ICCJ. Decizia nr. 3055/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3055/2014
Dosar nr. 38338/299/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 6 noiembrie 2014
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin adresa nr. 884/2014 înregistrata pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 14 iulie 2014, B.E.J. F.L. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 1102/MAS din 26 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov şi de Decizia civilă nr. 557/M din 23 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, la solicitarea creditorilor T.I., U.C., U.C.V., U.I., U.M., C.G., B.A., F.E., F.V.C., F.V.C.I., M.M., M.V., M.C.M., N.V., P.F., S.A., T.A., împotriva debitoarei C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti.
Prin încheierea camerei de consiliu din 11 august 2014, Judecătoria Braşov a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând că, urmare a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 pronunţată de instanţa de contencios constituţional, dispoziţiile art. 650 C. proc. civ. au fost declarate neconstituţionale, fiind suspendate de drept, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 13901 din 8 septembrie 2014, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, pentru argumentele ce succed:
Prin cererea adresată B.E.J. F.L. la data de 10 iulie 2014, creditorii T.I., U.C., U.C.V., U.I., U.M., C.G., B.A., F.E., F.V.C., F.V.C.I., M.M., M.V., M.C.M., N.V., P.F., S.A., T.A. au solicitat încuviinţarea executării silite a unor titluri executorii ce constau în hotărâri judecătoreşti, împotriva debitoarei C.N.C.F. C.F.R. SA Sucursala Regională de Căi Ferate Braşov, arătând că doresc executarea silită asupra sucursalei pe care debitoarea o deţine în Braşov, respectiv asupra bunurilor mobile şi imobile deţinute de debitoare pe raza Curţii de Apel Braşov,
Cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată pe roiul Judecătoriei Braşov la data de 14 iulie 2014, data la care Decizia Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014, nu era publicată în M. Of.
În stabilirea competenţei interesează data învestirii instanţei de judecată, întrucât de la acest moment este declanşată procedura judiciară în cadrul căreia se pot analiza chestiuni legate de competenţă, la 14 iulie 2014.
În cazul în care cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată pe rolul instanţei de executare înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 348 din 17 iulie 2014, la 16 iulie 2014, cum este cazul de faţă, când dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. îşi producea efectele, este pe deplin aplicabilă regula potrivit căreia competenţa rămâne câştigată în favoarea instanţei legal învestite, respectiv Judecătoria Braşov.
De altfel, soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite formulată în cauză la data de 14 iulie 2014 cade sub incidenţa procedurii reglementată de dispoziţiile înscrise în Secţiunea a 2-a intitulată "Încuviinţarea urmăririi silite" din C. proc. civ. nemodificat, respectiv art. 818 - 825. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 819 alin. (1) C. proc. civ., după înregistrarea cererii (de executare silită - s.n.), executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul, încuviinţarea urmăririi lui silite, dispoziţiile art. 664 şi 665 aplicându-se în mod corespunzător.
Prin urmare, sub aspectul determinării instanţei de executare, dispoziţiile art. 819 instituie norme speciale, cu caracter derogator de la dreptul comun, consacrat în art. 650 alin. (1), stipulând că executorul judecătoresc poate solicita încuviinţarea executării silite doar instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul supus urmăririi. Este vorba, în ipoteza analizată, de stabilirea unei competenţe teritoriale absolute în cazul urmăririi silite imobiliare şi, drept urmare, în cadrul acestei forme de executare silită legea reglementează - cu caracter derogator de la art. 650 - instanţa de executare, fixând în sarcina executorului judecătoresc obligaţia de a solicita, încuviinţarea urmăririi silite judecătoriei din circumscripţia căreia se află imobilul urmărit. Cum în speţă executarea silită se solicită a fi efectuată asupra bunurilor mobile şi imobile deţinute de sucursala debitoarei pe raza Curţii de Apel Braşov, potrivit cererii de executare silită aflată la dosarul Judecătoriei Braşov, rezultă că instanţa de executare nu poate fi decât Judecătoria Braşov în a cărei circumscripţie teritorială se află bunurile sucursalei urmărite.
În consecinţă, având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, inclusiv în faza de executare silită, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 819 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de creditori, în favoarea Judecătoriei Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3054/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3090/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
