ICCJ. Decizia nr. 3494/2014. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3494/2014
Dosar nr. 2490/88/2013
Şedinţa publică din 5 decembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 26 septembrie 2014 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, recursul formulat de pârâtul P.N. împotriva deciziei civile nr. 262/CM din 24 iunie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 şi urm. C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 şi pe prevederile C. muncii.
În condiţiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 30 septembrie 2014 s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil, faţă de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 1 octombrie 2014, completul 12 filtru a analizat conţinutul raportului şi, constatând că acesta întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea către părţile litigante, pentru ca acestea să formuleze un punct de vedere, conform prevederilor art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Deşi din procesele-verbale de înmânare aflate în dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurentului la data de 10 octombrie 2014, iar intimatei la aceeaşi dată de 10 octombrie 2014, aceştia nu şi-au exprimat un punct de vedere la raport.
Constalându-se ca fiind încheiată procedura filtru, prin rezoluţia din data 11 noiembrie 2014, completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 5 decembrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997.
Analizând recursul formulat Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil pentru următoarele considerente:
Urmare a pronunţării deciziei nr. 262/CM din 24 iunie 2014 de către Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta SC E.S.T. SRL împotriva sentinţei civile nr. 4119 din 4 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu pârâtul P.N. A fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă acţiunea, pârâtul fiind obligat la plata către reclamantă a sumei de 4.038 RON încasată necuvenit.
În speţă, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, la 18 septembrie 2013, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 4.038 RON încasată necuvenit, reprezentând 15% spor pentru muncă în condiţii penibile şi 10% spor pentru munca desfăşurată în condiţii de nocivitate. Faptul încasării de sporuri necuvenite a fost constatat prin decizia nr. 70/2012 a Camerei de Conturi Tulcea. În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 53/2003, republicată.
Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, se reţine că aceasta izvorăşte dintr-un conflict de muncă, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispoziţiilor reglementate de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Prin urmare, în raport de conţinutul acestor dispoziţii legale, precum şi de caracterul pretenţiilor solicitate de reclamantă prin acţiunea introductivă de instanţă, se apreciază că recursul este inadmisibil.
Mai mult decât atât, prevederile art. 634 alin. (1) pcL 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În cauză, decizia nr. 262/CM din 24 iunie 2014 a Curţii de .Apel Constanţa, secţia I civilă, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Prin urmare, pentru considerentele ce preced, recursul va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil recursul formulat de pârâtul P.N. împotriva deciziei civile nr. 262/CM din 24 iunie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata SC E.S.T. SRL având sediul în Macin, jud. Tuleea.
Decizia nu este supusă nieîunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3493/2014. Civil. Strămutare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3495/2014. Civil. Recalculare pensie. Recurs → |
|---|
