ICCJ. Decizia nr. 3497/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3497/2014
Dosar nr. 2097/218/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 5 decembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Carei, la data de 1 septembrie 2014, B.E.J., M.V., în conformitate cu prevederile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat, la cererea creditoarei SC S.N.C. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC G.E.M. SA Spania, cu punct de lucru în localitatea Carei, Judeţul Satu Mare, încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 2002 din 14 august 2014 pronunţată de Judecătoria Carei, prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 2181 din 3 septembrie 2014 Judecătoria Carei a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reţinând că nu mai sunt incidente prevederile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., articolul fiind declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014. S-a mai reţinut că, prin ieşirea din vigoare a normei speciale de competenţă, devin incidente normele generale de competenţă teritorială, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (3) C. proc. civ., instanţa competentă este cea de la sediul debitorului, care se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 15888 din 22 octombrie 2014 Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că normele generale nu sunt doar cele prevăzute de art. 107 C. proc. civ., care atribuie competenţa instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul debitorul, ci şi cele prevăzute de art. 109 C. proc. civ., care dispun că, în cazul în care persoana juridică are un dezmembrământ fără personalitate juridică, cererea se poate face şi la instanţa în a cărei circumscripţie se află dezmembrământul, pentru obligaţii care urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate de reprezentantul dezmembrământului.
S-a mai reţinut că debitorul are un punct de lucru (dezmembrământ) fără personalitate juridică în localitatea Carei, iar din cuprinsul titlului executoriu rezultă că obligaţia de plată provine din acte încheiate de reprezentantul dezmembrământului (contractul de subantrepriză din 22 martie 2013).
Potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar acesta a ales Judecătoria Carei, în a cărei circumscripţie se află punctul de lucru al debitoarei.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Carei şi Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, Înalta Curte reţine următoarele:
Este real că potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, numai că dispoziţiile sus evocate au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014, dată de la care statuarea conţinută în respectiva decizie a devenit obligatorie pentru instanţe.
Cum, cererea de încuviinţare a executării silite a fost formulată de creditoare la data de 27 august 2014 şi a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Carei la data de 1 septembrie 2014, ulterior publicării deciziei de neconstituţionalitate sus evocată, dispoziţiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. nu-şi găsesc aplicabilitate în cauză.
Aşa fiind, prin raportare la dispoziţiile art. 528 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. conform cărora „1) Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de o instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe se vor îndrepta la acea instanţă. 2) În celelalte cazuri, competenţa instanţei şi soluţionarea incidentelor privind competenţa sunt supuse regulilor prevăzute pentru cererile contencioase”, coroborate şi cu dispoziţiile art. 107 din acelaşi cod, potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”, este de reţinut că instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze este cea de la domiciliul/sediul debitorului.
Însă potrivit dispoziţiilor art. 109 C. proc. civ.: „Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrămînt fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta”.
Acest text instituie un caz de competenţă teritorială alternativă.
Conform înscrisurilor de la dosar, debitorul are un punct de lucru în oraşul Carei, iar cererea de încuviinţare a executării silite a fost introdusă la instanţa acestui punct de lucru, respectiv Judecătoria Carei; această cerere vizează recuperarea, pe calea executării silite, a unui debit rezultat din acte încheiate de reprezentantul punctului de lucru, care este un dezmembrământ fără personalitate juridică.
Alegerea competenţei aparţine reclamantului, care şi-a manifestat opţiunea prin înregistrarea cererii la Judecătoria Carei.
Din perspectiva celor expuse, raportat şi la dispoziţiile art. 109 şi 116 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Carei, motiv pentru care în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. urmează a se stabili competenţa în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3499/2014. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3498/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
