ICCJ. Decizia nr. 38/2014. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 38/2014
Dosar nr. 1257/46/2013
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2014
Asupra recursurilor constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin decizia nr. 2515 din 4 iunie 2013, a respins contestaţia în anulare formulată de G.C.C. împotriva deciziei civile nr. 1913/R-CM/25 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 1213/90/2010.
Prin decizia nr. 2976 din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de G.C.C. împotriva deciziei civile nr. 1913/R-CM din 25 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 1213/90/2010.
Împotriva acestor decizii a declarat recursuri G.C.C.
În prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte constată că acestea nu sunt admisibile, urmând a fi respinse ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Una dintre regulile comune referitoare la instituirea şi exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una şi aceeaşi cale de atac. În caz contrar, excepţia puterii lucrului judecat va putea fi invocată de cel interesat sau de instanţă din oficiu, spre a se anihila calea de atac inadmisibilă.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Or, în speţă, s-au exercitat căile extraordinare de atac ale recursului împotriva deciziilor civile nr. 2515 din 4 iunie 2013 şi nr. 2976 din 18 septembrie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti.
Prin decizia civilă nr. 2515 din 4 iunie 2013, Curtea de Apel Piteşti, a respins o contestaţie în anulare formulată împotriva unei decizii pronunţată în recurs, iar prin decizia nr. 2976 din 18 septembrie 2013, aceeaşi instanţă a respins cererea de revizuire formulată împotriva aceleiaşi decizii.
Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, aceleaşi dispoziţii regăsindu-se şi la art. 328 alin. (1) din cod referitor la hotărârea prin care s-a soluţionat revizuirea.
Se reţine că hotărârea atacată cu contestaţie în anulare şi revizuire, respectiv decizia civilă nr. 1913/R-CM din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti este o decizie irevocabilă, pronunţată în recurs, fiind deci, în raport de dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi recurată.
Astfel, deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiei în anulare şi cererii de revizuire fiind irevocabile, nu mai puteau fi atacate cu recurs, întrucât s-ar deschide calea „recursului la recurs”, ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului.
Astfel, recurentul nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Cum recursurile de faţă înfrâng această regulă a procedurii civile, se privesc ca inadmisibile şi vor fi respinse în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de G.C.C. împotriva deciziei nr. 2515 din 4 iunie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă şi deciziei nr. 2976 din 18 septembrie 2013 a aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 377/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 381/2014. Civil → |
---|