ICCJ. Decizia nr. 3522/2014. Civil. Acţiune în constatare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3522/2014
Dosar nr. 2290/1/2014
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, la data de 10 iunie 2014 contestatoarea SC R.L. I.F.N. SA a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 175 din 23 ianuarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1356/32/2012 prin care a solicitat:
1) să se admită contestaţia în anulare, să se desfiinţeze în parte hotărârea contestată şi să dispună acordarea unui termen de judecată în vederea rejudecării în parte a recursului formulat de SC R.L. I.F.N. SA în cauză;
2) cu privire la recursul formulat de SC R.L. I.F.N. SA să se dispună admiterea acestuia şi modificarea în parte a Deciziei nr. 42/2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în sensul:
(i) Admiterii excepţiei insuficientei timbrări şi respingerii acţiunii ca insuficient timbrată;
(ii) Admiterii excepţiei prematurităţii/inadmisibilităţii şi respingerii acţiunii ca fiind prematur formulată/inadmisibilă.
Contestatoarea îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 318 şi urm. C. proc. civ. invocând faptul că dezlegarea dată de instanţa de recurs în cauză este rezultatul unei erori materiale dat fiind faptul că recursul trebuia soluţionat în limitele taxei de timbru depuse la dosar.
Argumentându-şi această critică contestatoarea arată că instanţa de recurs a respins recursul formulat de SC R.L. SA, în integralitatea sa, ca fiind insuficient timbrat, deşi recurenta a învestit instanţa de recurs cu o cale de atac care avea două capete distincte:
- unul cu privire la excepţiile greşit respinse de instanţa de apel
- altul pe fondul pretenţiile deduse judecăţii, iar la dosar se află taxa de timbru corespunzătoare recursului pe excepţii şi care obligă instanţa de judecată să analizeze recursul în limitele cererii timbrate.
Raportându-se la art. 11, 14 şi 20 din Legea nr. 146/1997 contestatoarea arată că din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă regula cu valoare de principiu potrivit căreia se timbrează distinct acţiunile, cererile, respectiv căile de atac şi capetele de cerere corespunzătoare acestora că, deşi Legea taxelor de timbru nr. 146/1997 nu prevede explicit posibilitatea anulării în parte a cererii/acţiunii sau căii de atac formulate, o astfel de interpretare concordă cu voinţa legiuitorului, care reţine că nu există nici un impediment legal în a se constata că o cerere/acţiune sau o cale de atac este legal timbrată corespunzător taxei achitate, conform principiului disponibilităţii.
Consideră contestatoarea că o interpretare contrară conduce fără dubiu la îngrădirea nejustificată a accesului la justiţie a părţii interesate, lucru ce nu este de conceput. în acest sens, se arată, este şi jurisprudenta constantă a C.E.D.O. privind limitarea accesului la justiţie, precum şi dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., această soluţie promovată de practica şi doctrina în materie, regăsindu-se în prezent şi în noua lege a taxelor de timbru O.U.G. nr. 80/2013, conform dispoziţiilor art. 34 alin. (2).
Consideră contestatoarea că întrucât, în speţă, recursul a fost timbrat corespunzător excepţiilor invocate, nu există nici un impediment pentru ca soluţionarea căii de atac să se realizeze în limitele timbrajului depus, ţinând cont şi de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Arată contestatoarea că din lectura considerentelor hotărârii pronunţate rezultă limpede că instanţa de recurs nici nu a observat că recursul privea două capete distincte, cu finalitate şi soartă diferită, departe timbrate distinct, că motivarea instanţei nu cuprinde niciun considerent privind excepţiile invocate de recurentă, ceea ce înseamnă că această parte de recurs nici nu a fost observată, instanţa de recurs anulând „un singur" recurs, cel pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii, omisiunea de a observa că recursul cuprinde două capete distincte fiind evidentă.
În continuare se arată că greşeala materială constă tocmai în această neobservare a obiectului recursului formulat, fiind exclusă o eroare de judecată din moment ce instanţa de recurs nici măcar nu a reţinut că ar fi fost investită cu cele două capete de cerere distincte, neexistând o judecată a instanţei sub acest aspect, ca eventual să se pună problema unei erori de judecată.
Contestatoarea conchide în sensul că, faţă de aspectele arătate, soluţia insuficientei timbrări se justifica doar cu privire la recursul pe fondul pretenţiilor reclamantei şi nu asupra recursului formulat pe cele două excepţii, respinse în mod greşit de instanţele de fond şi de apel, soluţia instanţei de recurs de anulare a recursului SC R.L. SA ca insuficient timbrat fiind rezultatul unei vădite greşeli materiale, fiind fără dubiu că instanţa nu a observat că recursul SC R.L. SA priveşte două aspecte distincte - excepţiile greşit respinse şi fondul pretenţiilor deduse judecăţii.
Apreciază contestatoarea că admiterea acestei căi extraordinare de atac este cu atât mai necesară cu cât respingerea recursului privind excepţiile invocate naşte o vădită contradicţie între dispoziţia instanţei supreme care a considerat cererea reclamantei Cozla ca fiind evaluabilă în bani, deci timbrabilă la valoare, şi decizia Curţii de Apel Bacău (respectiv sentinţa Tribunalului) care a apreciat contrariul.
Intimata SC C.D. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Temeiul contestaţiei este art. 318 teza I C. proc. civ. potrivit căreia: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale".
Având în vedere caracterul de excepţie al textului mai sus enunţat analiza susţinerilor privind existenţa unei „greşeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus în mod necesar la pronunţarea unei soluţii eronate.
Altfel spus, pentru a putea fi admisă o contestaţie în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunţată de o instanţă de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură.
O atare eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
În contextul precizat se constată că motivele evocate vizează o pretinsă interpretare şi aplicare eronată a legii, respectiv a art. 11, 14 şi 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru din perspectiva timbrării în calea de atac a recursului a două capete distincte ca finalitate, reproşându-se instanţei de recurs nesocotirea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Întreaga argumentaţie adusă de contestatoare în susţinerea criticii duce cu evidenţă la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei, printr-o reanalizare a evocatelor dispoziţii legale pretins a fi eronat aplicate. Or, această cale de atac - contestaţia în anulare - tinde la anularea unei hotărâri pronunţată în recurs nu pentru că judecata nu a fost bine tăcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
În consecinţă, având în vedere că nu au fost săvârşite greşeli materiale cu caracter procedural, privind aspecte formale ale judecăţii, contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC R.L. I.F.N. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 175 din 23 ianuarie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 11 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3520/2014. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3525/2014. Civil. Angajarea raspunderii... → |
|---|
