ICCJ. Decizia nr. 410/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 410/2014
Dosar nr. 11470/182/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 5 februarie 2014
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 17 octombrie 2011, sub număr de Dosar 22392/303/2011, contestatoarea SC G.G. SRL a chemat în judecată pe intimata SC R.L. I.F.N. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună: anularea executării silite înseşi; anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în Dosarul execuţional nr. 144/2011 întocmit de către B.E.J. T.G., suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii în temeiul dispoziţiilor art. 403 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., restituirea taxei de timbru şi a cauţiunii consemnate la C.E.C., precum şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4993 din 5 iunie 2012 pronunţată de Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea SC G.G. SRL, în contradictoriu cu intimata SC R.L. I.F.N. SA, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că, potrivit adresei emise de SC R.B. SA prin Agenţia S. cu sediul în Baia Mare, la data de 26 septembrie 2011 a fost blocat contul debitoarei prin adresa de înfiinţare a popririi în Dosarul de executare nr. 144/2011 (fila 24 din dosar).
Astfel, în raport de prevederile art. 400 alin. (1) şi ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora în cazul executării silite care se desfăşoară prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, ţinând cont că, în cauză, poprirea a fost înfiinţată pe raza Judecătoriei Baia Mare, prin sentinţa civilă nr. 10386 din 10 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 27649/300/2012, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată cauza având ca obiect contestaţie la executare privind pe contestatoarea SC G.G. SRL, în contradictoriu cu terţul poprit SC R.B. SA şi intimatul SC R.S.L.L. SA, în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare sub număr de Dosar 11470/182/2013.
Având în vedere prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 373 alin. (2) C. proc. civ., cu referire şi la art. 373 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Baia Mare a apreciat că instanţa competentă cu soluţionarea cererii contestatoarei este instanţa de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în circumscripţia acestei instanţe realizându-se executarea silită.
S-a mai reţinut că prin încheierea civilă pronunţată în Dosar nr. 29350/300/2011 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti (fila 58 - Dosar nr. 22392/303/2011) s-a dispus încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei SC G.G. SRL şi în favoarea creditoarei SC R.L. I.F.N. SA, iar potrivit adresei de înfiinţare a popririi (fila 43 - Dosar nr. 22392/303/2011), la momentul efectuării executării silite, sediul terţului poprit SC R.B. SA era în Bucureşti, sector 2.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 12213 din 12 decembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Baia Mare a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată cauza având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Baia Mare competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prin cererea formulată contestatoarea SC G.G. SRL a solicitat instanţei anularea executării silite însăşi şi a tuturor actelor de executare silită întocmite în Dosar execuţional nr. 144/2011 al B.E.J. T.G.
Este de reţinut că dispoziţiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, aşa încât, competenţa de soluţionare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispoziţiile legale aplicabile acestei faze procesuale.
Potrivit art. 400 C. proc. civ. „contestaţia se introduce la instanţa de executare".
Totodată art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie norma de competenţă, potrivit căreia instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în cazul de faţă, în circumscripţia căreia s-a efectuat poprirea.
În speţă, potrivit adresei emise de SC R.B. SA prin Agenţia S. cu sediul în Baia Mare (fila 24 din Dosarul nr. 27649/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti), executarea silită s-a pornit prin poprire, fiind blocat contul debitoarei SC G.G. SRL Baia Mare prin adresa de înfiinţare a popririi în Dosarul de executare nr. 144/2011, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze cererea contestatoarei este Judecătoria Baia Mare, instanţă în circumscripţia căreia s-a început executarea.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea SC G.G. SRL Baia Mare în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 403/2014. Civil. Obligaţie de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 411/2014. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
