ICCJ. Decizia nr. 3519/2014. Civil. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3519/2014
Dosar nr. 7159/99/2013
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 mai 2013 a Tribunalului laşi înregistrată la Tribunalul laşi sub nr. 7159/99/2013 s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat din 14 iunie 2006 la B.N.P. B.D., cerere formulată de lichidatorul judiciar C.I.T. Sprl Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâţii SC M.T. SA laşi şi SC S.A.D.I. SRL şi trimiterea spre competenţă soluţionare a cauzei, Tribunalului laşi.
Prin sentinţa nr. 1403 din 12 noiembrie 2013 a Tribunalului laşi, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC S.A.D.I. SA prin întâmpinare.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei C.I.T. Sprl Cluj Napoca, societate civilă profesională, în calitate de lichidator judiciar al SC M.T. SA în faliment invocate de pârâta SC S.A.D.I. SA.
S-a respins acţiunea formulată de C.I.T. Sprl Cluj Napoca, societate civilă profesională, în calitate de lichidator judiciar al SC M.T. SA în faliment în contradictoriu cu SC M.T. SA şi SC S.A.D.I. SRL ca fiind formulate de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei SC S.A.D.I. SA cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul laşi a reţinut prin sentinţa apelată că nu există autoritate de lucru judecat, întrucât nu există şi identitate de cauză.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, s-a reţinut că lichidatorul judiciar nu are un drept propriu la acţiune, ci acţionează în numele şi în folosul debitorului în scopul reîntregirii patrimoniului. Lichidatorul judiciar are astfel posibilitatea de a introduce doar acele acţiuni care fac referire dispoziţiile art. 25 şi cele ale art. 79-80 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinţei nr. 1403 din 12 noiembrie 2013 a Tribunalului laşi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal a declarat apel C.I.T. Sprl în calitate de lichidator judiciar al SC M.T. SA laşi.
S-a criticat sentinţa apelată în esenţă pentru faptul că: instanţa a considerat în mod nelegal că lichidatorul judiciar în calitatea sa de reprezentant legal al debitorului are dreptul de a promova acţiuni cu privire la actele încheiate de către debitor numai în temeiul Legii nr. 85/2006, neavând calitate procesuală activă de a promova o acţiune pe drept comun.
Curtea de Apel laşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 72 din 2 aprilie 2014, a admis apelul formulat, a anulat în parte sentinţa apelată, a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului laşi, secţia I civilă, păstrând dispoziţia de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că, în litigiu, lichidatorul judiciar C.I.T. Sprl Cluj Napoca a formulat o acţiune nu în temeiul Legii nr. 85/2006, ci pe drept comun, exercitând o acţiune pe drept comun în numele şi folosul debitorului SC M.T. SA, calitatea procesuală activă aparţinând celui care se poate prevala de un interes, în speţă lichidatorul având atribuţia legală care corespunde principiului maximizării averii recuperării creanţelor, acoperirea pasivului debitorului. A mai avut în vedere instanţa că transpunerea acestei obligaţii legale a lichidatorului prin formularea unei acţiuni de drept comun şi nu a unei acţiuni în condiţiile Legii nr. 85/2006 nu este o chestiune de calitate procesuală activă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S.A.D.I. SA solicitând admiterea recursului, şi modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului şi a menţinerii sentinţei primei instanţe, cu obligarea, în solidar, a debitoarei în faliment SC M.T. SA şi a lichidatorului judiciar C.I.T. Sprl Cluj-Napoca, la plata cheltuielilor de judecată conform prevederilor art. 274 C. proc. civ. din 1865.
Recurenta-pârâtă îşi subsumează criticile motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prima critică vizează greşita aplicare a normelor Noului C. proc. civ. de către instanţa de control judiciar.
Susţine recurenta, sub acest aspect, că acţiunea din dosarul de faţă a fost promovată de către lichidatorul judiciar al SC M.T. SA anterior datei de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Noului C. proc. civ. iar acţiunea lichidatorului judiciar al SC M.T. SA a fost promovată în cursul anului 2012, în Dosarul nr. 086/99/2005 al Tribunalului laşi, astfel că întâmpinarea recurentei la prima instanţă a fost depusă la data de 23 octombrie 2012, deci în perioada aplicării Codului de procedură civilă de la 1865.
Consideră recurenta că extinzând domeniul acţiunilor pe care le-ar putea promova lichidatorul societăţii aflate în faliment, instanţa de apel a dat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Într-o a doua critică recurenta-pârâtă arată că hotărârea a fost pronunţată în condiţiile în care apelanta a făcut referire la dispoziţiile art. 25 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2006.
Consideră recurenta că este vădit nefondat motivul de apel în care se susţine că deşi sesizat judecătorul sindic în temeiul art. 25 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 85/2006 (text invocat pentru prima dată în motivarea apelului -iar nu în cererea de chemare în judecată), pentru rezolvarea unei probleme în dosarul de faliment, lichidatorul ar fi câştigat calitatea procesuală activă de a promova o acţiune care nu este întemeiată pe vreun temei din Legea insolvenţei, ci pe texte ale C. civ. de la 1864.
O a treia critică vizează nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva confuziei pe care instanţa a făcut-o între acţiunea din dosarul de faţă, pe de-o parte, şi acţiunile promovate pentru recuperarea creanţelor băneşti ale debitoarei aflate în faliment, pe de altă parte.
Consideră recurenta că în mod vădit greşit, instanţa de apel a considerat că principalele atribuţii ale lichidatorului prevăzute la art. 25 din Legea insolvenţei conferă dreptul lichidatorului judiciar de a promova acţiuni în justiţie.
În ceea ce priveşte dreptul lichidatorului judiciar de a promova acţiuni în justiţie, se arată, acesta vizează numai dreptul la acţiunile expres şi limitativ descrise de dispoziţiile art. 25 şi ale art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, în privinţa acţiunilor în justiţie pe care le poate introduce lichidatorul judiciar, fiind clară dispoziţia de la lit. c) din art. 25 al Legii insolvenţei. Or, acţiunea din dosarul de faţă nu se încadrează sub nici o formă în acele acţiuni.
Consideră recurenta-pârâtă că extinzând domeniul acţiunilor pe care le-ar putea promova lichidatorul societăţii aflate în faliment, instanţa de apel a dat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
Calitatea procesuală activă a fost analizată de instanţă prin prisma interesului, a calităţii procesuale a părţii, a dispoziţiilor din Legea privind procedura insolvenţei (art. 25 şi ale art. 79-80 din Legea nr. 85/2006) ce vizează atribuţiile lichidatorului judiciar şi finalitatea demersurilor judiciare pe care acesta le întreprinde (art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006) referirea instanţei de apel la dispoziţiile art. 36 şi 480 din Noul C. proc. civ. vizând calitatea procesuală, respectiv autoritatea de lucru judecat fiind absolut formală, astfel că din această perspectivă prima critică se dovedeşte a fi nefondată.
Nici cea de-a doua critică nu poate fi primită întrucât acţiunea a fost promovată de C.I.T. Sprl Cluj Napoca nu în nume propriu ci în calitate de lichidator judiciar al SC M.T. SA laşi în temeiul art. 948, 949, 953-961, 966 C. civ., nu exercitarea atribuţiilor prevăzute enunţiativ la art. 25 din Legea nr. 85/2006 privind insolvenţă, demersul judiciar având ca finalitate maximizarea valorii averii debitoarei aflate în insolvenţă în vederea recuperării creanţelor.
Aşadar, în condiţiile în care SC M.T. SA se află în faliment în condiţiile art. 24 alin. (1) din Legea privind procedura insolvenţei, activitatea administratorului judiciar fiind preluată de lichidatorul judiciar, este evident că în aplicarea art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006 lichidatorul societăţii este singura persoană abilitată de lege să iniţieze demersuri judiciare în vederea maximizării valorii creanţelor debitoarei.
Se reţine aşadar că dezlegarea dată de instanţa de apel excepţiei calităţii procesuale active este conformă cu legea, nefiind susţinută de temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de art. 25 lit. k) din Legea nr. 85/2006 cum susţine recurenta.
Nici ultima critică nu poate fi primită întrucât instanţa a reţinut în mod corect că litigiul are ca obiect o acţiune de drept comun promovată de lichidatorul judiciar în numele şi folosul debitoarei, aflată în faliment, raportându-se în mod corect la întinderea atribuţiilor pe care lichidatorul le are prin efectul legii din perspectiva demersurilor judiciare pe care le poate întreprinde în scopul creşterii valorii averii debitoarei.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC S.A.D.I. SRL laşi prin administrator judiciar C.I. Ipurl împotriva Deciziei nr. 72 din 2 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3517/2014. Civil. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3520/2014. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
