ICCJ. Decizia nr. 318/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 318/2014
Dosar nr. 2998/95/2012**
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă:
Prin decizia civilă nr. 24 din 11 februarie 2013, Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta D.A., titular al Cabinet de Avocat D.A., în contradictoriu cu pârâţii C.M., editorialist la ziarul S. de Gorj, N.M., redactor la ziarul S. de Gorj şi SC S.M.P. SRL, având ca obiect pretenţii.
Tribunalul a reţinut că reclamanta D.A. a chemat în judecată pârâţii C.M., N.M., SC S.M.P. SRL în temeiul dispoziţiilor art. 253 alin. (1) lit. c) C. civ., art. 253 alin. (1) lit. b), art. 253 alin. (3) lit. a), şi art. 253 alin. (3) lit. a) C. civ., solicitând ca instanţa să constate caracterul ilicit al faptei pârâţilor realizată prin publicarea unor articole cu caracter defăimător, să dispună încetarea încălcării dreptului la demnitate realizat prin respectiva publicare, precum şi să fie obligată pârâta să retragă de pe site-ul propriu articolele cu caracter defăimător la adresa reclamantei, iar pârâţii să fie obligaţi la publicarea hotărârii de condamnare în ziarul S. de Gorj, proprietatea pârâtei SC S.M.P. SRL şi într-un ziar de circulaţie naţională, pe cheltuiala lor, şi la plata sumei de 1.200.000 RON, în solidar, reprezentând daune morale pentru prejudiciile pe care i le-au cauzat.
Reclamanta a susţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale dat fiind faptul că pârâţii au săvârşit o faptă ilicită, ce constă în exercitarea libertăţii de exprimare dincolo de condiţiile şi limitele impuse de art. 30 din Constituţia României, prin care au fost lezate drepturile subiective la respectarea demnităţii, onoarei şi a dreptului la propria imagine, prin publicarea într-un ziar de mare răspândire locală a două articole ce conţin afirmaţii vădit calomnioase şi nereale referitoare la încălcarea regulilor deontologice ale profesiei de avocat în legătură cu litigii în care a reprezentat membrii sindicatelor în contradictoriu cu Complexul Energetic R. şi prin publicarea unor imagini ale proprietăţii reclamantei, articole ce au fost postate şi vizualizate şi pe pagina de internet a pârâtei.
Tribunal a apreciat că reclamanta nu a tăcut dovada condiţiilor răspunderii civile delictuale, astfel cum decurg din prevederile art. 1349 C. proc. civ., faptele săvârşite fiind expresia dreptului la exprimare, ce are ca şi componente libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii, idei, fără amestecul autorităţilor publice, drept recunoscut de art. 30 din Constituţie a României, precum şi de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
A mai reţinut instanţa că articolele publicate cuprind afirmaţii care au un caracter de generalitate, fără caracter insultător, iar reclamanta nu a dovedit că imaginea sa publică a fost prejudiciată în vreun fel devreme ce îşi desfăşoară în continuare activitatea potrivit funcţiei pe care o deţine şi nici că imaginile publicate au adus atingere vreunui drept al său.
Prin decizia civilă nr. 39 din 11 iunie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a invocat faptul că articolele publicate de pârâţi, cu rea-credinţă, au fost de natură a-i aduce prejudicii de imagine prin faptul că au inoculat ideea că ar urmări confortul său financiar, mai presus de echitate, morală, principii de etică profesională sau de interesul clienţilor, iar prin publicarea de date referitoare la venituri şi bunurile proprii au fost săvârşite fapte de prelucrare nelegală a datelor cu caracter personal. Totodată, reclamanta a criticat soluţia instanţei de fond şi pentru ca a încălcat dreptul său la apărare deoarece, deşi i-a fost încuviinţată proba testimonială iar martorii au fost prezenţi, nu au fost audiaţi.
Instanţa de apel a reţinut că textul articolelor de presă nu este de natură a leza drepturile enumerate de art. 252 şi urm. C. civ., informaţiile de presă, comunicate opiniei publice prin aceste editoriale, se încadrează în limitele libertăţii de exprimare reglementate prin art. 30 din Constituţia României şi art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nefiind de natură a crea panică printre potenţiali clienţi ai apelantei reclamante şi implicit a atrage prejudicii de natură profesională şi materială.
A mai reţinut instanţa de apel că prin publicarea unor imagini nu au fost încălcate prevederile art. 74 C. civ., devreme ce nu sunt efectuate într-un spaţiu privat. Nu este întemeiată nici susţinerea că instanţa de fond a refuzat audierea martorilor, propuşi, de vreme ce, la termenele la care martorii au fost prezenţi, reclamanta nu a mai insistat în audierea lor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta reia în recurs, pe larg, criticile formulate în apel împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi prezentarea situaţiei de fapt, astfel cum a făcut şi prin cererea introductivă de instanţă, pe care o apreciază ca fiind dovedită, susţinând că prin articolele publicate i-a fost lezat dreptul la imagine, fiind depăşite limitele dreptului la liberă exprimare prevăzut de dispoziţiile art. 30 din Constituţie a României, precum şi de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi, în consecinţă i-au fost cauzate prejudicii morale legate de deontologia profesiei pe care o exercită, iar instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare prin faptul că nu a fost administrată proba cu martori.
Examinând modul în care recurenta a înţeles să motiveze recursul şi având în vedere prevederile art. 302 alin. (1) lit. c) raportate la art 306 C. proc. civ. „Înalta Curte constată că este fondată excepţia nulităţii recursului, urmând să o admită având în vedere următoarele motive:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii (...) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Dezvoltarea motivelor de recurs presupune prezentarea tuturor prevederilor legale încălcate şi a interpretării pe care recurentul apreciază că trebuia dată, pentru a combate punctual argumentele de drept invocate de instanţă în susţinerea soluţiei pronunţate şi a argumenta că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală, netlind suficientă indicarea formală a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cauză, Înalta Curte constată faptul că motivele de recurs au conţinut identic motivelor de apel, recurenta nefacând altceva decât să reitereze, în aceeaşi formă, nemulţumirile sale faţă de sentinţa primei instanţe, aspect care rezultă inclusiv din reluarea integrală a criticilor aduse, în apel, hotărârii instanţei de fond.
Înalta Curte apreciază că respectivelor critici nu le este adăugat vreun element suplimentar de analiză care să exprime un motiv de nelegalitate subsumat dispoziţiilor art 304 pct 9 C. proc. civ., devreme ce recursul nu indică critica efectivă din punctul de vedere al modului greşit de interpretare şi aplicare a unor texte legale, sau al lipsei de temei legal.
Apreciază totodată Înalta Curte că lipsa oricăror critici suplimentare ale hotărârii instanţei de apel, ci numai reiterarea motivelor de apel iniţiale împotriva hotărârii instanţei de fond, indică încercarea recurentei de a determina o analiză a netemeiniciei hotărârilor instanţelor de fond şi respectiv de apel.
Este nepermisă însă critica de netemeinicie efectuată în recurs în raport de calificarea recursului drept cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, în condiţiile art. 299 alin. (1) şi art. 304 C. proc. civ. în calea extraordinară de atac a recursului nu are Ioc reluarea fondului, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind doar legalitatea hotărârii pronunţate în apel.
De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumentele prin care să se tindă la a demonstra pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei de apel.
Văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum şi pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea hotărârii atacate sub vreun aspect de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamanta D.A. împotriva deciziei civile nr. 39 din 11 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 316/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 320/2014. Civil. Recalculare pensie. Revizuire... → |
|---|
