ICCJ. Decizia nr. 3614/2014. Civil. Nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3614/2014
Dosar nr. 14299/62/2011
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 136/C din 10 mai 2013, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâta SC L.A.C. SA, a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta Asociaţia P. Braşov în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Generală a Industriaşilor din România - U.1 Braşov, SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) şi SC P.R.O. SA şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a Contractului de vânzare-cumpărare acţiuni la purtător încheiat la data de 21 decembrie 2007.
A respins restul pretenţiilor reclamantei formulate în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Generală a Industriaşilor din România - U.1 Braşov, SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) şi SC P.R.O. SA.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov.
A respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia P. Braşov în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov.
A obligat pârâtele Uniunea Generală a Industriaşilor din România - U.1 Braşov, SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) şi SC P.R.O. SA să plătească reclamantei suma de 11.274 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că la data de 21 decembrie 2007 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare conform căruia pârâta U.1 Braşov, în calitate de vânzător, a transmis pârâtei SC P.R. SA (actuala SC L.A.C. SA), în calitate de cumpărător, 1237 acţiuni la purtător cu valoare nominală de 10 (zece) lei fiecare, numerotate de la nr. 39191 la nr. 40427, reprezentând întreaga participaţiune la capitalul social al SC P.R.O. SA.
Părţile contractului au stabilit preţul acţiunilor la suma de 120.000 euro, plătibil în lei la cursul BNR din data de 21 decembrie 2007, precum şi că odată cu semnarea actului de vânzare-cumpărare încetează calitatea de acţionar la SC P.R.O. SA a pârâtei U.1 Braşov.
Astfel cum rezultă din Actul constitutiv al pârâtei SC P.R.O. SA cu încheiere de dată certă din 9 februarie 2004, acţionarii societăţii administrator sunt Asociaţia P. Braşov - cu un număr de 33002 acţiuni, numerotate de la 00001 la 33002, reprezentând 80% din capitalul social, P.A. (M) Sdn.Bhd. - cu un număr de 4125 acţiuni, numerotate de la 33003 la 37127, reprezentând 10% din capitalul social, Camera de Comerţ şi Industrie Braşov - cu un număr de 2063 acţiuni, numerotate de la 37128 la 39190, reprezentând 5% din capitalul social, U.1 - cu un număr de 1237 acţiuni, numerotate de la 39190 la 40427, reprezentând 3% din capitalul social şi Universitatea T. Braşov - cu un număr de 825 acţiuni, numerotate de la 40428 la 41250, reprezentând 2% din capitalul social.
S-a constatat totodată că, potrivit Hotărârii Guvernului României nr. 24/2004 prin care s-au aprobat condiţiile de constituire şi structura acţionariatului SC P.R.O. SA, reclamanta deţinea calitatea de acţionar majoritar având 80% din acţiunile societăţii.
Aşa cum rezultă din registrul acţionarilor, dreptul de proprietate asupra acţiunilor deţinute de reclamantă a fost transferat în favoarea numitului N.I., în baza Contractului de împrumut cu garanţie imobiliară înregistrat la AEGRM ţinută de CCI Braşov sub nr. 2004-1076584427531-ELX din 12 februarie 2004.
Prin Hotărârea AGEA din data de 7 iunie 2006 a SC P.R.O. SA s-a decis conversia acţiunilor din acţiuni nominative în acţiuni la purtător, pârâtei U.1 revenindu-i un număr de 1237 acţiuni, numerotate de la 39190 la 40427.
Acţiunea reclamantei în anularea operaţiunii prin care numitul N.I. s-a înscris în registrul acţionarilor al SC P.R.O. SA a format obiectul Dosarului nr. 3447/57/2006 al Tribunalului Alba, care, prin Sentinţa civilă nr. 753/CA din 30 mai 2007 rămasă irevocabilă potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1106 din 17 martie 2010, a dispus anularea declaraţiei de înscriere a lui N.I. în registrul acţionarilor SC P.R.O. SA privind transferul dreptului de proprietate de la Asociaţia P. Braşov asupra pachetului de 33002 acţiuni şi radierea din registrul acţionarilor precum şi din registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov a menţiunii privind calitatea de acţionar a lui N.I. la SC P.R.O. SA. Ca urmare a acestor hotărâri, a fost confirmată cu efect declarativ calitatea de acţionar a reclamantei, întrucât consecinţa radierii din registrul acţionarilor al SC P.R.O. SA a transferului de acţiuni era revenirea la situaţia anterioară, respectiv la structura acţionariatului consacrată de H.G. nr. 24/2004.
Prin Sentinţa civilă nr. 31/CC din 6 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov, rămasă irevocabilă, s-a dispus şi anularea Hotărârii AGEA SC P.R.O. SA din data de 7 iunie 2006 privind conversia acţiunilor din nominative în acţiuni la purtător.
Totodată, prin Sentinţa civilă nr. 1243/C din 28 iunie 2011 a Tribunalului Braşov, s-a dispus înscrierea ca acţionar a reclamantei cu 80% din capitalul social al SC P.R.O. SA astfel că în prezent, aşa cum rezultă din Certificatul constatator nr. 5877 din 29 ianuarie 2013 emis de ORC de pe lângă Tribunalul Braşov, s-a revenit la structura acţionariatului SC P.R.O. SA menţionată în actul constitutiv.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul ORC de pe lângă Tribunalul Braşov a fost admisă reţinându-se inexistenţa identităţii între persoana acestuia şi subiectul obligat în raportul juridic dedus judecăţii. S-a constatat în acest sens, în raport de prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 şi O.U.G. nr. 116/2009, că pârâtul asigură opozabilitatea actelor şi faptelor comercianţilor prin efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Opozabilitatea faţă de pârâtul ORC de pe lângă Tribunalul Braşov a hotărârilor judecătoreşti prin care se dispune efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului, rezultă din lege şi nu ca urmare a participării acestuia în proces. Ca urmare a admiterii excepţiei, acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia P. Braşov în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Excepţia lipsei de interes invocată de pârâta SC L.A.C. SA a fost respinsă ca nefondată reţinându-se că Asociaţia P. Braşov urmăreşte prin promovarea prezentei cereri de chemare în judecată obţinerea unui folos material, care rezidă din calitatea de acţionar majoritar al SC P.R.O. SA ce îi conferă posibilitatea, în virtutea dreptului de preemţiune prevăzut de art. 10.2.2, art. 10.2.3 şi art. 10.2.4 din Actul constitutiv, să achiziţioneze acţiunile deţinute de pârâta U.1 Braşov.
Referitor la primul motiv invocat de reclamantă, respectiv lipsa obiectului contractului de vânzare-cumpărare acţiuni la purtător, s-a reţinut că la data încheierii acestui contract efectele hotărârii AGEA privind conversia acţiunilor erau suspendate faţă de faptul că prin Decizia nr. 575/R/2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov s-a dispus respingerea cererii numitului N.I. de înscriere în registrul comerţului a calităţii sale de acţionar majoritar la SC P.R.O. SA.
Ulterior, aşa cum s-a reţinut anterior, Hotărârea AGEA SC P.R.O. SA din data de 7 iunie 2006 privind conversia acţiunilor din nominative în acţiuni la purtător a fost anulată cu efect retroactive astfel încât potrivit principiilor quod nullum est nullum producit effectum şi re sol uto jure dantis resolvitur jus accipientis, astfel că nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni la purtător derivă din nulitatea absolută a hotărârii AGEA de conversie a acţiunilor din nominative în acţiuni la purtător.
În consecinţă, s-a reţinut că faţă de faptul că pârâta U.1 Braşov a procedat la înstrăinarea unor acţiuni la purtător provenite din conversia acţiunilor nominative, conversie cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută, contractul de vânzare-cumpărare acţiuni la purtător este lipsit de obiect, fiind la rândul său nul absolut.
Cererea reclamantei privind radierea din registrul acţionarilor a calităţii de acţionar a pârâtei SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) a fost respinsă având în vedere, aşa cum rezultă din registrul anexat la dosar, că, ulterior conversiei acţiunilor SC P.R.O. SA din acţiuni nominative în acţiuni la purtător, nu s-a mai ţinut registrul acţionarilor. Aşadar, faţă de faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni la purtător, respectiv la data de 21 decembrie 2007, nu exista un registru al acţionarilor, pârâta SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) nu a fost înscrisă într-un asemenea registru.
Şi cererea privind radierea din registrul comerţului a menţiunii privind înscrierea calităţii de acţionar a pârâtei SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) a fost respinsă faţă de faptul că în prezent, astfel cum rezultă din Certificatul constatator nr. 5877 din 29 ianuarie 2013 şi cum s-a reţinut mai sus, structura acţionariatului SC P.R.O. SA este cea menţionată în actul constitutiv, pârâta SC L.A.C. SA (fosta SC P.R. SA) nefiind înscrisă ca şi acţionar.
Împotriva sentinţei primei instanţe, au declarat apel pârâtele Uniunea Generală a Industriaşilor din România U.1 şi SC L.C. SA iar prin Decizia civilă nr. 125/Ap din 25 martie 2014, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a anulat ca netimbrat apelul pârâtei U.1 şi a anulat apelul pârâtei SC L.C. SA.
În argumentarea soluţiei pronunţate, în ceea ce priveşte apelul pârâtei Uniunea Generală a Industriaşilor din România U.1, instanţa de control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a dispus anularea pentru neplata taxelor de timbru datorate statului pentru judecata cererii.
Referitor la apelul pârâtei S.C. L.C. S.A., s-a reţinut că potrivit art. 42 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile imperative din Legea nr. 85/2006, societăţile aflate în procedura insolvenţei pot exercita drepturile procedurale prin reprezentantul legal, respectiv administratorul judiciar I.D.I. SPRL. Câtă vreme reprezentantul legal nu a înţeles să confirme actele societăţii în insolvenţă, respectiv cererea de acordare a facilităţilor privind plata taxei de timbru şi cererea de apel, cele două cereri au fost anulate potrivit art. 161 C. proc. civ.
Împotriva deciziei sus-menţionate, a declarat recurs pârâta SC L.A.C. SA prin lichidator judiciar I.D.I. SPRL, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a susţinut că soluţia Curţii de Apel Braşov cu privire la anularea apelului formulat este nelegală, având în vedere că formularea unei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de judecată reprezintă un act de conservare ce are ca scop păstrarea unui drept sau preîntâmpinarea pierderii acestuia, astfel încât apreciază că nu este necesară confirmarea actului de către administratorul judiciar, precizând totodată că acesta îşi însuşeşte demersurile făcute de societate.
În ceea ce priveşte soluţia de anulare a cererii de acordare a facilităţilor formulate de societate, recurenta a arătat de asemenea că apreciază a fi nelegală, pentru considerentele expuse anterior şi precizează că în temeiul dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, cererea de apel era scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Deşi, recurenta a indicat în memoriul de recurs depus la dosar, motivele de nelegalitate cărora înţelege să-şi subsumeze criticile, ca fiind cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte verificând susţinerile părţii constată că acestea pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la o pretinsă încălcare sau aplicare greşită a dispoziţiilor art. 161 C. proc. civ.
Totodată, ca şi chestiune prealabilă, este de subliniat că dat fiind caracterul nedevolutiv al căii de atac extraordinare a recursului, Înalta Curte nu procedează la rejudecarea cauzei în fond ci examinează hotărârea atacată din perspectiva respectării dispoziţiilor legale incidente cauzei.
Aşa fiind, se constată că potrivit art. 20 alin. (1) lit. l) teza a II-a din Legea nr. 85/2006, republicată, printre principalele atribuţii ce revin administratorului judiciar numit de judecătorul-sindic se află şi "(...) formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi", iar conform art. 87 pct. 5 C. proc. civ., cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului se citează prin administratorul judiciar ori, după caz, prin lichidatorul judiciar.
Din analiza logico-juridică a acestor dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că legiuitorul a înţeles să reglementeze, dreptul şi obligaţia administratorului/lichidatorului judiciar de a reprezenta societatea debitoare în instanţă, în litigiile formulate în calitate de reclamantă.
Ca atare, de la data deschiderii procedurii insolvenţei şi numirii administratorului judiciar, societatea îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea judecătorului-sindic, care urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor legale de către administratorul judiciar numit în cauză, între care şi obligaţia de a reprezenta societatea debitoare în instanţă.
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte reţine că un atare drept nu mai poate fi exercitat de fostele organe statutare ale societăţii, chiar şi în ipoteza în care se urmăreşte exercitarea unor acţiuni care vizează conservarea unui drept, dat fiind dispoziţiile imperative ale Legii nr. 85/2006.
În speţă, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, societatea recurentă se află sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, fiind desemnat la data de 3 octombrie 2012, în calitate de lichidator judiciar, I.D.I. SPRL, acesta fiind unicul reprezentant legal al debitoarei în faţa instanţei de judecată.
În considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte constată că în mod corect, instanţa de control judiciar a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 161 C. proc. civ., în raport de faptul că deşi i s-a pus în vedere administratorului judiciar să confirme atât cererea de apel cât şi cea de acordare a facilităţilor, acesta nu s-a conformat solicitării, motiv pentru care soluţia de anulare a ambelor cereri apare a fi temeinică şi legală.
Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pârâtei SC L.A.C. SA prin lichidator judiciar I.D.I. SPRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC L.A.C. SA prin lichidator judiciar I.D.I. SPRL împotriva Deciziei civile nr. 125/Ap din 25 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3610/2014. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3814/2014. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
