ICCJ. Decizia nr. 3200/2014. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3200/2014
Dosar nr. 5689/87/2012
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 477 din 5 februarie 2013, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ-fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul S.G. în contradictoriu cu pârâta Casa judeţeană de pensii Teleorman şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant de daune interese compensatorii, reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie aplicat despăgubirilor datorate în temeiul Sentinţei civile nr. 2123 din 23 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 2586/87/2010, începând cu data de 22.U.2009 şi până la data plăţii, precum şi să-i acorde reclamantului diferenţa dintre punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 şi cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 1 ianuarie 2011.
Prin aceeaşi sentinţa, a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.906 lei.
Prin Decizia nr. 4115 din 13 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul formulat de pârâta Casa judeţeană de pensii Teleorman împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Teleorman; a modificat în parte sentinţa în sensul că: a respins, ca neîntemeiată, cererea privind obligarea pârâtei la acordarea către reclamant a diferenţei dintre punctajul mediu anual stabilit Conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 şi cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 1 ianuarie 2011; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că dispoziţiile art. II din O.U.G nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin art. III din O.U.G. nr. 209/2008 şi prevederile art. 169 din Legea nr. 263/2010 consacră dreptul persoanelor care au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I şi/sau a II-a de muncă, ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform O.U.G. nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, la acordarea unui număr suplimentar de puncte pentru fiecare an, respectiv pentru fiecare lună de spor acordate pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa I sau în grupa II de muncă şi la acordarea unei creşteri a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, exceptând de la aceste beneficii persoanele în cazul cărora, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzute de acte normative cu caracter special.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au deschis prin Decizia nr. 88742 din 30 august 1992, în baza Legii nr. 3/1977, iar prin Sentinţa nr. 2123 din 23 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman (avută în vedere la emiterea deciziei de pensie nr. 88742 din 11 octombrie 2010 de Casa judeţeană de pensii Teleorman) s-a stabilit că stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia este de 20 de ani, în considerarea perioadei lucrate în grupa I de muncă, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, determinându-se în acest mod punctajul mediu anual cuvenit, iar nu prin reţinerea stagiului complet de cotizare de 30 de ani, avut în vedere anterior, în procesul recalculării, în baza O.U.G. nr. 4/2005 şi H.G. nr. 1550/2004.
Având în vedere că stagiul complet de cotizare de 20 de ani în raport de care prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a dispus recalcularea drepturilor de pensie ale intimatului în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 4/2005 reprezintă un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială [art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 3/1977] devin incidente prevederile art. 1 lit. a) teza finală din O.U.G. nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin art. III din O.U.G. nr. 209/2008 şi art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că nu se pot cumula cele două beneficii legale, respectiv un stagiu complet de cotizare special, pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă şi majorarea de punctaj pentru aceeaşi perioadă.
Prin acordarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, recunoscut în considerarea unei norme speciale, intimatul a beneficiat deja de recompensarea activităţii desfăşurate în grupa I de muncă, nefiind posibil ca, în considerarea aceleiaşi activităţi, să beneficieze şi de punctaj suplimentar, acest lucru rezultând din însuşi conţinutul dispoziţiilor din O.U.G. nr. 100/2008 şi Legii nr. 263/2010.
Instanţa de recurs nu a reţinut critica recurentei referitoare la greşita sa obligare, prin hotărârea atacată, de a plăti daune interese constând în reactualizarea conform indicelui de inflaţie a diferenţelor drepturilor de pensie, recalculate în temeiul Sentinţei civile nr. 2123 din 23 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman, în Dosarul nr. 2586/87/2010, această obligaţie revenindu-i pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamant prin nevalorificarea unui stagiu complet de cotizare 20 de ani, rămasă definitivă, statuând cu putere de lucru judecat că în procesul recalculării pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005, la stabilirea punctajului mediu anual cuvenit reclamantului să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani).
Actualizarea unei creanţe are, aşadar, menirea de a asigura îndeplinirea exactă a acesteia.
Indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piaţă, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie, aduşi astfel la actuala lor putere de cumpărare. Astfel, prin întârzierea plăţii unui debit se ajunge ca la data achitării, suma iniţială să nu aibă aceeaşi putere de cumpărare ca cea de la data scadenţei, iar acest fapt duce la păgubirea creditorului prin neexecutarea exactă a obligaţiei.
Actualizarea diferenţelor de drepturi de pensie cu indicele de inflaţie, începând cu data de 22 noiembrie 2009 şi până la data plăţii, are în vedere procesul existent de erodare a monedei naţionale: prin inflaţie, prin acordarea actualizării sumelor, intimatul-reclamant fiind la adăpost de scăderea puterii de cumpărare a monedei naţionale. Devalorizarea monetară constituie o dezdăunare la care intimatul-reclamant este îndreptăţit, în temeiul art. 1531 - 1533 C. civ.
Împotriva acestei decizii, reclamantul S.G. a formulat "recurs în interesul legii", solicitând obligarea pârâtei să îi revizuiască drepturile de pensie stabilite prin Decizia nr. 220774, prin care a fost modificat punctajul mediu anual, urmare punerii în executare a Sentinţei civile nr. 3777/2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu 1 februarie 2009; acordarea diferenţei dintre punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 şi cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 1 ianuarie 2011; plata diferenţelor drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 1 februarie 2009 la zi şi conform art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011 la zi, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Înalta Curte constată că: reclamantul S.G. şi-a intitulat calea de atac "recurs în interesul legii" - care poate fi exercitat numai în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 329 - 3307 C. proc. civ. - motiv pentru care o recalifică drept recurs, urmând a se analiza prioritar admisibilitatea acestei căi de atac, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se; întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Ca atare, nici uneia dintre părţi nu îi este permis să formuleze şi nici instanţa judecătorească nu se; poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Totodată, dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5) împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicităţii căii de atac.
Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.
În speţă, prin Decizia nr. 4115 din 13 septembrie 2013, irevocabilă, Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat recursul declarat de pârâta Casa judeţeană de pensii Teleorman împotriva Sentinţei nr. 477 din 5 februarie 2013 a Tribunalului Teleorman.
Aşadar, în cauză, nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamant împotriva unei decizii irevocabile, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.
Drept urmare, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul declarat în cauză de reclamantul S.G. este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul S.G. împotriva Deciziei nr. 4115 din data; de 13 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3197/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3203/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
