ICCJ. Decizia nr. 427/2014. Civil

Decizii civile ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 427/2014

Dosar nr. 451/117/2008*

Şedinţa publică din 11 februarie 2014

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 951 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 451/117/2008, s-a admis în parte acţiunea civilă înaintată de reclamantul S.V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA şi a fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA să plătească reclamantului S.V. pentru imobilele expropriate situate în comuna S., sat S.A., arabil în suprafaţă de 1.295 m.p., identificat prin număr cadastral şi în comuna S., sat S.A., arabil, în suprafaţă de 652 m.p. identificat prin număr cadastral, echivalentul în RON la cursul comunicat de Banca Naţională Română în ziua plăţii a sumei de 21.806,4 euro, respingând alte pretenţii. A fost obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA să plătească reclamantului S.V. suma de 4.230 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 65 din 12 noiembrie 2007 s-a aprobat acordarea de despăgubiri în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004, în cuantum de 25.179,77 RON, reclamantului, pentru imobilul expropriat situat în com. S., sat S.A., arabil, în suprafaţă de 1.295 m.p., identificat prin nr. cadastral.

Prin Hotărârea nr. 66 din 12 noiembrie 2007 s-a aprobat acordarea de despăgubiri în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198 /2004, în cuantum de 12.677,38 RON, reclamantului, pentru imobilul expropriat situat în comunei S., sat S.A., arabil, în suprafaţă de 652 m.p., identificat prin nr. cadastral.

În cauză, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară,conform prevederile Legii nr. 198/2004.

Experţii au stabilit că la data exproprierii terenul avea o valoare de 21 euro/m.p., echivalentul a 90 RON/m.p.

La data exproprierii, valoarea terenului ar fi fost cu mult mai mare decât valoarea stabilită prin hotărârea de expropriere.

Asupra acestor valori au fost de acord toţi membrii comisiei, aceştia semnând toate rapoartele comunicate instanţei.

Obiecţiunile formulate de pârâtă au fost respinse ca fiind neconcludente şi nepertinente, întrucât experţii au răspuns în cuprinsul raportului şi a completărilor la toate solicitările.

Cererile de efectuare a unei noi expertize sau de refacere a raportului de expertiză au fost respinse ca neconcludente, întrucât experţii au avut în vedere dispoziţiile legale şi normele metodologice edictate pentru întocmirea raportului de expertiză în astfel de materie.

În cauză experţii nu au exprimat niciun punct de vedere cu privire la eventualul prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a exproprierii parţiale a terenului identificat cu nr. cadastral întrucât, nu li s-a solicitat acest lucru, obiectivele expertizei fiind formulate de către avocat şi încuviinţate în modalitatea cerută.

Simpla împrejurare că o parte din teren a fost expropriată nu este de natură a duce la aprecierea că restul terenului a suferit o devalorizare.

Analiza planului de situaţie întocmit de către comisia de experţi denotă că suprafaţa de teren rămasă neexpropriată rămâne într-o formă compactă, având acces la drumuri, fără ca prin exproprierea parţială să se creeze o îngreunare a exploatării în regim agricol a terenului.

Planşele fotografice depuse în completarea răspunsului la obiecţiuni confirmă posibilitatea folosirii în continuare a terenului rămas neexpropriat conform destinaţiei iniţiale, astfel încât, o afirmaţie a deprecierii terenului rămas neexpropriat nu poate fi primită.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta C.N.A.D.N.R. SA, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 159/A din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, cu obligarea apelanţilor la a-i plăti intimatului reclamant suma de 2.480 RON, cheltuieli de judecată în apel,reţinându-se că sunt neîntemeiate criticile privitoare la lipsa de rol activ a primei instanţe, fiind de reţinut că la stabilirea valorii terenului în litigiu au respectate în totul dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C.N.A.D.N.R. SA, admis prin decizia civilă nr. 798 din 09 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul casării deciziei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Cluj.

Astfel în decizia de casare au fost reţinute următoarele:

Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.

Instanţa de apel a invocat numai fragmentar acest text, pentru a susţine motivele pentru care a considerat că a fost respectat art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv faptul că a fost avută în vedere valoarea de la data efectuării expertizei.

Pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se impunea, însă, să se solicite să se depună contracte de vânzare-cumpărare care să îndeplinească cerinţa textului şi nu să se valideze opinia experţilor care au arătat că au stabilit cuantumul despăgubirilor pornind de la oferte de vânzare din ziarul „Piaţa” a unor terenuri similare.

Nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare faţă de inevitabila negociere a preşului, ştiut fiind că, de regulă, preţul solicitat este mai mare decât cel tranzacţionat.

Pe cale de consecinţă, stabilind cuantumul despăgubiri cuvenite reclamantului prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, decurgând din interpretarea greşită a acestui temei de drept. Ca atare, critica recurentului întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport de aceste considerente s-a statuat în decizia de casare că în rejudecarea apelului, este necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, terenuri de aceeaşi natură, în zona în care se află terenul expropriat.

Procedând la rejudecarea apelului potrivit îndrumărilor date de instanţa de recurs, Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 29/A din 30 aprilie 2013 a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA şi s-a schimbat sentinţa instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantului .

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:

Astfel cum s-a arătat în cuprinsul deciziei de casare, la judecarea cauzei este necesar a se ţine seama de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor cuvenite celui expropriat, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de părţi.

Pentru a se putea efectua expertiza,s-a solicitat Primăriei comunei S., Camerei Notarilor Publici Cluj şi Biroului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Turda să comunice copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 2012 sau, în lipsă, în anul 2011, privitoare la terenuri situate în extravilanul comunei S., judeţul Cluj.

Primăria comunei S. a comunicat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 decembrie 2011 de notarul public N.D.G., care face referire la vânzarea unei suprafeţe de 2.500 m.p. teren (situată în extravilanul comunei S.) pentru preţul de 15.000 RON, rezultând un preţ de 6 RON/m.p.

Totodată, Primăria a transmis şi copia unui contract de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată, însă acesta, nefiind încheiat în formă autentică, nu valorează contract de vânzare-cumpărare valid încheiat şi, deci, susceptibil a unui drept probă utilă în prezentul proces.

Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Turda a transmis instanţei copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică, în anul 2012, pentru terenuri situate în extravilanul comunei S., în aceste contracte făcându-se vorbire despre vânzarea unei suprafeţe de 2.888 m.p. (faptic 772 m.p.) pentru preţul de 2.000 RON, respectiv despre vânzarea unei cote ideale dintr-o suprafaţă de teren pentru preţul de 300 RON. În cazul primului dintre aceste contracte preţul vânzării este, conform stipulaţiilor contractuale, de 2,77 RON/m.p., în vreme ce în cazul celui de-al doilea preţul /m.p. este de 0,67 RON. S-a reţinut astfel că toate aceste valori sunt mai mici decât cele stabilite în beneficiul reclamantului prin hotărârile nr. 65 din 12 noiembrie 2007 şi nr. 66 din 12 noiembrie 2007 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, prin care s-au acordat sumele de 25.179,77 RON (7.381,50 euro) pentru terenul în suprafaţă de 1.295,00 m.p. identificat prin numărul cadastral şi de 12677,38 RON (3.716,40 euro) pentru terenul în suprafaţă de 652 m.p., rezultând un nivel al exproprierii de 19,44 RON/m.p.

Prin expertiza nou-efectuată în rejudecarea apelului s-a stabilit, raportat la data efectuării expertizei, o valoare de circulaţie a terenului de 20.077 RON aferent terenului de 1295 m.p. (adică 16,06 RON/m.p., echivalentul a 3,50 euro/m.p.) şi de 10.108 RON aferent terenului de 652 m.p. (adică 15,50 RON/m.p., echivalentul a 3,40 euro/m.p.).

La stabilirea acestor valori experţii judiciari au ţinut seama de ofertele de vânzare făcute prin publicaţii de specialitate, având în vedere că acestea, deşi nu corespund în mod necesar preţul propriu-zis al vânzării (căci între părţi pot exista negocieri care să conducă, finalmente, la un preţ de vânzare situat sub nivelul celui cerut iniţial de vânzător), exprimă totuşi un nivel valoric ce poate avea valoare de reper, aceasta şi în condiţiile în care numărul tranzacţiilor efectiv încheiate este, în perioada actuală, redus. Suplimentar, instanţa de apel a reţinut şi semnificativele discrepanţe dintre preţurile menţionate de părţi în contractele de vânzare-cumpărare depuse ca probe la dosarul cauzei (despre care s-a făcut vorbire mai sus) şi ofertele de vânzare făcute prin publicaţiile de specialitate, ceea ce naşte temeri cu privire la realitatea preţurilor menţionate în contracte.

Este de remarcat însă, că, atât prin raportare la preţurile menţionate în contractele autentice de vânzare-cumpărare aflate la dosar, cât şi prin raportare la valorile stabilite de experţi în temeiul ofertelor de vânzare existente în publicaţiile de specialitate, valoarea terenului în litigiu era, la data efectuării în rejudecare a noii expertize, mai mică decât aceea acordată reclamantului prin hotărârile de expropriere mai sus menţionate.

S-a mai reţinut că .nu poate fi primită solicitarea reclamantului de a ţine seama, în rejudecare, de o valoare a terenului în litigiul determinată prin raportare la valorile stabilite pentru alte terenuri (asemănătoare însă ca amplasament) prin hotărârile judecătoreşti depuse de reclamant la dosar (este vorba despre sentinţa civilă nr. 546/2010 a Tribunalului Cluj, menţinută prin decizia civilă nr. 2733/R/2010 a Curţii de Apel Cluj), întrucât, pe de o parte, aceste hotărâri privesc un alt moment temporal (anul 2010) decât cel al efectuării noi expertize în procesul de faţă (anul 2013), iar pe de altă parte, hotărârile judecătoreşti invocate nu stabilesc în mod direct un preţ de vânzare a terenurilor, ci doar determină nivelul de despăgubire a unei persoane expropriate.

În baza art. 274 C. proc. civ. a fost obligat reclamantul la plata sumei de 3.040 RON cheltuieli de judecată în apel către recurent, reprezentând onorariu experţilor tehnici judiciari achitat de apelantă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.V., solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă.

Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susţine astfel că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004,-art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi respectiv art. 129 C. proc. civ. Recurentul susţine astfel că, instanţa de apel, a reţinut eronat că nu poate fi primită solicitarea de a ţine seama de valoarea terenului din litigiu prin raportare la hotărârile depuse de către recurent în probaţiune.

Ca atare se învederează că este evidentă încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, din moment ce hotărârile judecătoreşti mai sus amintite aveau la bază expertize de specialitate în care se stabilea preţul de vânzare al imobilelor expropriate, aflate chiar în graniţă cu terenul obiect al prezentului litigiu.

Se mai învederează că experţii desemnaţi stabilesc valoarea de piaţă a imobilelor expropriate prin raportare la hotărârile judecătoreşti pronunţate în Dosarul 3734/117/2009, care privesc terenuri învecinate cu cel din prezentul litigiu, prin aplicarea unei corecţii de - 50% la momentul efectuării raportului de expertiză, faţă de valoarea stabilită prin hotărârile judecătoreşti.

Astfel, se susţine că experţii în mod eronat experţii stabilesc o valoare de piaţă mai mică cu 50% a terenurilor din prezentul litigiu, fără a aduce un argument solid în acest sens, fără a face trimitere la un document justificativ, stabilind în mod arbitrar un anumit procent.

Este de notorietate că preţurile imobilelor au scăzut în anul 2012, însă scăderea valorii acestora nu a atins 50%. ci scăderea pieţei este de 20%, maxim 35%.

Se mai arată că instanţa de apel a avut în vedere la pronunţarea hotărârii concluziile raportului de expertiză referitoare la valoarea stabilită prin raportare la ofertele de vânzare din publicaţiile de specialitate, deşi aceasta avea obligaţia, ca pentru justa soluţionare a cauzei şi pentru aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, să aibă în vedere şi înscrisurile depuse în probaţiune de către recurent şi de asemenea hotărârile judecătoreşti pronunţate de către instanţele din Cluj depuse la dosarul cauzei - în special sentinţa civilă nr. 546/2010 a Tribunalului Cluj, menţinută de către Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 2733/R/2010 în Dosarul nr. 3734/117/2008* hotărâri judecătoreşti prin care pentru terenuri învecinate cu cel al recurentului, s-au majorat considerabil despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere, instanţa obligând expropriatorul la achitarea unei despăgubiri de 67,61 RON/mp.

Se mai susţine că a judeca în echitate este absolut necesar ca pentru două terenuri învecinate să se stabilească aceeaşi despăgubire în caz de expropriere, sau valori cât se poate de apropriate, fiind neechitabil ca pentru două terenuri învecinate, de aceeaşi categorie, expropriate în anul 2007, să se stabilească despăgubiri diferite.

În aceeaşi idee se mai arată că nu este echitabil, ca pentru o expropriere care a avut Ioc în anul 2007, să se ajungă după aproape 6 ani de proces, la stabilirea unei despăgubiri modice, cu mult sub preţul real de piaţă.

Ori, susţine recurentul, în măsura în care s-ar stabili definitiv suma de 5,7 euro/mp (stabilită prin hotărârea de expropriere), se ajunge la încălcarea dreptului de proprietate, având în vedere faptul că este de notorietate, că valoarea unor astfel de terenuri era infinit mai mare atât în anul 2007, anul exproprierii, cât şi în momentul de faţă.

Astfel se învederează că în măsura în care s-ar menţine suma de 5,7 euro/mp, recurentul ar fi pus în situaţia ca pe lângă preluarea forţată a terenului să suporte şi un alt prejudiciu.

Intimatul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a ridicat excepţia nulităţii recursului, susţinând că nici una din criticile recurentului nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.:

În ce priveşte excepţia nulităţii recursului, excepţie ridicată de intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, motivat de neîncadrarea motivelor invocate în nici una din ipotezele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., sunt de reţinut următoarele aspecte:

Este real că potrivit art. 302¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speţă, însă recurentul s-a conformat exigenţelor art. 302¹ alin. (1) lit. c) C. proc. civ., arătând atât motivele de nelegalitate încadrabile în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. cât şi criticile propriu –zise pe care îşi întemeiază recursul.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului,ce vizează motive de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Din această perspectivă,este nefondată excepţia nulităţii recursului, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin decizia de casare nr. 798 din 09 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost reţinute următoarele aspecte şi statuări cu caracter obligatoriu pentru instanţă în rejudecarea cauzei:

S-a reţinut că instanţa a invocat numai fragmentar acest text, pentru a susţine motivele pentru care a considerat că a fost respectat art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv faptul că a fost avută în vedere valoarea de la data efectuării expertizei. S-a statuat astfel că pentru aplicarea corectă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se impunea, depunerea unor contracte de vânzare-cumpărare, care să îndeplinească cerinţa textului şi nu să se valideze opinia experţilor, care au arătat că au stabilit cuantumul despăgubirilor pornind de la oferte de vânzare din ziarul „Piaţa” a unor terenuri similare.

S-a mai reţinut în decizia de casare, că, nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, faţă de inevitabila negociere a preţului, ştiut fiind că, de regulă, preţul solicitat este mai mare decât cel tranzacţionat.

Pe cale de consecinţă, stabilind cuantumul despăgubiri cuvenite reclamantului prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, instanţa de casare a reţinut greşita aplicare şi interpretare a acestui temei de drept.

În raport de aceste considerente, s-a statuat în decizia de casare că în rejudecarea apelului, este necesară efectuarea unei noi expertize pentru a se determina cuantumul despăgubirilor în raport de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, terenuri de aceeaşi natură, în zona în care se află terenul expropriat.

Pentru a se putea efectua o nouă expertiză cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanţa de apel a solicitat atât primăriei comunei S., Camerei Notarilor Publici Cluj cât şi Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Turda să comunice copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anului 2012 sau, în lipsă, în anul 2011, privitoare la terenuri situate în extravilanul comunei S., judeţul Cluj.

Astfel Primăria comunei S. a comunicat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 decembrie 2011 de notarul public N.D.G., care face referire la vânzarea unei suprafeţe de 2.500 m.p. teren (situată în extravilanul comunei S.) pentru preţul de 15.000 RON, rezultând un preţ de 6 RON/m.p.

În respectarea statuărilor din decizia de casare privind necesitatea efectuării unei noi expertize, cu respectarea dispoziţiilor legale,instanţa de apel a solicitat şi Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Turda, copii ale unor contracte de vânzare cumpărare, fiind astfel comunicate copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică, în anul 2012, pentru terenuri situate în extravilanul comunei S., contracte ce vizează vânzarea unei suprafeţe de 2.888 mp (faptic 772 m.p.) pentru preţul de 2000 RON), respectiv vânzarea unei cote ideale dintr-o suprafaţă de teren pentru preţul de 300 RON. În cazul primului dintre aceste contracte,preţul vânzării este, conform stipulaţiilor contractuale, de 2,77 RON/m.p., în vreme ce în cazul celui de-al doilea preţul /m.p. este de 0,67 RON.

Faţă de aceste elemente, prin expertiza efectuată în rejudecarea apelului,s-a stabilit,(raportat la data efectuării expertizei), o valoare de circulaţie a terenului de 20.077 RON aferent terenului de 1295 m.p. (adică 16,06 RON/m.p., echivalentul a 3,50 euro/m.p.) şi de 10.108 RON aferent terenului de 652 m.p. (adică 15,50 RON/m.p., echivalentul a 3,40 euro/m.p.),valori într-adevăr mai mici decât cele stabilite prin actele de expropriere, respectiv hotărârile nr. 65 din 12 noiembrie 2007şi nr. 66 din 12 noiembrie 2007 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.

La stabilirea acestor valori experţii au ţinut seama de ofertele de vânzare făcute prin publicaţii de specialitate, având în vedere că acestea, deşi nu corespund în mod necesar preţului propriu-zis al vânzării (căci între părţi pot exista negocieri care să conducă, finalmente, la un preţ de vânzare situat sub nivelul celui cerut iniţial de vânzător), exprimă totuşi un nivel valoric, ce poate fi apreciat ca reper, aceasta şi în condiţiile în care numărul tranzacţiilor efectiv încheiate este, în perioada actuală, redus.

Astfel, faţă de aceste aspecte,în ce priveşte motivul de recurs ce vizează modalitatea în care instanţa de apel s-a raportat la expertiza efectuată în calea de atac a apelului, şi respectiv nesocotirea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/ 1994 şi ale art. 9 din Legea nr. 198/2004, sunt de reţinut următoarele:

Susţinerile recurentului potrivit cărora instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 (în prezent Legea nr. 255/2010) vor fi înlăturate întrucât art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, care prevedea că „la calcularea cuantumului despăgubirii, experţii şi instanţa de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condiţiile art. 15 din prezenta lege” a fost modificat de pct. 3 al art. IV din O.U.G. nr. 228/2008, în sensul că „acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, ... în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii”.

Totodată este de reţinut că Legea nr. 198/2004 nu derogă de la prevederile Legii nr. 33/1994, câtă vreme la art. 18 din Legea nr. 198/2004 se prevede că „dispoziţiile acestei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994”, iar dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 255/2010 prin care a fost abrogată Legea nr. 198/2004 au menţinut aceste norme de trimitere.

Aşa fiind, cât timp prin dispoziţiile pretins încălcate se autorizează instanţa să constituie o comisie de experţi care să calculeze despăgubirea, această critică de nelegalitate se dovedeşte a fi străină în raport de textul legii şi, ca atare, nefondată.

În speţă, instanţa de apel a aplicat şi interpretat în mod just dispoziţiile legale, raportul de expertiză întocmit în cauză respectând procedurile impuse de actul normativ incident speţei.

Prin urmare criteriile în raport de care se stabileşte despăgubirea sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care în art. 26 prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi că la calcularea cuantumului acestor valori ,atât experţii cât şi instanţa vor ţine seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ – teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare dovezile depuse de acestea.

Aşa cum s-a cristalizat în practica judiciară sintagma „ preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele „are în vedere preţul de piaţă, respectiv cel de tranzacţionare, stipulat în acte de înstrăinare, încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza de evaluare.

„ Preţul de piaţă” este considerat preţul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi în care cumpărătorul şi vânzătorul acţionează prudent, în cunoştinţă de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceştia nu este supus unor constrângeri exagerate .

Stabilirea preţului de piaţă presupune astfel administrarea unor probatorii pertinente, una din cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare.

Or,raţiunea pentru care s-a dispus efectuarea unei noi expertize în apel, a constat în faptul că raportul de expertiză întocmit la fond nu respecta dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, aşa cum de altfel s-a şi reţinut în decizia de casare sus evocată.

Expertiza efectuată în faza de apel, a ţinut cont de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, fiind astfel stabilită valoarea despăgubirii, pentru terenul expropriat, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 şi art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Nefondată este şi critica legată de corecţiile aplicate de comisia de experţi în condiţiile în care aceste corecţii au avut în vedere aspecte legate de poziţia terenului,distanţa la care se găsesc parcelele de teren comparate faţă de drumul DJ 103, precum şi aspecte legate de utilităţi.

Aceste corecţii au fost aplicate de către comisiile de experţi având în vedere că terenurile utilizate drept comparabile nu sunt identice cu cel expropriat, astfel încât, (aşa cum rezultă din raportul de expertiză) era necesar să fie aplicate anumite corecţii.

Nefondată este şi critica legată de încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de apel în vederea efectuării unei noi expertize în condiţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, a solicitat atât Primăriei Comunei S., cât şi Camerei Notarilor Publici Cluj şi respectiv Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Turda comunicarea de copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare, în condiţiile în care expertiza de la fond, a fost efectuată cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, este de reţinut că instanţa de apel a exercitat rol activ cu atât mai mult cu cât a încuviinţat toate obiecţiunile la expertiză, motiv pentru care sunt nefondate criticile legate de încălcarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ.

Cum celelalte critici formulate de recurent, reprezintă în esenţă chestiuni de apreciere a probelor, fiind critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, neîncadrându-se în niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea este aceea a neanalizării lor.

Astfel din perspectiva celor expuse, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva deciziei nr. 29/A din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 425/2014. Civil. Revendicare imobiliară....		ICCJ. Decizia nr. 428/2014. Civil →

ICCJ. Decizia nr. 427/2014. Civil

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 427/2014. Civil