ICCJ. Decizia nr. 3257/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3257/2014
Dosar nr. 13672/300/2008
Şedinţa publică din 24 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la 28 noiembrie 2008, reclamanţii T.V., T.D. şi M.R.G. au chemat-o în judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 1991.
Prin sentinţa civilă nr. 3781 din 27 aprilie 2009, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, calea de atac fiind calificată ca fiind apel, faţă de valoarea obiectului cererii.
Prin Decizia civilă nr. 154/A din 2 martie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul, a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, a anulat sentinţa atacată şi, constatând competenţa tribunalului pentru soluţionarea cauzei în primă instanţă, a dispus înaintarea cauzei registraturii generale, în vederea repartizării cauzei la una dintre secţiile civile ale Tribunalului Bucureşti.
Prin Decizia civilă nr. 1687/R din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei sus-menţionate, pe care a casat-o în parte şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii, reţinând că, în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care instanţa de apel constată că prima instanţă a fost necompetentă, are obligaţia de a anula sentinţa şi de a reţine cauza spre rejudecare.
Prin sentinţa civilă nr. 1213 din 6 iunie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate, reţinând în esenţă că, potrivit art. 5 din Decretul nr. 61/1990, locuinţele ocupate de chiriaşi pot fi vândute numai către aceştia, în baza unei cereri adresate direct unităţilor specializate in vânzarea locuinţelor. Or, în speţă, numai T.V. a formulat cerere de cumpărare, în mod corect contractul de vânzare fiind încheiat de aceasta din urmă în calitate de cumpărător.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii T.V., T.D. şi M.R.G., apel care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 86/A din 3 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva acestei decizii, reclamantul T.V. a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ.
În motivare, recurentul a criticat actul de justiţie în general şi a arătat că decizia atacată nu este motivată logic, obiectiv şi legal.
În continuare, recurentul a prezentat considerentele deciziei atacate şi a conchis că se cuvine anularea acesteia.
Înalta Curte, în conformitate cu art. 137, cu aplicarea art. 298, raportat la art. 316 C. proc. civ., văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a invocat din oficiu şi a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea unuia sau mai multor motive de recurs prevăzute de a;t 304 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unui dintre acestea.
În speţă, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar indicarea motivelor reglementate de art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. a fost făcută doar formal.
Astfel, se constată că recurentul critică actul de justiţie în general întemeindu-se pe afirmaţii emanând de la diverse persoane sau din diverse surse creditate de recurent ca având autoritate în domeniu sau fiind apreciate ca relevante, demersul său fiind structurat pe 17 puncte denumite „moto"-uri şi neavând nici o legătură cu decizia ce face obiectul prezentului recurs.
Se constată, de asemenea, că recurentul prezintă un colaj din considerentele deciziei de apel, pe care le comentează succesiv, însă aceste comentarii relevă exclusiv nemulţumirea recurentului fată de raţionamentul instanţei de apel, fără a putea fi încadrate în motivele de recurs expres invocate - art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. - şi fără a putea fi subsumate altor motive din cele prevăzute de textul legal incident.
Or, recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care priveşte analiza măsurii în care criticile aduse de recurent, prin motivele de recurs, se încadrează sau nu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare sau în cazul unei aparente motivări. O astfel de situaţie se întâlneşte şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurentul nu dezvoltă critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ci se limitează la simpla afirmare a netemeiniciei şi nelegalităţii deciziei atacate.
Pe cale de consecinţă, găsind întemeiată excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a constata nul recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant T.V. împotriva Deciziei civile nr. 86/A din 3 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3255/2014. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 3294/2014. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
