ICCJ. Decizia nr. 407/2014. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 407/2014
Dosar nr. 10843/1/2008
Şedinţa publică din 6 februarie 2014
Prin Decizia nr. 1100 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 8839/1/42/2005, s-a constatat perimată contestaţia în anulare privind Decizia civilă nr. 612 din 11 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, formulată de contestatorii S.I.D., G.I., B.G., F.T., F.C., T.E., D.E., B.N., în contradictoriu cu intimatele Primăria comunei Ulmi şi S.M., prin procurator S.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 612 din 11 aprilie 2006, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâţii F.T. şi T.E. împotriva Deciziei civile nr. 697 din 19 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 3796/2004.
Contestaţia în anulare formulată de contestatorii S.I.D., G.I., F.T., F.C., T.E., D.E., B.N. şi B.G. împotriva Deciziei civile nr. 612 din 11 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost suspendată la data de 6 noiembrie 2007, potrivit dispoziţiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor, dată de la care cauza nu a mai fost repusă pe rol, dosarul rămânând în nelucrare din vina părţilor mai mult de un an.
Instanţa a mai reţinut că este adevărat că la data de 15 octombrie 2008 contestatorul B.G. a formulat cerere de repunere pe rol a Dosarului nr. 8839/1/42/2005, care însă, trebuia timbrată potrivit dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995, astfel cum au fost modificate.
Cum contestatorul, până la data soluţionării contestaţiei, nu s-a supus dispoziţiilor instanţei privind achitarea taxei de timbru aferentă cererii de repunere pe rol, ca urmare a anulării acesteia pentru netimbrare, actul procedural efectuat s-a considerat că nici rîu a existat.
Ca atare, având în vedere că, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată şi cale de atac se perima de drept, chiar şi în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an de zile, iar potrivit art. 252 C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu şi faţă de faptul că, în cauză, nu s-a îndeplinit niciun act de procedură valabil, conform dispoziţiilor legale, în vederea judecării pricinii, instanţa a constatat perimată contestaţia în anulare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorii, care au formulat critici asupra soluţiei, susţinând aplicarea greşită a legii.
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 13 ianuarie 2011, suspendarea judecăţii în baza art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a decesului recurentului - contestator F.T., intervenit la data de 01 noiembrie 2010.
Prin încheierea din 1 martie 2012, instanţa a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurentul B.G. la data de 11 ianuarie 2012 şi a menţinut măsura suspendării dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin încheiereâ din 13 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, reţinând că nu au fost indicaţi moştenitorii recurentului - contestator F.T. - decedat, deşi toţi recurenţii au fost citaţi cu menţiunea să indice moştenitorii acestuia şi să depună actele necesare în acest sens, apreciindu-se astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru reînceperea judecăţii, în raport cu dispoziţiile art. 245 pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a rămas în nelucrare până la 13 noiembrie 2013, când instanţa a procedat, din oficiu, la repunerea pe rol în vederea verificării subzistenţei temeiurilor care au impus suspendarea judecăţii şi, respectiv, analizarea cererii de recurs din perspectiva dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte urmează să constate intervenită sancţiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Această sancţiune a perimării operează, deopotrivă, şi în situaţia în care suspendarea s-a dispus pe temeiul art. 243 C. proc. civ., având în vedere că, potrivit art. 245 pct. 2 C. proc. civ., trebuie solicitată reînceperea judecăţii, „prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor".
Altfel spus, perimarea este incidenţă cu condiţia ca, timp de un an, să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligentă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Singura derogare pe care o face legiuitorul, pentru ipotezele reglementate de art. 243 C. proc. civ., vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de 3 luni, sub condiţia, însă, ca respectivele situaţii având ca efect prorogarea termenului să fi intervenit în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.
În speţă, nu se regăseşte vreo astfel de situaţie, care să fi condus la prelungirea termenului de perimare, care a început să curgă de la data la care s-a oprit cursul judecăţii, respectiv 13 ianuarie 2011, ca urmare a decesului uneia dintre părţi - recurentul F.T.
Cererea de repunere pe rol formulată la data de 11 ianuarie 2012 de recurentul B.G., fără indicarea moştenitorilor, a fost respinsă de instanţă prin încheierea din 1 martie 2012, prin care s-a dispus totodată menţinerea măsurii suspendării.
Se constată aşadar, că nu a avut loc o repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, în condiţiile art. 245 pct. 2 C. proc. civ. şi că lăsarea pricinii în nelucrare este imputabilă părţilor (care nu au invocat faptul că ar fi fost împiedicate de a stărui în judecată datorită unor împrejurări mai presus de voinţa lor, în sensul art. 250 alin. (3) C. proc. civ.).
În consecinţă, în condiţiile în care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., cauza nu a fost repusă pe rol în vederea continuării judecăţii, se va reţine întrunirea în cauză a cerinţelor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de contestatorii S.I. (decedat), F.T. (decedat), G.I., D.E., B.G., B.N., F.C. şi T.E. împotriva Deciziei nr. 1100 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 405/2014. Civil. Grăniţuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 452/2014. Civil. încuviinţare executare... → |
|---|
