ICCJ. Decizia nr. 3002/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3002/2014
Dosar nr. 2802/122/2012
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Decizia civilă nr. 770 din 21 noiembrie 2013, Tribunalul Giurgiu a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul E.N. împotriva Deciziei nr. 718 din 10 octombrie 2012 a Tribunalului Giurgiu.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că, în cauza de faţă, contestatorul nu şi-a sprijinit contestaţia sa pe niciunul din textele de lege prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ., acesta prezentând în cererea sa doar o reiterare a situaţiei de fapt din cererea adresată instanţei de fond.
Împotriva deciziei pronunţată de tribunal, a declarat apel E.N., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât instanţa, judecând contestaţia în anulare, nu s-a pronunţat asupra fondului cererii sale de restituire a suprafeţei de 3,75 ha de pe raza localităţii Răsmireşti, suprafaţă de teren care a fost preluată abuziv de către Statul român în perioada martie 1945 - decembrie 1989 de la tatăl reclamantului, numitul E.D. În mod greşit instanţa care a pronunţat Decizia nr. 770/2013 nu a făcut aplicarea Legii nr. 165/2013 în prezenta cauză.
Prin Decizia nr. 52/A din data de 19 februarie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibil, apelul reţinând, în esenţă, că Decizia nr. 770 din 21 noiembrie 2013 este irevocabilă întrucât şi Decizia civilă nr. 718/2012 a Tribunalului Giurgiu este irevocabilă fiind pronunţată în calea de atac a recursului, iar potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. Fiind irevocabilă Decizia nr. 770/2013 a Tribunalului Giurgiu nu poate fi supusă niciunei căi de atac şi deci nici apelului formulat de contestator.
S-a avut în vedere şi faptul că Decizia nr. 770/2013 a Tribunalului Giurgiu nu se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu apel conform dispoziţiilor art. 282 C. proc. civ., care prevăd că această cale de atac se poate exercita numai împotriva hotărârilor date în primă instanţă de judecătorie sau de tribunal.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs contestatorul E.N., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 01 iulie 2014.
Prin recursul declarat reclamantul a reiterat criticile formulate în faţa instanţei de apel, legate de fondul cauzei.
Analizând recursul declarat de contestatorul E.N. sub aspectul admisibilităţii acestuia, în raport cu dispoziţiile art. 299 şi 320 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor invocate, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Decizia atacată cu recurs a constatat inadmisibilitatea apelului declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunţată în condiţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., text care prevede că hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. Cum hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare era o decizie irevocabilă pronunţată în materia fondului funciar, pe cale de consecinţă, împotriva hotărârii pronunţate de tribunal în contestaţie în anulare nu se mai putea exercita nici apel, nici recurs.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Modul de reglementare a căilor de atac nu constituie o îngrădire a drepturilor consacrate constituţional şi nici o încălcare a legislaţiei europene, atâta vreme cât C.E.D.O. a decis în repetate rânduri că dreptul la un tribunal, consacrat de art. 6 din Convenţie, nu impune accesul la toate gradele de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţia naţională, dacă posibilitatea de a accede la un tribunal este efectivă.
Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul E.N. împotriva Deciziei nr. 52/A din data de 19 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2983/2014. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 3004/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
