ICCJ. Decizia nr. 39/2014. Civil. întoarcere executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 39/2014
Dosar nr. 3825/1/2013
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 iunie 2010, sub nr. 3959/110/2010, pe rolul Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta S.I.F. SA Bacău, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti a formulat cerere de întoarcere a executării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul să îi restituie suma de 819.630 RON, reprezentând contravaloarea în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din data de 7 iunie 2006, a unui bilet la ordin în valoare de 300.000 dolari SUA emis de SC E.T. SA în data de 4 octombrie 1996 în Bacău şi scadent în data de 2 ianuarie 1997 în Bucureşti, sumă executată silit, în mod nelegal, prin poprire, asupra contului societăţii deschis la Banca T., Sucursala Bacău.
În motivare se arată că pârâta a emis în data de 1 iunie 2006 ordinul prin care a ordonat înfiinţarea popririi asupra sumelor prezente şi viitoare existente în conturile de orice natură, în RON sau în valută, deschise la Banca T., Sucursala Bacău, poprirea înfiinţându-se asupra sumelor în RON la cursul oficial dolari SUA/RON al Băncii Naţionale a României, valabil pentru data plăţii, până la acoperirea integrală a sumei totale de 6.815.593,47 dolari SUA.
Ordinul A.V.A.S. nr. 1427/2006 de poprire, a fost comunicat terţului poprit Banca T., Sucursala Bacău cu adresa din 2 iunie 2006, înregistrat la aceasta din 2 iunie 2006 şi executat de bancă la data de 7 iunie 2006 prin virarea în contul Trezoreriei Municipiului Bucureşti a sumei de 18.618.150,82 RON, reprezentând contravaloarea în RON la cursul oficial al Băncii Naţionale a României a sumei de 6.814.593,47 dolari SUA.
Se arată că suma de 18.618.150,82 RON a fost plătită cu ordinul de plată din 7 iunie 2006, care conţine menţiunea explicativă cu privire la obiectul plăţii, executarea Ordin A.V.A.S. nr. 1427/2006, 6.814.593,47 dolari SUA la un curs de 2,7321 RON/1dolari SUA.
Prin adresa din 16 iunie 2006, A.V.A.S. precizează că executarea a avut în vedere un număr de 5 debitori ai A.V.A.S. emitenţi de bilete la ordin pentru care apărea o menţiune referitoare la avalul fostului Fond al Proprietăţii Private II Moldova, printre care se numără şi biletul la ordin de 300.000 dolari SUA emis de SC E.T. SA.
Reclamanta mai arată că prin sentinţa civilă nr. 6886 din 29 iunie 2009 s-a admis contestaţia la executare, constatându-se prescris dreptul A.V.A.S. de a mai executa silit obligaţia decurgând din biletul la ordin în valoarea de 300.000 dolari SUA emis de SC E.T. SA.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de A.V.A.S., prin decizia nr. 90 din 9 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 4279/180/2006 şi ca urmare a respingerii recursului, au fost anulate formele de executare efectuate de către A.V.A.S. în temeiul biletului la ordin în valoare de 300.000 dolari SUA emis de către SC E.T. SA.
Cum suma executată de A.V.A.S. în temeiul acestui bilet la ordin este de 819.630 RON (300.000 x 2,7321 RON), la data de 22 iunie 2010 reclamanta a solicitat restituirea sumei, adresă la care însă nu a primit nici un răspuns, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 399, art. 4041-art. 4043 C. proc. civ., art. 44-art. 49 şi art. 82 din O.U.G. nr. 51/1998.
Prin sentinţa civilă nr. 131 din 9 februarie 2011 Tribunalul Bacău, secţia civilă, a respins excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale ale instanţei, netimbrării acţiunii, prescripţiei dreptului la acţiune, prematurităţii acţiunii faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile, invocate de pârâta A.V.A.S. şi a admis acţiunea, fiind obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 819.630 RON reprezentând contravaloarea în RON la cursul Băncii Naţionale a României din data de 7 iunie 2006 a biletului la ordin în valoare de 300.000 dolari SUA emis de SC E.T. SA la data de 4 octombrie 1996 şi scadent la data de 2 ianuarie 1997.
Împotriva acestei soluţii, a declarat apel pârâta A.V.A.S., iar Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 110 din 13 decembrie 2011, a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 44 şi art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.
Prin decizia nr. 6671 din 1 noiembrie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 110 din 13 decembrie 2011.
Prin sentinţa civilă nr. 17 din 20 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au fost respinse excepţiile invocate de pârâta A.V.A.S. privind netimbrarea acţiunii, prescripţiei dreptului la acţiune şi prematurităţii acţiunii faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile; a fost admisă acţiunea şi obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 819.630 RON reprezentând contravaloarea în RON la cursul Băncii Naţionale a României din data de 7 iunie 2006 a biletului la ordin în valoare de 300.000 dolari SUA emis de SC E.T. SA la data de 4 octombrie 1996 şi scadent la data de 2 ianuarie 1997. În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată şi la plata sumei de 12.506 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxa de timbru şi timbrul judiciar.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepţiile invocate de pârâta A.V.A.S. prin întâmpinare, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale nu mai pot fi puse în discuţie, competenţa de soluţionare a cauzei fiind stabilită în mod irevocabil în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Excepţia de netimbrare a fost respinsă având în vedere dovezile achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar calculate la valoarea sumei ce se solicită a fi restituită.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (2) teza a II-a coroborate cu cele ale art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, debitorii executaţi silit de către A.V.A.S. au dreptul la întoarcerea executării silite numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, astfel că termenul de 6 luni începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a sentinţei civile nr. 6886 din 29 iunie 2009, pronunţată de Judecătoria Bacău, respectiv la data de 9 februarie 2010 când Tribunalul Bacău a respins recursul prin decizia nr. 90.
Ca urmare, acţiunea fiind introdusă la data de 25 iunie 2010 (potrivit ştampilei de pe plicul în care a fost expediată acţiunea), în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost respinsă ca neîntemeiată.
A fost respinsă şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, în vigoare la data formulării cererii de întoarcere a executării, cu motivarea că aceste dispoziţii legale nu se aplică speţei de faţă, deoarece vizează doar litigiile privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din activele bancare preluate de A.V.A.S.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, în baza Ordinului A.V.A.S. nr. 1427/2006, s-a înfiinţat poprire asupra conturilor în RON ale reclamantei pentru suma totală de 6.814.593,47 dolari SUA (18.618.150,82 RON) din care 300.000 dolari SUA (819.630.001 RON) reprezintă biletul la ordin emis de către SC E.T. SA în data de 4 octombrie 1996 şi scadent la data de 2 ianuarie 1997 în favoarea B. SA şi avalizat de Fondul Proprietăţii Private II Moldova.
Suma totală de 18.618.150,82 RON a fost plătită cu ordinul de plată din 8 iunie 2006 şi apare în extrasul de cont din data de 8 iunie 2006.
Împotriva acestei executări silite prin poprire, a formulat contestaţie la executare S.I.F. Moldova, contestaţie care a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 6886 din 29 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 4279/180/2006 şi care a rămas irevocabilă prin decizia nr. 90 din 9 februarie 2010 a Tribunalului Bacău prin care s-a respins recursul promovat de A.V.A.S.
Instanţa a mai constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, executarea silită începută de A.V.A.S. prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătoreşti continuă şi prin procesul soluţionării contestaţiei formulate de debitori, aceştia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
De asemenea, art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. prevede că în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acestuia.
Ca urmare, fiind în prezenţa unei hotărâri definitive şi irevocabile prin care s-a anulat însăşi executarea, s-a constatat, de către instanţa de fond, în temeiul art. 405 alin. (3) C. proc. civ., că executarea silită s-a efectuat în baza unui titlu care nu mai avea calitatea de titlu executoriu ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie, în acelaşi timp fiind îndeplinite şi condiţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ., fiind desfiinţată însăşi executarea silită care a fost pornită în baza unui titlu executoriu prescris.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.V.A.S. solicitand, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 alin. (3) C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, iar pe fondul cauzei respingerea ca nefondată a cererii formulate de reclamantă.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că instanţa de fond, în mod greşit, a respins excepţiile invocate (excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a prematurităţii acţiunii faţă de neîndeplinirea procedurii prealabile), având în vedere următoarele motive:
1. Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, sunt aplicabile dispoziţiile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, conform cărora „Termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt”.
Reclamanta a invocat, ca temei al pretenţiilor, existenţa unui litigiu cu A.V.A.S. soluţionat prin sentinţa nr. 6886 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti.
Având în vedere ca soluţiile pronunţate de către instanţele de judecată se înscriu în condica de şedinţe ce se găseşte la arhiva secţiei, accesul la aceasta fiind public, recurenta a susţinut că termenul prevăzut de dispoziţiile art. 49 se aplică din momentul de „(...) la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se internează acţiunea (...)”; în consecinţă acest termen a început să curgă de la data de 30 iunie 2009.
În raport de cele prezentate şi având în vedere faptul că prezenta cerere a fost formulată de reclamantă la data de 25 iunie 2010 şi depusă în instanţă deci după data de 30 decembrie 2009. solicită respingerea cererii ca fiind prescrisă.
2. În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii, susţine că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată.
Art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 obligă reclamantul la „comunicarea actelor pe care se întemeiază (...) prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare.”
Deoarece cererea de chemare în judecată, împreună cu actele anexate au fost comunicate de către instanţă este evident că intimata-reclamantă nu s-a conformat dispoziţiilor imperative ale legii.
3. Un alt motiv de recurs îl constituie faptul ca hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 4041 C. proc. civ., fiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel:
Prin cererea formulată de S.I.F. SA Moldova, aceasta a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea formelor de executare silită prin somaţie înfăptuite în baza biletului la ordin în valoare de 300.000 dolari SUA.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat ca prescris dreptul A.V.A.S. de a solicita executarea silită a biletului la ordin şi a anulat formele de executare prin somaţie.
Recursul formulat de A.V.A.S. a fost respins de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 90 din 9 februarie 2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 4041 C. proc. civ., cel interesat are dreptul la întoarcerea executării: „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia”.
Recurenta susţine că, analizând hotărârea menţionată, rezultă că nici titlul executoriu şi nici executarea silită însăşi nu au fost desfiinţate (instanţa dispunând doar asupra anulării actelor de executare-somaţie).
Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a admis cererea S.I.F. SA Moldova, aceasta fiind nefondată în raport de dispoziţiile sentinţei Curţii de Apel Bucureşti nr. 6886 din 29 iunie 2009, irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 90 din 9 februarie 2010.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
În ceea ce priveşte excepţiile invocate în primă instanţă, acestea au fost în mod judicios respinse, instanţa procedând la o corectă aplicare a dispoziţiilor legale.
Astfel, reclamanta a respectat termenul de 6 luni în care putea solicita întoarcerea executării, acesta începând să curgă nu de la data de 30 iunie 2009, când a fost pronunţată hotărârea de fond, cum susţine recurenta, ci de la data de 9 februarie 2010, data pronunţării deciziei nr. 90 prin care a fost a respins recursul recurentei.
Faţă de dispoziţiile art. 82 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 51/1998, debitorii executaţi silit de către A.V.A.S., au dreptul la întoarcerea executării silite numai în baza unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă. Prin urmare, termenul de 6 luni, prevăzut de art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 pentru exercitarea dreptului de a solicita întoarcerea executării, începe să curgă de la data de 9 februarie 2010 data când hotărârea prin care s-a anulat executarea şi s-a constatat lipsa titlului executor, ca urmare a prescripţiei dreptului de a executa biletul la ordin (sentinţa civilă nr. 6886 din 29 iunie 2009 a Judecătoriei Bacău), a rămas irevocabilă. În consecinţă, se reţine că prezenta cerere, introdusă la data de 25 iunie 2010, este formulată în termenul de prescripţie menţionat.
Nici excepţia prematurităţii nu este fondată, în condiţiile în care art. 46 din O.U.G. nr. 51/2008 instituie o procedură prealabilă în situaţia în care, prin raportare la sfera cererilor reglementată în art. 45, obiect al litigiului îl reprezintă realizarea unui activ bancar preluat de A.V.A.S., ceea ce nu este cazul în speţă, obiectul prezentului litigiu constituindu-l restabilirea situaţiei anterioare unei executări silite, anulată de instanţă.
Pe fond, nu pot fi apreciate ca întemeiate aserţiunile recurentei în sensul că, în speţă, nefiind desfiinţate nici titlul executoriu şi nici executarea silită însăşi, nu s-ar putea dispune întoarcerea executării.
Prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile art. 4041 C. proc. civ., conform cărora „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acestuia”.
Potrivit acestui text de lege, premisa pentru admisibilitatea unei cereri de întoarcere a executării este desfiinţarea fie a titlului, fie a executării însăşi.
Prin urmare, pentru a opera întoarcerea executării, nu era necesară, cum eronat susţine recurenta, desfiinţarea expresă a biletului la ordin ce a constituit titlul executoriu, fiind suficient a se constata că, potrivit art. 405 alin. (3) C. proc. civ., acesta şi-a pierdut puterea executorie prin intervenţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a debitului, în baza acestui înscris, având drept consecinţă anularea actelor de executare silită a titlului respectiv.
Chiar dacă instanţa de executare nu a analizat motivele din contestaţia la executare ce au reprezentat apărări de fond împotriva titlului executoriu, ci doar a anulat executarea silită şi formele de executare, efectul juridic obţinut este acela că un titlu constatat prescris nu mai poate fi executat silit.
Prin pierderea caracterului executoriu al titlului constatator al creanţei, în condiţiile intervenţiei prescripţiei dreptului la acţiune şi anularea formelor de executare emise în baza acestui titlu, este evident faptul că executarea silită pornită de recurenta creditoare a fost desfiinţată, urmarea prevăzută de lege fiind a întoarcerii executarii, la cererea debitorului executat.
Cum, în cauză, dispoziţiile legale în materia întoarcerii executării au fost corect aplicate, Înalta Curte reţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei nr. 17 din 20 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 381/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 395/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
