ICCJ. Decizia nr. 3030/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3030/2014
Dosar nr. 7907/271/2014
Şedinţa publică din 10 octombrie 2014
Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 martie 2014 pe rolul Judecătoriei Oradea, secţia civilă, sub nr. 7907/271/2014, Biroul executări civile din cadrul Judecătoriei Oradea, prin judecătorul delegat, a solicitat, în temeiul art. 399 şi urm. C. proc. civ., în contradictoriu cu intimaţii A.D. şi SNTFC C.C. SA - Regionala de Transport Feroviar Călători Timişoara, să se constate intervenită prescripţia executării sancţiunii muncii în folosul comunităţii aplicate intimatului A.D. prin Sentinţa civilă nr. 1747/2012 din 02 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Oradea, secţia civilă, în Dosarul nr. 16064/271/2011.
În motivarea cererii, s-a susţinut că sentinţa civilă ce constituie titlul executoriu în cauză a rămas definitivă prin nerecurare, astfel că au devenit incidente dispoziţiile art. 211 din O.G. nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, potrivit cărora executarea se prescrie în termen de 2 ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a aplicat sancţiunea.
Prin Sentinţa civilă nr. 5135/2014 din 06 mai 2014, Judecătoria Oradea, secţia civilă, a admis excepţia propriei necompetenţe teritoriale, invocată din oficiu, în baza art. 158, 159 pct. 3 coroborate cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani, reţinând, în esenţă că instanţa de executare este cea care soluţionează contestaţia la executare, astfel că a dat eficienţă dispoziţiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare este cea în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului şi unde se face executarea. În raport de faptul că prin titlul executoriu s-a dispus executarea de către intimat a muncii în folosul comunităţii în municipiul Petroşani şi în baza normei legale precitate, instanţa iniţial sesizată şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Petroşani.
Pe rolul acestei din urmă instanţe, cauza a fost înregistrată la 10 iunie 2014 sub acelaşi număr de dosar.
Prin Sentinţa civilă nr. 2116/2014 din 26 iunie 2014, Judecătoria Petroşani, verificându-şi din oficiu competenţa, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile procesual civile ce reglementează contestaţia la executare.
În acest sens a arătat că Biroul executări civile din cadrul judecătoriei nu are personalitate juridică, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 42 C. proc. civ. de la 1865 nu poate sta în judecată în calitate de reclamant, precum şi că nu are calitatea de creditor în cauză, nefăcând dovada titlului executoriu care să-i ateste dreptul de creanţă sau obligaţia pe care intimatul nu şi-a îndeplinit-o faţă de creditorul său.
Totodată, Judecătoria Petroşani a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005 în raport de care, Judecătoria Oradea fiind cea care p dispus înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate intimatului A.D. cu cea a muncii în folosul comunităţii, doar aceasta poate constata, respectiv înregistra, ineficacitatea măsurii ca urmare a neexecutării sancţiunii în termenul de 2 ani prevăzut de art. 211 din O.G. nr. 55/2002.
De asemenea, având în vedere declinarea reciprocă de competenţă teritorială, în baza art. 21 şi art. 22 C. proc. civ. de la 1865, instanţa a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente:
În speţă, Biroul executări civile din cadrul Judecătoriei Oradea a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri prin care a solicitat să se constate, conform art. 211 din O.G. nr. 55/2002, prescrierea sancţiunii dispuse împotriva intimatului A.D. pin Sentinţa civilă nr. 1747/2012 din 02 februarie 2012, pronunţată de Secţia Civilă a acestei instanţe în Dosarul nr. 16064/271/2011.
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Astfel, faţă de caracterul de ordine privată al competenţei prevăzute de art. 400 alin. (1) coroborat cu art. 373 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 159 alin. (2) coroborat cu art. 1591 alin. (3) din acelaşi Cod, potrivit cărora necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, constată că, din punct de vedere teritorial, competenţa a rămas câştigată în favoarea Judecătoriei Oradea, întrucât intimaţii nu a invocat necompetenţa teritorială a instanţei iniţial învestite, care, din oficiu, nu era în drept să o ridice.
Totodată, instanţa supremă reţine că art. 83 alin. (1) pct. 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005 statuează că pentru evidenţa activităţii instanţelor se întocmeşte şi se păstrează Registrul de evidenţă şi punere în executare a hotărârilor civile, în care se ţine evidenţa creanţelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti pentru care executarea se face din oficiu, inclusiv cele care provin din amenzi contravenţionale.
De asemenea, reţine că potrivit art. 126 din subsecţiunea §2 privind punerea în executare a sancţiunilor contravenţionale şi a altor dispoziţii civile din hotărârile judecătoreşti, Secţiunea a VII-a - Punerea în executare a hotărârilor din regulamentul anterior menţionat, astfel cum a fost modificat prin punctul 44 din Hotărârea nr. 79/2014 începând cu 01 februarie 2014:
(1) Lucrările privind punerea în executare a hotărârilor civile prin care s-au aplicat sancţiuni contravenţionale sau prin care s-a înlocuit sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se întocmesc de grefierul delegat cu efectuarea lucrărilor de executări civile sau de către o altă persoană desemnată de preşedintele instanţei.
(2) În registrul de executări privind aceste sancţiuni se vor înscrie, în ordinea lor numerică, a doua zi după pronunţare, toate hotărârile pronunţate. Înscrierea se face prin menţionarea numelui contravenientului, al organului administrativ care a propus sancţionarea, precum şi al primăriei de care aparţine locul în care contravenientul execută sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
(3) Poziţiile din registru se vor închide numai după ce:
a) a fost confirmată începerea prestării activităţii în folosul comunităţii de către primarul căruia i s-a trimis mandatul de executare;
Astfel, Înalta Curte reţine, în raport de textele legale precitate, referitoare la punerea în executare a sancţiunilor contravenţionale, că obiectul cererii deduse judecăţii nu vizează o acţiune cu caracter jurisdicţional, ci doar administrativ. Aşadar, faţă de faptul că Judecătoria Oradea este instanţa care a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a muncii în folosul comunităţii, această măsură fiind trecută în evidenţele sale, numai această instanţă poate constatata, respectiv înregistra, ineficacitatea măsurii ca urmare a neexecutării sancţiunii în termenul de 2 ani prevăzut de art. 211 din O.G. nr. 55/2002.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 7 şi 15 alin. (1) din O.G. nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii, potrivit cărora competenţa în materie aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi că sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii se pune în executare de către prima instanţă de judecată prin emiterea unui mandat de executare.
Aşa fiind, Înalta Curte, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3028/2014. Civil. Alte cereri. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 3052/2014. Civil → |
|---|
