ICCJ. Decizia nr. 2982/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2982/2014
Dosar nr. 12745/118/2012
Şedinţa publică din 31 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Fondul și considerentele instanței de fond:
Reclamanta B.S. a chemat în judecată Statul Român prin M.T.I. - C.N.A.D.N.R. pentru ca, pe cale de contestaţie împotriva Hotărârii de expropriere nr. 30 din 29 mai 2012 să se dispună anularea parţială a acestei hotărâri în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri ce urmează a fi stabilită de o comisie de experţi alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, de 1,5 euro/mp
La data de 07 ianuarie 2013, reclamanta a depus o cerere prin care şi-a precizat acţiunea sub aspectul cuantumului despăgubirilor la valoarea de 1,5 euro/mp.
Prin sentinţa civilă nr. 2109 din 25 aprilie 2013, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea şi, anulând în parte Hotărârea nr. 30 din 29 mai 2012, numai în ceea ce priveşte menţiunile cuprinse în art. 2 referitoare la cuantumul despăgubirilor şi la modalitatea de plată a acestora, a stabilit despăgubirile cuvenite reclamantei pentru exproprierea terenului arabil extravilan în suprafaţă de 3.104.00 mp, situat în loc. Medgidia, la suma de 20 368 lei iar termenul de plată a fost stabilit la 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Tribunalul a reţinut că la calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie să se ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite. De aceea, prima instanţă a validat concluziile raportului de expertiză, însuşit de toţi experţii desemnaţi (pentru valoarea de 6,3 euro /mp.), având în vedere că, comparabila ce a stat la baza stabilirii preţului este situată în aceeaşi unitate administrativ teritorială cu terenul expropriat şi prezintă numărul cel mai mic de corecţii.
Deși s-a stabilit o valoare mai mare a despăgubirii în raport cu cea din decizia autorității, tribunalul a făcut aplicarea art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „despăgubirea acordată de instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat” şi, cum în speţă, reclamanta a solicitat acordarea despăgubirilor la valoarea de 1,5 euro/mp., acesta este valoarea terenului ce se va plăti celui expropriat, un total de 4.656 euro (20.368 lei).
Apelul și considerentele instanței de apel:
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, solicitând casarea acesteia şi, reţinând cauza spre rejudecare, să se dispună admiterea în totalitate a cererii sale în sensul acordării despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză, respectiv suma de 85.647 lei.
A motivat că instanţa a făcut aplicarea unui text de lege neinvocat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, depăşind astfel cadrul procesual stabilit de ea, în defavoarea beneficiarului de despăgubire, îngrădindu-i astfel dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 din Constituţia României. De asemenea, a arătat că a fost îngrădită în dreptul conferit de lege, prin faptul că la data precizării acțiunii s-a estimat o valoare la cererea instanţei, dar aceasta nu este valoarea solicitată, fiindcă abia în urma probelor administrate a rezultat valoarea reală a despăgubirilor, care la data chemării în judecată nu puteau fi cunoscute de reclamantă.
Împotriva sentinţei instanței de fond a formulat apel şi pârâtul Statul Român, solicitând schimbarea acesteia şi respingerea acţiunii.
În argumentarea căii de atac, s-a precizat că instanţa de fond a validat concluziile raportului de expertiză pe considerentul că acesta a fost însuşit de toţi experţii desemnaţi şi având în vedere faptul că, comparabila ce a stat la baza stabilirii preţului este situată în aceeaşi unitate administrativ teritorială cu terenul expropriat şi prezintă numărul cel mai mic de corecţii. Apelantul pârât a învederat că în mod greşit instanţa a validat concluziile raportului de expertiză deoarece la stabilirea valorii de piaţă a imobilului expropriat trebuia să se ţină cont de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, destinaţia terenului la momentul evaluării, respectiv la momentul exproprierii, etc., încălcând astfel dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Prin Decizia nr. 6/C din 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, s-a respins apelul reclamantei și s-a admis recursul pârâtului, s-a schimbat sentinţa apelată în sensul că s-a respins acţiunea reclamantei.
Cu privire la apelul reclamantei, instanța de apel a reținut că s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 potrivit căruia, primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî, urmând ca despăgubirea acordată să nu poată fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de persoana interesată.
A reținut că, la solicitarea primei instanţe de la termenul din 06 decembrie 2012, reclamanta a indicat în scris, la data de 7 ianuarie 2013, valoarea pe care o solicită de la pârâtă, ca fiind suma ce, în aprecierea ei, ar reprezenta o despăgubire justă pentru terenul expropriat.
Deşi art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 nu prevăd ca o condiţie de conţinut a cererii de acordare a despăgubirii, indicarea cuantumului acestora, textele impun reclamantului ca, până la soluţionarea pricinii (mai precis până la dispunerea probei cu expertiză), să fie indicată valoarea pretenţiilor celui expropriat. Doar astfel se putea ajunge la „învoiala” asupra despăgubirilor de care face vorbire art. 24 din Legea nr. 33/1994 şi doar în lipsa acestei înţelegeri trebuind dispusă expertiza impusă de art. 25.
Faţă de dispoziţiile imperative ale art. 27 din Legea nr. 33/1994, instanța de apel a reținut că hotărârea apelată este corectă din perspectiva acestui text, a cărui aplicare presupunea o singură operaţiune: compararea rezultatului expertizei cu valoarea pretenţiilor reclamantei.
Curtea a reținut însă că sentinţa tribunalului este netemeinică din perspectiva stabilirii valorii despăgubirilor la suma redusă oricum de instanţă, de 20.368 lei prin valorificarea comparabilei 1. În ceea ce priveşte componenta despăgubirii - „valoarea reală”- a bunului expropriat, aceasta este determinată de preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare. Prin urmare, valoarea de piaţă a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, destinaţia la momentul evaluării, și nu în ultimul rând, în raport de criteriul cerere-ofertă la momentul expertizării în faza administrativă, dar şi în faza judiciară în care se arată că există un dezechilibru în favoarea ofertei, tranziţiile fiind sporadice, în ipoteza inexistenței unor comparabile concrete reprezentând vânzări.
Împotriva Deciziei nr. 6/C din 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta B.S.
Recursul și considerentele instanței de recurs:
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 şi 8 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârilor instanţei de fond şi instanţei de apel și admiterea în totalitate a cererii sale de despăgubiri în cuantum de 85.647 lei, stabilite prin raportul de expertiza tehnică.
Invocă faptul că instanțele au făcut aplicarea unui text de lege neinvocat de reclamanta prin cererea de chemare în judecată, depăşind astfel cadrul procesual stabilit de ea, în defavoarea beneficiarului de despăgubire, îngrădindu-i astfel dreptul la un proces echitabil drept prevăzut de art. 21 din Constituţia României.
Arată că în fapt, legalitatea şi temeinicia hotărârii de expropriere contestate a fost analizata de instanţa de fond şi de instanţa de apel, prin raportare la dispoziţiile legale în materie, în vigoare la data emiterii actului - Legea nr. 255/2010 şi Legea nr. 33/1994, ultima nefiind invocată de reclamanta în cererea formulata, precizându-se că «în alin. (3) al art. 22 din Legea nr. 255/2010 . acţiunea se soluţionează potrivit disp. art. 21-27 din Legea nr. 33/1994», care la art. 26 precizează ca «despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului».
La calcularea despăgubirilor, experţii desemnaţi au ţinut cont de preţul cu care de vând şi a rezultat valoarea susmenţionata, însa instanţa de judecata a apreciat că în cauză se impune aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora « despăgubirea acordata de instanţa nu va putea fi mai mica decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitata de expropriat«.
Făcând aplicarea acestui text de lege, susține că instanța i-a îngrădit dreptul conferit de lege, prin faptul că la data precizării s-a estimat o valoare la cererea instanţei, dar valoarea reală a despăgubirilor a reieșit numai în urma probei cu expertiză. Astfel, s-a îngrădit expropriatului dreptul la o despăgubire reală, acordându-i-se o suma apreciată, iar nu una reală, fiindcă cea reală a rezultat din probele administrate în dosar.
Recursul este nefondat.
Deși s-a indicat ca motiv de nelegalitate motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. de la 1864, Curtea apreciază că recurenta reclamantă nu a arătat nici un aspect care să poată fi încadrat în ”depășirea atribuțiilor puterii judecătorești”.
Faptul că instanța a aplicat un text de lege neinvocat de reclamantă prin acțiune nu semnifică o ”depășire a atribuțiilor puterii judecătorești” ci eventual ar putea semnifica o depășire a limitelor investirii.
Însă, în cauză, nu se poate reține o depășire a limitelor investirii instanței întrucât limitele investirii sunt date de obiectul judecății, astfel cum a fost stabilit de reclamantă, și temeiul pretențiilor, care a fost corect indicat și reținut de instanță. Faptul că instanțele au făcut aplicarea unui text de lege imperativ din actul normativ aplicabil, respectiv Legea nr. 33/1994, limitând astfel pretențiile la valoarea precizată de reclamantă, nu înseamnă o depășire a limitelor investirii ci tocmai respectarea acestor limite la cadrul procesual indicat chiar de reclamantă.
Curtea apreciază că instanțele au făcut o aplicare corectă a legii, respectiv a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, astfel încât nu se poate reține nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 republicată este obligatorie pentru instanță. Astfel, potrivit textului, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat. Este și motivul pentru care instanța a solicitat înainte de a dispune efectuarea expertizei, ca reclamanta și-și precizeze cuantumul despăgubirilor solicitate. Acesta nu contrazice faptul că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului. Reclamanta trebuia să se documenteze și să facă o evaluare corespunzătoare, de regulă mai mare, urmând ca valoarea reală să se stabilească prin expertiză.
Făcând aplicarea acestui text de lege, instanța nu a îngrădit nici un drept al reclamantei și nici dreptul la un proces echitabil deoarece nu se poate confunda valoare pretențiilor reclamantului cu dovada acestor pretenții. Instanța poate acorda mai puțin decât s-a cerut, în limita dovezilor făcute, dar nu mai mult. Prin aceasta nu s-a îngrădit expropriatului dreptul la o despăgubire reală, limitele judecății fiind stabilite chiar de persoana expropriată.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.S. împotriva Deciziei nr. 6/C din 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2981/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2983/2014. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
