ICCJ. Decizia nr. 402/2014. Civil. Obligaţie de a face. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 402/2014
Dosar nr. 1675/1/2013
Şedinţa publică de la 5 februarie 2014
Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 21 aprilie 2009, sub nr. 5449/300/2009, reclamantul P.M.V. a chemat în judecată pe pârâta SC E.R.E. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să-i vândă camera din Căminul situat în, sector 2 Bucureşti, imobil compus din cameră de locuit, cota parte indiviză asupra suprafeţelor comune şi cota parte din teren aflata în indiviziune forţată, aferentă camerei conform autorizaţiei de construire, la preţul estimat de 1.400 lei, obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiilor ce vor lua naştere ca urmare a admiterii definitive şi irevocabile a prezentei acţiuni, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 7972 din 03 noiembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. 5449/300/2009, acţiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul P.M.V. a declarat apel, calificat ulterior ca fiind recurs, iar prin Decizia civilă nr. 526/ R din 24 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, recursul a fost respins, ca nefondat.
Reclamantul P.M.V. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 526R pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, la data de 24 februarie 2011, solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei la Tribunalul Bucureşti în vedere judecării apelului declarat.
Prin Decizia nr. 330/ R din 20 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 5449/300/2009, recursul reclamantului a fost respins, ca inadmisibil, reţinându-se, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată în recurs şi, ca atare, este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu poate fi atacată cu recurs, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind inadmisibilă exercitarea unui recurs la recurs.
Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2013 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, sub număr de Dosar nr. 1675/1/2013, P.M.V., în temeiul dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C proc. civ., a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 330 din 20 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 5449/300/2009, invocând contrarietatea de hotărârii, în raport de cele reţinute prin sentinţa civilă nr. 774 din 26 ianuarie 20110 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în Dosarul nr. 13144/300/2008, prin care a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta D.(fostă B.) E., în contradictoriu cu pârâta SC E.R.E. SA, a fost obligată pârâta să vândă reclamantei în condiţiile art. 7 alin. (1) şi (4) coroborat cu art. 10 din Legea nr. 85/1992, camera/Cămin şi cota parte indiviză asupra suprafeţelor comune, situată în imobilul Căminul de nefamilişti din Bucureşti, sector 2; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtei să vândă reclamantei cota parte indiviză de teren, aferentă camerei de locuit şi a fost respinsă ca nefondată cererea privind obligarea reclamantei la plata unei amenzi civile pentru fiecare zi întârziere.
Intimata SC E.R.E. SA nu a formulat întâmpinare.
Cu titlu preliminar, având în vedere dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Noului C. proc. civ., Înalta Curte va reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor C. proc. civ. în vigoare la data demarării litigiului, respectiv la data de 21 aprilie 2009.
Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru considerentele care succed:
Conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărârii date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul", se poate cere în cele nouă cazuri expres şi limitativ prevăzute de acest text.
În lumina dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere şi poate fi făcută doar în situaţia în care această hotărâre evocă fondul cauzei, indiferent care dintre motivele prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. ar fi invocate în motivarea respectivei cereri de revizuire.
Prin urmare, din textul de lege anterior evocat rezultă că prima condiţie pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea pentru admisibilitatea oricărei cereri de revizuire a unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs este aceea ca hotărârea respectivă să evoce fondul pricinii.
Legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
Hotărâri ale instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.
Astfel, evocarea fondului fiind o cerinţă esenţială pentru admisibilitatea revizuirii, se constată că aceasta nu este îndeplinită în situaţia de faţă, întrucât prin Decizia nr. 330 din 20 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 5449/300/2009, recursul declarat de reclamantul P.M.V. a fost soluţionat în baza unei excepţii, fiind respins ca inadmisibil, fără a se da astfel vreo dezlegare diferită raportului juridic dedus judecăţii decât cea stabilită anterior.
Distinct de cele reţinute, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Condiţiile anterior menţionate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe ducând la respingerea cererii de revizuire.
În cauză nu se poate reţine contradictorialitatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Atâta timp cât obiectul şi părţile în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea pretins contradictorie sunt distincte, nu este îndeplinită cerinţa imperativă a triplei identităţi în sensul textului legal invocat.
Litigiul de faţă a avut ca obiect obligarea pârâtei SC E.R.E. SA de a vinde imobilul camera/Cămin din sector 2 Bucureşti, în condiţiile Legii nr. 85/1992, către reclamantul P.M.V., or hotărârea în raport de care se invocă contrarietatea a fost pronunţă într-un litigiu ce a avut ca obiect obligarea pârâtei SC E.R.E. SA de a vinde o altă cameră, şi anume, camera/Cămin din sector 2 Bucureşti către reclamanta D. (fostă B.) E., prin urmare, către o altă parte.
Faţă de considerentele expuse, văzând şi cerinţele art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P.M.V. împotriva Deciziei nr. 330 din 20 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 5449/300/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P.M.V. împotriva Deciziei nr. 330 din 20 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 5449/300/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 401/2014. Civil. Obligaţie de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 403/2014. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
