ICCJ. Decizia nr. 3080/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3080/2014
Dosar nr. 3073/120/2011
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. 3073/120 din 13 mai 2011 reclamanta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 2 din 04 martie 2011, în sensul recalculării cuantumului despăgubirilor şi acordării unui minim de 25 euro/m.p. precum şi anularea hotărârii nr. 3 din 04 martie 2011, în sensul recalculării cuantumului despăgubirilor şi acordării unui minim de 15 euro/m.p. şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este proprietara terenurilor ce urmează a fi expropriate, în baza actului de adjudecare din data de 05 martie 2002, a contractelor de vânzare cumpărare nr. C1, C2, C3 din 22 octombrie 2003 şi nr. C4 din 14 noiembrie 2003 şi că la data de 21 decembrie 2010 a fost notificată de către pârât că în urma hotărârii nr. 35/2009 urmează a fi expropriată pentru cauză de utilitate publică.
A mai arătat reclamanta că la data emiterii notificărilor pârâta nu avea nicio bază legală în ceea ce priveşte derularea proiectului şi exproprierea, că legea indicată a fost Legea nr. 198/2004, care a fost ulterior abrogată prin Legea nr. 255/2010 şi că proiectul este unul de reabilitare şi modernizare şi nu de construire, mai mult decât atât există încă două drumuri care au aceeaşi destinaţie, iar preţul oferit este unul derizoriu.
A menţionat şi că odată cu începerea proiectului nu şi-ar mai putea desfăşura activitatea în niciun fel - ţinând cont de obiectul acesteia, respectiv creşterea animalelor şi că drumul va trece la câţiva metri de această proprietate, teren şi construcţie şi nu va mai putea fi utilizată acea parcelă de teren.
Reclamanta a mai precizat că în zonă s-au făcut investiţii masive de care nu s-a ţinut cont la oferta de despăgubiri.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 22 şi urm. din Legea nr. 255/2010.
Au fost anexate cererii de chemare în judecată copii de pe următoarele înscrisuri: adresele din 11 martie 2011, din 03 februarie 2011, din 21 decembrie 2010 emise de pârâtă, hotărârile contestate, hotărârile privind exproprierea imobilelor, procese-verbale, plan de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate însoţit de memoriu tehnic şi contract de vânzare-cumpărare.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât declanşarea procedurilor de expropriere s-a realizat în baza Legii nr. 198/2004, ulterior abrogată de Legea nr. 255/2010, lege în baza căreia s-au continuat exproprierile.
A arătat că notificarea la care face referire reclamanta nu mai putea fi retrasă, fiind transmisă prin poştă, însă, începând cu data la care proprietarii au fost convocaţi s-au aplicat prevederile Legii nr. 255/2010, fapt consemnat în procesele-verbale din 11 ianuarie 2011.
A mai precizat că susţinerea reclamantei că la data adoptării hotărârilor nu existau Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 este neîntemeiată, întrucât la data adoptării hotărârilor atacate, respectiv 4 martie 2011 aceste norme erau adoptate şi aplicate şi să sumele stabilite ca despăgubire au rezultat din raportul de evaluare din 22 noiembrie 2010 întocmit de către SC N.S.T. SRL, evaluarea proprietăţilor realizându-se de către o echipă de evaluatori membri ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 2352 din data de 21 noiembrie 2012, a admis contestaţia formulată de reclamanta SC I.T. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa, a anulat hotărârile nr. 2, 3 şi 4 din 4 martie 2011 ale Comisiei de verificare a drepturilor a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale şi acordarea despăgubirilor, comuna M., judeţul Dâmboviţa, a obligat pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa să plătească reclamantei SC I.T. SRL Bucureşti, echivalentul în RON al sumei de 32.886,70 euro - reprezentând despăgubiri pentru exproprierea terenului de 6.409 m.p. extravilan şi respectiv 666 m.p. intravilan, comuna M., judeţul Dâmboviţa, conform expertizei contabile efectuate de expert tehnic evaluator B.F. şi la plata sumei de 4.661 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, tribunalul a reţinut următoarele:
Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele prevăzute de lege, şi nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire (conform art. 481 C. civ.).
Mai arată instanţa de fond că acest drept absolut şi imprescriptibil este garantat prin art. 41 din Constituţie, conform căruia proprietatea este ocrotită prin lege, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, despăgubire ce se stabileşte de comun acord cu proprietarul sau, în caz de neînţelegere, prin justiţie.
Aşa fiind, întrucât părţile nu s-au înţeles cu privire la cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă în baza dispoziţiilor Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 255/2010 privind unele măsuri prealabile pentru lucrările de construire de autostrăzi şi drumuri naţionale, s-a formulat acţiune de către reclamantă, contestându-se astfel cuprinsul hotărârilor nr. 2, 3 şi 4 din 04 martie 2011, emise de pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa.
Mai arată instanţa de fond că prin hotărârile de mai sus s-au acordat reclamantei despăgubiri în cuantum de 10.542,28 RON pentru toate suprafeţele de teren intravilan şi extravilan din comuna M., judeţul Dâmboviţa, expropriate pentru reabilitarea şi modernizarea drumului judeţean Târgovişte - M. - Peştera Ialomicioara, reclamanta considerând-o o sumă derizorie şi nereală.
Prin încheierea de şedinţă din 21 septembrie 2011, tribunalul a constatat ca fiind concludentă şi utilă cauzei efectuarea unei expertize tehnice de specialitate topometrică, având următoarele obiective: identificarea şi stabilirea suprafeţelor de teren expropriate de pârât de la reclamantă, evaluarea acestor suprafeţe la preţurile libere pe piaţă la nivelul anului 2011, urmând ca expertul să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1996 cu privire la stabilirea componenţei comisiei de evaluare a acestor terenuri, formată din expertul desemnat de instanţă şi din experţi consilieri numiţi de către părţi.
Comisia de experţi a fost îndrumată a executa lucrarea de specialitate împreună, având în vedere titlurile de proprietate ale reclamantei, suprafeţele de teren expropriate, hotărârile privind despăgubirile acordate de pârât pentru aceste terenuri, precum şi procesul verbal încheiat cu ocazia concilierilor purtate de părţi.
Menţionează prima instanţă că prin raportul de expertiză efectuat de ing. expert S.V., desemnat de instanţa de judecată, s-a concluzionat că cele 6 parcele identificate şi evaluate de acest expert au valori diferite, respectiv cele 5 parcele de categoria de folosinţă funciară au valoarea de 0,42 euro/m.p., iar parcela intravilană curţi-construcţii are valoarea de 0,70 euro/m.p., totalul despăgubirilor civile fiind de 2985,50 euro.
S-a constatat de tribunal că expertul S.V. a efectuat raportul de expertiză fără colaborarea celorlalţi doi experţi desemnaţi de părţi, respectiv expertul N.I., propus de pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa şi V.R., propus de reclamantă.
Prin concluziile raportului de expertiză, expertul V.R., propus de reclamantă a apreciat, pe baza metodei comparaţiei preţurilor libere la terenurile agricole din zonă, că valoarea este de 4 euro/m.p. pentru suprafaţa de teren extravilan de 6825 m.p., în total despăgubirile civile cuvenite reclamantei fiind în sumă de 27.300 euro, adică 120.000 RON.
Aşa fiind, Tribunalul a reţinut valorile totale diferite propuse de cei doi experţi evaluatori, de cel puţin 10 ori mai mari ale expertului propus de reclamantă faţă de cele propuse de expertul desemnat de Tribunal, ceea ce a condus la efectuarea altui raport de expertiză tehnică de evaluare a terenurilor agricole ale reclamantei, prin încheierea de şedinţă din data de 10 ianuarie 2012 desemnându-se un expert evaluator în construcţii civile, evaluare proprietăţi imobiliare.
După mai multe înlocuiri ale experţilor, lucrarea a fost întocmită conform obiectivelor de mai sus de expertul B F., potrivit încheierii de şedinţă din 18 aprilie 2012.
Prin concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul B.F., în raport de cealaltă expertiză efectuată de expertul S.V. şi consultarea cu ceilalţi doi experţi propuşi de părţi, s-a reţinut, prin metoda comparaţiilor preţurilor din zonă la nivelul pieţei libere şi categoriilor de folosinţă, un preţ de 4,30 euro/m.p. pentru suprafaţa de 6409 m.p. teren extravilan, adică valoarea de 27.558,70 euro (125926,72 RON) şi de 8 euro/m.p. pentru suprafaţa de 665 m.p. teren intravilan în comuna M. judeţul Dâmboviţa, în valoarea de 5328 euro (24345,76 RON), în total despăgubirile cuvenite reclamantei fiind de 32.886,70 euro adică 150272,48 RON.
Separat, s-a întocmit un raport de expertiză şi de către expertul N.I., propus de pârât, care a concluzionat că preţul despăgubirilor este de 0,29 euro/m.p. pentru ambele categorii de folosinţă a terenurilor expropriate - intravilan şi extravilan.
Comparând rezultatele tehnice la care au ajuns experţii desemnaţi de instanţă cu ale experţilor propuşi de părţi, având în vedere şi slaba lor colaborare în întocmirea unei variante unice, Tribunalul a reţinut ca fiind reale rapoartele de expertiză efectuate de expertul ing. evaluator construcţii civile B.F. şi de expertul ing. V.R., care au apreciat valori apropiate pentru evaluarea acestor terenuri, potrivit Normelor speciale de evaluare, de aproximativ 4 - 4,3 euro pentru terenurile extravilane şi respectiv 8 euro pentru cel intravilan.
Aşa fiind, s-a apreciat de Tribunal că valoarea despăgubirilor civile este de 32.886,70 euro din care valoarea de 27.558,70 euro pentru suprafaţa de 6409 m.p. extravilan şi valoarea de 5328 euro pentru suprafaţa de 666 m.p. teren intravilan.
Nu au fost reţinute preţurile pe metru pătrat arătate de expertul N.I. propus de pârât, la valoarea de 0,29 euro/m.p., de circa 25 ori mai mici decât preţurile reţinute de experţii precizaţi mai sus.
Instanţa de fond mai arată că din cuprinsul expertizei efectuate de ing. expert B.F. şi reţinută ca atare de Tribunal, a rezultat că evaluarea terenurilor agricole ale reclamantei s-a făcut în raport de prevederile Legii nr. 33/1994 cu modificările şi completările ulterioare, privind exproprierea pentru cazurile de utilitate publică, respectiv art. 26 - despăgubirea compunându-se din valoarea reală a terenurilor agricole şi prejudiciul comparat proprietarului pentru cauza de utilitate publică.
De asemenea, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, acelaşi expert a ţinut seama de Standardele internaţionale de evaluare, ediţia a VIII-a 2008, cu privire la evaluarea proprietăţii imobiliare, ţinând totodată seama şi de pierderile şi profitul nerealizat al fermei reclamantei prin exproprierea terenului, valoare reliefată corect de expertul V.R.
În sfârşit, expertul B.F. a ţinut seama de trei comparabile existente pe site-urile de specialitate vânzări terenuri agricole în zona respectivă, precizate în scris şi analizate de expert.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel Consiliul Judeţean Dâmboviţa, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru stabilirea unor valori exagerate ale terenurilor expropriate, valori ce nu ţin seama de preţurile pieţei practicate în zonă, în concordanţă cu art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În privinţa sumelor stabilite ca justă despăgubire de către Consiliul Judeţean Dâmboviţa, apelantul a precizat că acestea au rezultat din raportul de evaluare din 22 noiembrie 2010 întocmit de către SC N.S.T. SRL, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (8) din Legea nr. 198/2004, abrogată în prezent de Legea nr. 255/2010.
Astfel, s-a arătat că evaluarea proprietăţilor s-a făcut de către o echipă de evaluatori A., pentru unitatea administrativ teritorială M., pe fiecare categorie de folosinţă, avându-se în vedere tranzacţiile practicate în zonă pentru bunuri similare.
Prin încheierea din 16 aprilie 2013, instanţa de apel, la cererea apelantului pârât, a admis o cerere de efectuare a unui raport de expertiză, numind în acest sens, conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 o comisie formată din trei experţi.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin decizia nr. 469 din 13 mai 2014, a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa şi a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 2352 din 21 noiembrie 2012 a Tribunalului Dâmboviţa, în sensul că l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei SC I.T. SRL suma de 73.099 RON, din care 61.325 RON despăgubire pentru terenul expropriat şi 11.774 RON reprezentând valoarea prejudiciului cauzat prin expropriere.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că terenul expropriat, în suprafaţă de 7075 m.p. este situat parţial în intravilanul comunei M., judeţul Dâmboviţa - suprafaţa de 666 m.p. şi, parţial în extravilanul acesteia, suprafaţa de 6409 m.p., pe DJ 71, pe partea dreaptă a acestuia, în sensul de mers spre Târgovişte, parcela 5729/5.
Examinând punctele de vedere ale celor trei experţi, instanţa de apel a apreciat că suma de 61.325 RON calculată drept despăgubire pentru terenul expropriat în suprafaţă de 7075 m.p., astfel cum a fost identificat şi evaluat în raportul de expertiză C.C., expert tehnic al expropriatei, este cea mai apropiată de valoarea reală de despăgubire pentru terenul expropriat, în raport de criteriile prevăzute de lege, de valoarea reală de circulaţie a terenurilor la data efectuării şi de metodele de evaluare ale acestora.
Instanţa de apel a constatat, totodată, că prejudiciul cauzat proprietarei prin expropriere este reprezentat de scăderea procentuală a preţului de valorificare a terenului rămas neexpropriat, ca urmare a fărâmiţării acestuia, respectiv suma de 11.774 RON, astfel cum a fost calculată de expertul numit de instanţă, P.L.D.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a reţinut că soluţia instanţei de apel a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 26 alin. (1) - (2) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 republicată.
S-a învederat că se impuneau lămuriri suplimentare din partea expertului P.L.D., desemnat de instanţă, în justificarea comparabilelor folosite la evaluare, respectiv în privinţa prejudiciului stabilit pentru scăderea valorii economice a terenului rămas în proprietate după expropriere.
S-a susţinut că în cuprinsul lucrării de expertiză nu există nicio dovadă care să poată susţine concluziile referitoare la existenţa şi întinderea prejudiciului, astfel că expertul P.L.D. a stabilit un prejudiciu care, în speţă, nu există, nu este cert şi nu este determinat, în condiţiile în care terenul neexpropriat, rămas în continuare în proprietatea reclamantului, poate fi lucrat conform destinaţiei sale, respectiv categoria fâneaţă, iar ca urmare a investiţiei ce se va realiza de către Consiliul Judeţean Dâmboviţa, terenul va dobândi un plus de valoare.
Prin urmare, s-a invocat caracterul incert şi nedeterminabil al prejudiciului.
Intimata SC I.T. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând criticile invocate de recurentul pârât, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
Criticile aduse de recurentul pârât deciziei atacate vizând acordarea nelegală a prejudiciului conform expertizei efectuate de ing. P.L.D. sunt întemeiate.
Expertul desemnat de instanţă (P.L.D.) a motivat că prejudiciul cauzat proprietarei reclamante SC I.T. SRL, constă în scăderea valorii terenului rămas în proprietate, ca urmare a fărâmiţării determinate de măsura exproprierii.
Împotriva raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul P.L.D., Consiliul Judeţean Dâmboviţa a formulat la 17 aprilie 2014 obiecţiuni vizând acordarea nejustificată a prejudiciului în valoare de 2648 euro.
Prin aceste obiecţiuni, pârâtul a învederat că valoarea terenului rămas în proprietatea societăţii expropriate nu putea decât să crească din moment ce acesta va avea deschidere la un drum judeţean, cu posibilităţi de atragere a investiţiilor în zonă şi, totodată, cu posibilităţi reale de schimbare a categoriei de folosinţă din extravilan în intravilan, astfel că aceste pagube nu puteau fi anticipate şi evaluate.
Prin încheierea de la 29 aprilie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins toate obiecţiunile formulate la raportul întocmit de expertul P.L.D., apreciind că în măsura în care părerea acestuia nu se coroborează cu actele şi lucrările dosarului, instanţa urmează să aleagă celelalte variante ale raportului întocmit de comisia de experţi, astfel că nu se impune refacerea lucrării.
Ulterior, prin decizia recurată, instanţa de apel a omologat opinia expertului P.L.D. numai în ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor calculate drept prejudiciu cauzat proprietarului, în ceea ce priveşte valoarea de despăgubire pentru terenul expropriat omologând lucrarea efectuată de expertul C.C., necriticată prin obiecţiunile pârâtului Consiliul Judeţean Dâmboviţa.
Curtea va constata că la determinarea prejudiciului, instanţa de apel trebuia să solicite lămuriri suplimentare din partea expertului în ceea ce priveşte pretinsa scădere a valorii economice a terenului rămas după expropriere, cu atât mai mult cu cât opinia expertului P.L.D. nu a fost împărtăşită şi de ceilalţi membri ai comisiei desemnate în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, se va aprecia că se impune suplimentarea probatoriului în ceea ce priveşte determinarea existenţei şi întinderii prejudiciului cauzat prin expropriere fostei proprietare SC I.T. SRL pentru a se verifica dacă terenul rămas neexpropriat, rămas în continuare în proprietatea reclamantei, poate fi exploatat conform destinaţiei sale - categoria fâneaţă sau dacă, dimpotrivă, valoarea economică a acestuia a scăzut ca urmare a fărâmiţării excesive.
În determinarea prejudiciului, urmează ca prin suplimentarea probatoriului, eventual prin refacerea expertizei în ceea ce priveşte prejudiciul, să se verifice şi apărările formulate de pârât prin obiecţiunile la expertiză (cea efectuată de P.L.D.) în sensul că valoarea terenului rămas în proprietatea societăţii reclamante a crescut din moment ce, prin investiţia ce se va realiza de Consiliul Judeţean Dâmboviţa, respectiv construcţia unui drum judeţean, toate terenurile învecinate acestuia ar dobândi un spor de valoare, indiferent de situarea în intravilanul sau extravilanul localităţii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că, în baza art. 304 pct. 9 şi 314 C. proc. civ., se impune admiterea recursului şi casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa împotriva deciziei nr. 469 din 13 mai 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3076/2014. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 3086/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
