâţii G.E. şi Primăria com. Cruşeţ prin primar împotriva sentinţei nr. ll din data de 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Gorj, secţia civilă. Va schimba, în tot sentinţa şi, în consecinţă, va constata perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.D., continuată de moştenitorii M.E. şi M. (S. ) R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta G.E. împotriva Deciziei nr. 93 din data de 6 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Modifică decizia în sensul că:
Admite apelurile declarate de pârâţii G.E. şi Primăria com. Cruşeţ prin primar împotriva sentinţei nr. 11 din data de 19 ianuarie 2010 a Tribunalului Gorj, secţia civilă.
Schimbă, în tot, sentinţa.
Constată perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.D., continuată de moştenitorii M.E. şi M. (S. ) R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noţembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3372/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3000/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
