ICCJ. Decizia nr. 340/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 340/2014
Dosar nr. 5915/1/2013
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 9654/107/2011 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, reclamantul H.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Salina Ocna-Mureş, anularea dispoziţiei din 22 ianuarie 2010 şi obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale cuvenite conform salariului negociat de părţi, la data de 20 ianuarie 2010.
Prin sentinţa nr. 1625 din data de 27 iunie 2012, Tribunalul Alba, secţia I civilă, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a dispus anularea dispoziţiei din 22 ianuarie 2010 şi obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferenţelor salariale cuvenite şi neacordate acestuia, reprezentând creşterea salarială lunară a salariului de bază brut individual cu un procent de 10%, începând cu data de 20 ianuarie 2010, precum şi la plata sumei de 789,91 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Salina Ocna-Mureş criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinîcie, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 4 februarie 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de pârâta Salina Ocna-Mureş, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 573/107/2013 a Tribunalului Alba, având ca obiect anularea actului adiţional la contractul individual de muncă, încheiat la data de 20 ianuarie 2010.
Ulterior, reclamantul H.C. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Prin încheierea din 9 septembrie 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de repunere pe rol, motivat de faptul că reclamantul a formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, iar recursul nu era soluţionat la acel moment.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul H.C. la data de 16 decembrie 2013, criticând încheierea menţionată pentru nelegalitate şi solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate şi, în urma analizării situaţiei de fapt, să se dispună admiterea cererii de repunere pe rol şi reluarea cursului judecăţii cauzei suspendate.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 şi art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
La data de 23 ianuarie 2014, în termen legal, a depus întâmpinare intimata Salina Ocna-Mureş, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 2441 C. proc. civ.
Înalta Curte, la termenul din 31 ianuarie 2014, a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării procesului, instanţa, în toate cazurile, se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecăţii procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
În speţă, suspendarea a operat în faţa unei instanţe de recurs şi a vizat oprirea cursului judecăţii unui recurs, deci a unei căi extraordinare de atac, iar potrivit legii [art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.], hotărârea ce se va da în recurs este irevocabilă.
Astfel, interpretarea ce trebuie dată prevederii conform căreia „recursul se poate declara şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului” este aceea că atare cale de atac este admisibilă doar în măsura în care şi hotărârea ce urmează a se da după repunerea pe rol este susceptibilă, la rândul ei, de apel ori de recurs.
Prin urmare, este vorba de situaţia de excepţie prevăzută de teza a ll-a a art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., care închide calea de atac a recursului împotriva unei atare încheieri,
De altfel, prin Decizia nr. 1019/2008 a Curţii Constituţionale, s-a constatat conformitatea prevederilor art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. cu normele constituţionale, reţinându-se că, potrivit art. 282 alin. (2) şi art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeaşi cale de atac precum împotriva hotărârii pronunţate pe fondul cauzei.
Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluţionează cauza are caracter irevocabil şi încheierea prin care se respinge cererea de repunere pe rol a cauzei are acelaşi caracter, urmând soarta hotărârii finale.
În consecinţă, faţă de caracterul irevocabil al hotărârii atacate şi de dispoziţiile art. 2441 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul exercitat împotriva mcheierii de şedinţă din data de 9 septembrie 2013 va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva mcheierii de şedinţă din 9 septembrie 2013 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 339/2014. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 348/2014. Civil → |
|---|
