ICCJ. Decizia nr. 329/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 329/2014
Dosar nr. 13853/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 30 ianuarie 2014
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele;
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. 6301/95/2011 reclamanţii C.S., F.L., S.M., T.A., D.D., M.D., F.M.V.C., C.V., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere a chemat în judecată pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând să se dispună anularea deciziilor de recalculare nr. X1 din 27 decembrie 2010, nr. X2 din 27 decembrie 2010, nr. X3 din 27 decembrie 2010, nr. X4 din 27 decembrie 2010, nr. X5 din 27 decembrie 2010, nr. X6 din 27 decembrie 2010, nr. X7 din 31 decembrie 2010, nr. X8 din 31 decembrie 2010 şi nr. X9 din 31 decembrie 2010, emise de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, menţinerea cuantumului pensiei avut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 şi a H.G. nr. 735/2010 şi obligarea pârâţilor la plata sumelor reţinute nelegal în baza deciziilor contestate, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 477 din 10 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pe rolul secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că în stabilirea competenţei sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, care instituie o competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestaţiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speţa.
Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat sentinţa civilă nr. 10383 din 26 noiembrie 2013, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Gorj şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că, întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speţă, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, şi anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competenţa teritoriala de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de norma de competenţă instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă Tribunalul Gorj.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Deciziile contestate au fost emise la data de 27 decembrie 2010 respectiv 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a tăcut la data de 27 aprilie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului”.
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 27 aprilie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţa, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, şi cum reclamanţii şi-au ales domiciliul la sediul reprezentantului Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, filiala Târgu-Jiu, instanţa competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 320/2014. Civil. Recalculare pensie. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 330/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
