ICCJ. Decizia nr. 3323/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3323/2013
Dosar nr. 771/113/2008
Şedinţa publică de la 16 octombrie 2013
Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor şi actelor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 771/113/2008 reclamanta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploieşti - SC S.D.E.E. SA Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC E.F.E.E. SRL Buzău solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 164.098,51 lei reprezentând contravaloare taxă distribuţie energie electrică şi penalităţi.
Prin sentinţa civilă nr. 108/2011/F/Com. Tribunalul Brăila a admis acţiunea reclamantei şi a admis în parte cererea de chemare în garanţie în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 159.119,46 lei taxă de distribuţie a energiei electrice, 4.979,05 lei penalităţi de întârziere şi 5146 lei cheltuieli de judecată şi a obligat chemata în garanţie să achite pârâtei suma de 140.453,73 lei tarif furnizare energie de joasă tensiune, penalităţi de întârziere calculate conform contractului şi 1.000 lei cheltuieli de judecată şi, totodată, a respins, ca nefondată, cererea expertului de majorare a onorariului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit art. 962, 969, 970 C. civ., reclamanta a făcut dovada că are încheiat cu pârâta contractul de distribuţie energie electrică din 30 martie 2007 în baza căruia a distribuit pârâtei energie electrică activă, emiţând şi facturile aferente: din 31 octombrie 2007, din 30 noiembrie 2007 şi din 31 decembrie 2007 ce cuprind taxa de distribuţie a energiei electrice ca fiind de 159.119,46 lei. Pârâta nu a plătit facturile de energie electrică, reclamanta calculând penalităţi de 0,10% pe zi întârziere. Reclamanta a făcut dovada efectuării concilierii directe la 16 ianuarie 2008 şi 12 februarie 2008, la această ultimă dată pârâta arătând că SC C.P. SA refuză plata tarifului de joasă tensiune.
Analizând contractul din 30 martie 2007 tribunalul a constatat că a fost încheiat între reclamantă şi pârâtă în considerarea calităţii acesteia de client cumpărător urmând ca acesta din urmă să redistribuie energia electrică chematei în garanţie. Contractul chiar prevede că prestarea se face în punctele de delimitare ale SC S.D.F.E.E. SA Brăila de cele ale consumatorului eligibil SC. C.P. SA - la locurile de consum Baldovineşti şi SC F.P. SA Tichileşti.
Pârâta a dovedit că a încheiat cu chemata în garanţie SC C.P. SA Brăila contractul din 14 martie 2007 în baza căruia a emis facturile din 31 octombrie 2007, din 31 noiembrie 2007 şi din 31 decembrie 2007 în valoare de 160.664,30 lei tarif joasă tensiune-loc consum Baldovineşti. Arată că în perioada aprilie-sept. 2007 chemata în garanţie a achitat integral facturile. Ulterior a solicitat reclamantei rezilierea contractului din 30 martie 2007 pentru punctul de lucru din Baldovineşti, adresa fiind înregistrată la reclamantă la 30 noiembrie 2007 şi având drept consecinţă încheierea contractului din 27 decembrie 2007 direct între reclamantă şi chemata în garanţie.
Chemata în garanţie face dovada existenţei refuzului la plata facturilor din oct. - dec. 2007 şi că a devenit proprietara construcţiei - punct trafo şi a reţelelor electrice situate în extravilanul comunei Vădeni (fila 164-174 dosar) prin contractul din 29 aprilie 2002.
Analizând concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul G.G.l. tribunalul a reţinut ca fiind în concordanţă cu actele dosarului calculul expertului potrivit căruia chemata în garanţie datorează pârâtei suma de 446.758,52 lei din care a plătit 306.304,79 lei rămânând de plată suma de 140.453,73 lei (fila 194-196 dosar vol. 2).
Coroborat cu contractul de distribuţie din 30 martie 2007 conform căruia energia era redistribuită chematei în garanţie SC C.P. SA, tribunalul a reţinut că pârâta este obligată să plătească reclamantei suma solicitată prin acţiune ( 159.119,46 lei cu titlu taxa de distribuţie a energiei electrice) avându-se în vedere că suma rezultată din expertiză (446.758,52 lei din care se scad 40.856,99 lei) este mai mare decât cea solicitată prin acţiune.
Cu privire la penalităţile de întârziere, tribunalul a apreciat în concordanţă cu art. 16 în ref. la art. 15 contract că pârâta datorează penalităţi pentru neplata sumei la termen. Raportat la dispoziţiile contractuale - contractul din 14 martie 2007 încheiat între SC E.F.E.E. SRL Buzău şi SC C.P. SA Brăila (art. 15-16) se reţine că aceleaşi penalităţi se aplică şi chematei în garanţie pentru sumele neplătite pârâtei.
Cu privire la apărările chematei in garanţie cum că aceasta nu datorează decât tariful de medie tensiune întrucât are post de transformare, tribunalul a apreciat din probe administrate că chiar dacă din titlul de proprietate rezultă că a cumpărat de la proprietarul anterior două posturi trafo şi reţele electrice, aceasta nu-şi schimbă calitatea de consumator, obligat la îndeplinirea întocmai a obligaţiilor asumate prin contract potrivit art. 969, 970 C. civ. Dealtfel aceasta a şi plătit tariful de joasă tensiune îndeplinindu-şi obligaţia contractuală integral pentru perioada martie-septembrie 2007.
Aşa fiind, acţiunea a fost admisă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 159.119,46 lei cu titlu taxa de distribuţie a energiei electrice şi penalităţile de întârziere de 4.979,05 lei în baza art. 60-63 C. proc. civ. instanţa a admis în parte cererea de chemare în garanţie şi a obligat chemata în garanţie să plătească pârâtei suma de 140.453,73 lei cu titlu tarif furnizare energie electrică-joasă tensiune şi penalităţi de întârziere calculate conform contractului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel pârâta şi chemata în garanţie.
Prin încheierea pronunţată la 03 noiembrie 2011 s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei având în vedere existenţa pe rolul Tribunalului Brăila a cauzei nr. 629/113/2009, având ca obiect acţiune în constatare drept de proprietate.
Prin Decizia nr. 1317 din 09 martie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul declarat de reclamanta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA şi SC S.D.E.E. SA Brăila împotriva acestei încheieri pe care a modificat-o în sensul că a respins cererile de suspendare a judecăţii.
Prin Decizia nr. 91/V/A din 18 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a ll-a civilă, maritimă şi fluvială, s-au admis apelurile declarate de pârâta SC E.F.E.E. SRL Buzău şi chemata în garanţie SC C.P.B. SA împotriva sentinţei civile nr. 108/F/Com din 14 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Brăila.
A fost anulată sentinţa nr. 108 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Brăila şi, în rejudecare:
A fost admisă acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta SC F.D.E.E.E.M.N. SA Ploieşti împotriva pârâtei SC E.F.E.E. SRL Buzău.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 159.119,46 lei debit şi 4.979,05 lei penalităţi către reclamantă.
S-a costatat suspendată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva SC C.P. SA, în insolvenţă, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 5.164 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Instanţa de apel a apreciat că susţinerea apelantei-pârâte în sensul că acţiunea a fost promovată de către o entitate fără personalitate juridică, nu poate fi reţinută având în vedere că acţiunea a fost promovată de către SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA prin Sucursala D.E.E. Brăila, respectiv prin directorul acesteia care era mandatat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie din 20 mai 2002.
Această mandatare nu acoperă lipsa de folosinţă dar mandatul fiind dat organelor de conducere ale sucursalelor este valabil dat unor persoane având capacitate procesuală deplină.
De altfel, în cauză, prin adresa din n2008 reclamanta SC F.D.E.E.E.M.N. SA a ratificat formularea acţiunii în numele ei, această ratificare nepresupunând nici ea acordarea penalităţilor juridice unei sucursale.
S-a reţinut însă că este criticabilă soluţia instanţei care, deşi prin încheierea din 17 iunie 2008 a constatat că acţiunea este formulată de către SC F.D.E.E.E.M.N. SA, sucursala fiind mandatată de aceasta, prin sentinţa apelată s-a pronunţat faţă de SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA P.S.D.E.E. Brăila şi nu faţă de SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploieşti prin mandatar, împrejurare de natură să atragă anularea sentinţei atacate, cu consecinţa rejudecării acţiunii de către instanţa de apel, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
În rejudecarea acţiunii principale, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Între reclamantă şi pârâtă a fost perfectat contractul de distribuţie energie electrică nr. 156/2007, în baza căruia prima a prestat servicii de distribuţie energie electrică celei de a doua, născându-se obligaţia acesteia din urmă de a achita c/val. serviciilor prestate.
În perioada octombrie-decembrie 2007 reclamanta a emis facturile fiscale din 31 octombrie 2007, din 30 noiembrie 2007 şi din 31 decembrie 2007 pentru suma totală de 159.119,46 lei.
Pârâta nu a contestat aceste facturi însă a refuzat plata lor până la soluţionarea amiabilă sau pe cale judecătorească a litigiului dintre reclamantă şi chemata în garanţie (conform procesului-verbal de conciliere din 12 februarie 2008-fila 16, vol. I dosar fond).
De altfel, în esenţă, atât prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond (filele 66-67) cât şi prin motivele de apel, pârâta nu a contestat, prestarea serviciului sau valoarea debitului principal, ci a arătat că nu ea beneficiază în mod direct de serviciul respectiv ci chemata în garanţie, care refuză să i le plătească.
Această apărare ignoră însă atât faptul că pârâta a semnat contractul din 2007 cu reclamanta cât şi faptul că la rândul ei a semnat cu chemata în garanţie contractul din 14 martie 2007 în baza căruia a şi emis facturilenr. Din 31 octombrie 2007, din 31 noiembrie 2007şi din 31 decembrie 2007, în valoare de 160.664,30-tarif de joasă tensiune.
Dat fiind temeiul juridic al acţiunii, respectiv răspunderea contractuală, în temeiul disp. art. 1962, 969 şi 970 Vechiul C. civ. (în vigoare la data formulării acţiunii), instanţa de apel a constatat că cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 159.119,46 lei reprezentând taxă de distribuţie a energiei electrice este fondată.
În ceea ce priveşte penalităţile solicitate s-a constatat că prin contractul din 2007, părţile au prevăzut un termen de 7 zile financiare de la înregistrarea facturilor (art. 12 şi 15) după această perioadă, pârâta datorând penalităţi.
Apărările apelantei-pârâte în sensul că ar fi aplicabile disp.art. 16 din Contract nu au fost reţinute având în vedere că suma datorată reclamantei nu are caracter incert.
Pârâta nu a contestat niciodată până în momentul formulării acţiunii împotriva ei obligaţia de plată a facturilor şi ea, la rândul ei, a refacturat energia către chemata în garanţie.
Refuzul chematei în garanţie de a plăti facturile emise în baza relaţiei contractuale cu pârâta nu face ca datoria pârâtei către reclamantă, derivată dintr-un alt raport contractual să dobândească un caracter incert.
Dacă s-ar accepta apărarea pârâtei, s-ar ajunge ca refuzul de plată al unui terţ să reprezinte un incident în desfăşurarea raporturilor contractuale dintre alte persoane, situaţie inacceptabilă pornind de la însuşi principiul relativităţii efectelor actelor juridice.
Faţă de aceste considerente, instanţa de apel a constatat că pârâta datorează reclamantei penalităţi pentru serviciile prestate de aceasta în perioada octombrie-decembrie 2007, calculate conform art. 12 şi 15 din contractul din 2002, în sumă de 4.979,05 lei.
În ceea ce priveşte rejudecarea cererii de chemare în garanţie a SC C.P. SA Brăila, instanţa de apel a reţinut că de la data de 20 iunie 2012, împotriva acesteia s-a deschis procedura de insolvenţă (fila 180/dosar apel) astfel încât în speţă au devenit aplicabile dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, situaţie faţă de care a constatat că a intervenit suspendarea de drept a cererii de chemare în garanţie formulată de către pârâtă, conform disp.art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. a admis cererea reclamantei în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta atât în faţa primei instanţe cât şi cu ocazia rejudecării în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC E.E. SRL Buzău, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta - pârâtă susţine că, în mod greşit, anulând sentinţa tribunalului şi procedând la rejudecarea acţiunii în pretenţii, curtea de apel a pronunţat o hotărâre în contradictoriu cu un terţ care nu a fost parte în dosar.
Arată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă de Sucursala Brăila a SC F.D.E.E.M.N. SA, care nu are personalitate juridică, conform art. 43 din Legea 31/1990 şi că legea permite ca sucursalele să stea în judecată doar în calitate de pârâte nu şi de reclamante (art. 41 alin. (2) C. proc. civ.).
Cu adresa din 13 iunie 2008 prin care SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată şi Hotărârea Consiliului Administraţiei nr. 5/2002 prin care SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA, "aprobă delegările de competenţă la nivelul sucursalelor" nu pot acoperi lipsa capacităţii procesuale de folosinţă care este prevăzută de lege.
Susţine că, chiar dacă am considera că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., sucursala nu face dovada unui mandat din partea SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA în vederea introducerii cererii de chemare în judecată şi reprezentării pe parcursul procesului.
Hotărârea din 20 mai 2002 a Consiliului de Administraţie al SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA aprobă delegările de competenţă la nivelul sucursalelor făcând trimitere la Anexa 1.
Delegările de competenţă prevăzute la Anexa nr. 1 se referă însă exclusiv la delegările de competenţă pentru directorul SC S.D.F.E.E. SA care, în domeniul juridic primeşte competenţa de a "reprezenta sucursala în litigiile generate de activitatea desfăşurată la nivelul acesteia, indiferent de calitatea sa procesuală şi de gradul instanţelor de judecată."
În conformitate cu menţiunile din Anexa 1, Directorul Sucursalei reprezintă sucursala şi nu directorul sucursalei reprezintă filiala sau sucursala aşa cum susţine intimata pârâtă.
În concluzie nu se poate vorbi despre un mandat acordat sucuursalei de către SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA.
Nici adresa din 13 iunie 2008 depusă de reclamnata SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA prin care declară că îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată şi acordă mandat consilierului juridic de reprezentare a intereselor sale în faţa instanţelor de judecată nu acoperă lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantei.
Recurenta - pârâtă arată că soluţia pronunţată de instanţa de apel este criticabilă şi în ceea ce priveşte neaplicarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 în soluţionarea apelului.
Arată că la data la care instanţa de apel s-a pronunţat, era înscrisă la masa credală a societăţii debitoare SC C.P. SA, cu suma care rezultă din sentinţa nr. 108/2011 a Tribunalului Brăila, deoarece acesată valoare era diferită (mai mică) decât contravaloarea facturilor emise către acest debitor şi care au făcut obiectul prezentului litigiu.
Procedând în mod nelegal la anularea sentinţei nr. 108/2011 pentru motive care vizau acţiunea în pretenţii, efectele s-au extins şi asupra soluţiei date de instanţă cu privire la cererea de chemare în garanţie, fiind desfiinţat astfel un titlu pe care îl câştigase. în acest context, soluţia corectă ar fi trebuit să fie suspendarea apelurilor declarate cu privire la cererea de chemare în garanţie.
Prin urmare, recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate, cu consecinţa admiterii excepţiei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei şi respingerii acţiunii.
Intimata - reclamantă S.C.F.D.E.E.E.D.M.N. SA a depus întâmpinare prin are a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei pronunţate de instanţa de apel ca temeinică şi legală.
Analizând decizia atacată, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs şi susţinerile din întâmpinare, în limitele controlului de legalitate şi temeiul de drept invocat, înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele care succed:
Acţiunea introductivă de instanţă a fost promovată de SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploieşti - Sucursala de SC D.E.E. SA Brăila prin directorul acesteia, ca urmare a competenţelor date de Consiliul de Administraţie, conform Anexei nr. 1 la Hotărârea C.A. Din 20 mai 2002 care prevede că "în domeniul juridic, reprezintă filiala în litigiile generate de activitatea desfăşurată la nivelul sucursalei, indiferent de calitatea sa procesuală şi de gradul instanţelor de judecată."
Mai mult, în cursul judecăţii la instanţa de fond, cererea de chemare în judecată a fost însuşită în mod expres de către SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA.
În vederea desfăşurării activităţii, prin Hotărârea din 20 mai 2002 a Consiliului de Administraţie, a fost aprobată delegarea de competenţă la nivelul sucursalelor pentru litigiile generate de activitatea desfăşurată la nivelul acestora, indiferent de calitatea procesuală şi de gradul instanţelor de judecată, aceasta fiind procedura de lucru pentru toate sucursalele din subordine.
Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a statuat că sucursala nu a acţionat în nume propriu ci în numele şi pentru societatea comercială.
Astfel, criticile recurentei care vizează lipsa personalităţii juridice a sucursalei, întemeiată pe dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 43 alin. (1) din legea nr. 31/1990, sunt nefondate.
Confuzia recurentei poartă asupra calificării delegării de competenţă, care reprezintă o mandatare a dreptului de administrare şi nu o posibilitate a sucursalei de a sta în nume propriu în instanţă.
Instanţa de apel a reţinut în mod judicios că în baza mandatului conferit de hotărârea Consiliului de administraţie al societăţii comerciale, acţiunea introductivă semnată de directorul sucursalei angajează societatea comercială şi nu sucursala în nume propriu.
Nu poate fi reţinută nici critica privind neaplicarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 în soluţionarea apelului.
Împotriva chematei în garanţie SC C.P.B. SA, s-a dispus de la data de 20 iunie 2012, deschiderea procedurii insolvenţei în Dosarul nr. 3659/113/2012, aflat pe rolul Tribunalului Brăila.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că efectul suspendării de drept prevăzut de art. 36 din Legea n.85/2006 nu se aplică în privinţa acţiunilor care au alt obiect decât realizarea creanţelor creditorilor.
Prin aceste dispoziţii speciale, legiuitorul a avut în vedere ca toate acţiunile prin care creditorii falitei urmăresc realizarea creanţelor împotriva acesteia sa fie suspendate de drept, urmând ca, creditorii să-şi realizeze creanţa în cadrul procedurii colective demarate prin deschiderea procedurii insolvenţei.
În temeiul acestor dispoziţii nu are loc o suspendare de drept a tuturor acţiunilor indiferent de natura lor pe care debitorul falit le are, ci doar a celor vizând realizarea creanţelor împotriva sa.
Acţiunea ce face obiectul prezentei cauze este o acţiune în realizarea creanţei împotriva averii debitoarei chemate în garanţie de natura celor vizate de art. 36 din Legea nr. 85/2006, astfel că în mod corect instanţa de apel a constatat că a intervenit suspendarea de drept a cererii de chemare în garanţie în temeiul dispoziţiilor legale evocate.
În acest context se constată că hotărârea nu este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind întrunite condiţiile cerute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E.E. SRL Buzău împotriva Deciziei nr. 91/A din 18 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a ll-a civilă, maritimă şi fluvială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E.E. SRL Buzău împotriva Deciziei nr. 91/A din 18 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a ll-a civilă, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3319/2013. Civil. Pretenţii. Suspendare... | ICCJ. Decizia nr. 3332/2013. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... → |
|---|
