ICCJ. Decizia nr. 428/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 428/2014
Dosar nr. 13599/3/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2014
Asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. 13599/3/2008, reclamanta SC M.D.I. SRL a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea procesului-verbal din 25 ianuarie 2008 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2007 de stabilire a cuantumului despăgubirii şi modificarea în parte a hotărârii nr. 7 din 25 februarie 2008 de stabilirea a despăgubirilor, în sensul majorării cuantumului despăgubirii de la 100 euro/m.p. (respectiv 47.100 euro cuantum total) la suma de 400 euro/m.p. (respectiv 188.400 euro), sumă care reprezintă o justă despăgubire pentru terenul expropriat în suprafaţă de 471 m.p. proprietatea reclamantei, ţinând cont de preţul zonei; s-a solicitat de asemenea ca, la cuantumul despăgubirilor să se adauge şi suma de 10.560 RON reprezentând prejudiciul cauzat prin această expropriere.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că despăgubirile acordate pentru expropriere, în cuantum de 100 euro/m.p., nu acoperă nici măcar preţul real al terenului expropriat, nemaivorbind de daunele cauzate societăţii reclamante prin această expropriere.
Conform unei evaluări aproximative, ţinând cont de preţul zonei, astfel cum apare în anunţurile agenţiilor imobiliare şi ale proprietarilor vânzători, reclamanta consideră ca suma de 400 euro/m.p. reprezintă valoarea medie a preţului zonei pentru terenul expropriat.
Reclamanta a menţionat că pentru acest teren, în suprafaţă totală de 2000,46 m.p., a obţinut certificatul de urbanism din 18 aprilie 2007 şi a încheiat cu Biroul Individual de Arhitectură G.C. un contract în valoare de 12.500 euro pentru elaborarea documentaţiei de arhitectură faza P.A.C.+DE pentru construirea unei "hale de producţie şi anexa P+E cu funcţia de atelier de confecţii îmbrăcăminte", proiect care este deja finalizat şi care a crescut valoarea terenului din care face parte şi terenul expropriat
Reclamanta a solicitat, de asemenea, obligarea pârâţilor la achitarea sumei de 10.560 RON cu titlu de despăgubiri care să acopere prejudiciul cauzat prin expropriere. În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică; Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale.
Pârâta C.N.A.N.D.N.R., în calitate de reprezentant al statului român, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată şi respingerea, ca inadmisibilă a cererii de anulare a hotărârii nr. 7 din 25 februarie 2008 şi a procesului-verbal din 25 ianuarie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 735 din 26 mai 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea precizată formulată de reclamanta SC M.D.I. SRL şi a obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA la plata sumei de 193.110 euro (echivalent în RON la data plăţii) reprezentând despăgubire, ca urmare a exproprierii suprafeţei de 471 m.p. teren, situat în Bucureşti, str. O. sector 1 şi la 12.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 4 din 25 februarie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Sector 1 Bucureşti– proiectul „fluidizare trafic pe DN1 km 8 + 100 – km 117+ 000 şi centura rutieră în zona de nord a municipiului Bucureşti, obiect 5A – extindere la 4 benzi a centurii rutiere a municipiului Bucureşti, între DN 1A şi DN1, s-a stabilit că pentru terenul situat în Bucureşti, Sector 1, Şos. O., având nr. cadastral în suprafaţă de 471 m.p. ce urmează a fi expropriat este îndreptăţită la despăgubiri reclamanta SC M.D.I. SRL, cuantumul despăgubirilor ce va fi achitat acesteia fiind de 47.100 euro (100 euro / m.p.).
Conform raportului de expertiză de evaluare a imobilului întocmit în cauză, valoarea de piaţă a terenului expropriat la data exproprierii (februarie 2008) este de 193.110 euro, iar la data efectuării raportului de expertiză (aprilie 2009) este de 133.764 euro.
În drept, Tribunalul a reţinut dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 198/2004 care fac trimitere la dispoziţiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, corelate cu prevederile art. 41 din Constituţia României.
Împotriva sentinţei civile nr. 735/2010 a declarat apel pârâtul statul român prin C.N.A.N.D.N.R. Apelul nu a fost motivat în fapt şi în drept.
Prin decizia civilă nr. 73A din 01 februarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât statul român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că instanţa de fond a stabilit obiectivele raportului de expertiză în acord cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi că experţii au respectat criteriile de calcul stabilite de această normă juridică, respectiv preţul de circulaţie al terenurilor din zonă şi au avut în vedere prejudiciul cauzat proprietarului cu această expropriere, constând în cheltuielile efectuate de intimata reclamantă cu proiectarea construcţiei ce urma să fie realizată.
Prin decizia nr. 3328 din 15 mai 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 73A din 01 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că sunt întemeiate criticile privind nerespectarea criteriilor instituite la art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, potrivit alin. (1) al acestui text „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite”, iar alin. (2) al aceluiaşi art. dispune ca „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
Rezultă că, despăgubirea cuvenită expropriatului se compune atât din valoarea reală a imobilului expropriat, cât şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite prin măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să se ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
Sintagma “preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele” are semnificaţia de preţ plătit efectiv, respectiv preţul de tranzacţionare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunţurile de mică publicitate sau de pe internet.
Or, instanţa de apel a validat cuantumul despăgubirilor stabilit în primă instanţă, pe baza unui raport de expertiză din care nu rezultă că experţii au ţinut seama de preţul cu care se vindeau,în mod obişnuit, terenurile de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În contextul arătat, se impuneau lămuri suplimentare din partea experţilor în justificarea comparabilelor folosite la evaluare, respectiv în privinţa prejudiciului pretins de reclamantă prin scăderea valorii economice a terenului rămas în proprietatea sa după expropriere, ceea ce ar fi presupus ca instanţa de apel să dispună completarea expertizei refăcute în faza fondului.
Prin decizia nr. 230/A din 21 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 735 din 26 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 13599/3/2008, în contradictoriu cu intimata – reclamantă SC M.D.I. SRL.
A schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 123.873 euro reprezentând despăgubiri pentru expropriere şi la plata sumei de 8.196,76 euro, reprezentând prejudiciu, echivalent în RON la data plăţii.
S-au păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat intimata-reclamantă SC M.D.I. SRL la plata sumei de 1.500 RON către apelantul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expertiză) în apel.
Analizând sentinţa apelată, Curtea a reţinut următoarele:
Terenul în litigiu în suprafaţă de 471 m.p., situat în Bucureşti, şos. O., ce a făcut obiectul exproprierii conform Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, este proprietatea intimatei-reclamante SC M.D.I. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 ianuarie 2007 de B.N.P. E.E.
Prin Hotărârea nr. 7 din 25 februarie 2008 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Sector 1 Bucureşti a stabilit cuantumul despăgubirii pentru exproprierea acestui teren, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 şi 9 din Legea nr. 198/2004, la suma de 47.100 euro (100 euro/m.p.).
Prin contestaţia formulată, intimata-reclamantă a contestat această hotărâre sub aspectul cuantumului despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 471 m.p. şi a solicitat şi acordarea unei sume de 10.560 RON reprezentând prejudiciul suferit prin expropriere, precum şi a unei sume pentru elaborarea unui proiect de construire a unei hale de producţie şi anexe cu funcţia de atelier de confecţii de îmbrăcăminte.
Prin sentinţa apelată Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 471 m.p. ca fiind de 193.110 euro (410 euro/m.p.) ce reprezintă valoarea de piaţă a terenului la data exproprierii februarie 2008.
În rejudecare, Curtea a avut în vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. îndrumările cu caracter obligatoriu date prin decizia de casare referitoare la necesitatea efectuării unui nou raport de expertiză, care să respecte criteriile prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; iar stabilirea cuantumului despăgubirii să se facă cu respectarea dispoziţiilor exprese ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, potrivit cărora cuantumul despăgubirii pentru expropriere se stabileşte în raport de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele situate în aceeaşi rază teritorială cu cel expropriat, la data efectuării raportului de expertiză.
În mod greşit instanţa de fond a omologat un raport de expertiză care nu a avut în vedere ca metodă de evaluare criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece experţii care compun comisia de expertiză au utilizat o metoda greşită, raportându-se la ofertele de piaţă existente la data redactării raportului de expertiză, metodă care nu respectă prevederile art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994.
În al doilea rând, Curtea a constatat că în mod greşit instanţa de fond a omologat valoarea terenului de la data exproprierii, ignorând valoarea terenului de la data efectuării expertizei, cu încălcarea evidentă a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, Curtea a constatat că este întemeiată critica formulată de apelanta-pârâtă, deoarece instanţa de fond a omologat un raport de expertiză care nu respectă dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că experţii nu s-au raportat la preţurile de tranzacţionare ale unor imobile situate în aceeaşi rază teritorială cu cel supus exproprierii, de la data efectuării raportului de expertiză, conform normelor juridice incidente în cauză, astfel că hotărârea apelată, ce s-a bazat pe acest raport de expertiză este nelegală, iar apelul declarat de apelanta-pârâtă urmează a fi admis.
În faza de rejudecare, la solicitarea instanţei, Direcţia de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1 Bucureşti a depus la dosar două contracte de vânzare-cumpărare referitoare la imobile situate în şos. O., încheiate cât mai aproape de data efectuării expertizei: contractele de vânzare-cumpărare autentificate din 19 martie 2012 şi din 28 martie 2012.
Cele două comparabile au fost avute în vedere de comisia de expertiză, care a constatat că la valoarea pe m.p. rezultată din prima comparabilă (contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 19 martie 2012) de 263 euro/m.p. au fost aplicate 2 corecţii, pe când valorii pe m.p. rezultate din cea de-a doua comparabilă (contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 martie 2012) de 100,46 euro/m.p. i-au fost aplicate 3 corecţii, astfel încât cu opinie majoritară comisia de expertiză a stabilit că valoarea corectată selectată este cea care are corecţiile cele mai mici, stabilind că, la data efectuării raportului de expertiză, terenul supus exproprierii are o valoare de 123.873 euro (la o valoare unitară de 263 euro/m.p.).
În consecinţă, Curtea a stabilit valoarea despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 471 m.p. la suma de 123.873 euro, valoare care în opinia instanţei respectă dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, precum şi pe cele ale art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în sensul că d espăgubirea acordată de către instanţă nu este mai mică decât cea oferită de expropriator.
În ceea ce priveşte prejudiciul suferit de intimata-reclamantă datorită exproprierii terenului în suprafaţă de 471 m.p., se constată că prin hotărârea de fond Tribunalul a făcut menţiunea că la stabilirea sumei de 193.110 euro a avut în vedere şi prejudiciul cauzat proprietarului, respectiv cheltuielile ocazionate de proiectarea şi construirea unui obiectiv de investiţii.
Curtea va omologa raportul de expertiză refăcut şi va obliga pârâta la plata sumei de 8.196,76 euro, reprezentând suma efectiv achitată din costul proiectului „Hală de producţie şi anexăm, P+E cu funcţie de atelier de confecţii de îmbrăcăminte”.
În ceea ce priveşte apărarea pârâtului potrivit căreia reclamanta a dobândit terenul ulterior începerii efective a lucrărilor de expropriere astfel că a cunoscut şi implicit şi-a asumat consecinţele cumpărării unui teren ce urma a fi supus acestei proceduri, Curtea constată că nu este fondată, întrucât reclamanta a dobândit proprietatea asupra terenului expropriat de la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 ianuarie 2007, iar exproprierea a fost dispusă în data de 25 februarie 2008 şi a fost înscrisă în cartea funciară în data de 19 mai 2008.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC M.D.I. SRL şi pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Reclamanta SC M.D.I. SRL a arătat că instanţa de apel a stabilit valoarea terenului expropriat la momentul rejudecării apelului (noiembrie 2012) şi nu la momentul efectuării expertizei din fond (iunie 2008 - aprilie 2009), încălcând astfel indicaţiile de casare din cuprinsul deciziei nr. 3328 din 15 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual - motiv prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi de art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în caz de casare.
Prin decizia nr. 3328 din 15 mai 2012 instanţa de recurs a casat prima decizie pronunţata în apel, unul dintre motive fiind ca se impuneau lămuriri suplimentare din partea experţilor în justificarea comparabilelor folosite la evaluare în sensul că trebuiau avute în vedere preturile la care s-au tranzacţionat terenuri similare şi data la care a fost efectuată expertiza în faţa instanței de fond (perioada de referinţă fiind iunie 2008 - aprilie 2009).
În faza rejudecării apelului, în privinţa evaluării terenului expropriat, instanţa de apel a stabilit: evaluarea terenului la momentul rejudecării apelului - noiembrie 2012 şi evaluarea terenului la momentul efectuării expertizei la fond, astfel cum a stabilit şi instanţa de casare - iunie 2008 - aprilie 2009.
Instanţa de apel nu a acordat prejudiciul reprezentat de scăderea valorii economice a terenului rămas neexpropriat şi imposibil de utilizat, fiind astfel încălcate indicaţiile de casare stabilite de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 3328 din 15 mai 2012 - motiv prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin decizia menţionată, instanţa de recurs a casat prima decizie pronunţata în apel, un alt motiv fiind ca se impuneau lămuriri suplimentare din partea experţilor în privinţa prejudiciului solicitat de către reclamantă ca urmare a scăderii valorii economice a terenului rămas în proprietatea acesteia după expropriere.
Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit ca recurentei i se cuvine şi prejudiciul suferit ca urmare a scăderii valorii terenului rămas neexpropriat.
În urma efectuării raportului de expertiză, s-a stabilit ca valoarea economică cu care a scăzut terenul rămas neexpropriat este de 451.600 euro, deoarece o mare parte din acesta a rămas imposibil de utilizat.
Curtea de Apel Bucureşti a respins acordarea acestui prejudiciu cu motivarea ca, în caz de admitere, s-ar încălca principiul non reformatio în pejus, potrivit căruia apelantului nu i se poate crea o situaţie mai grea în propriul apel decât cea din hotărârea apelată. Această apreciere este însă în contradicţie cu ceea ce a stabilit Înalta Curte de Casație şi Justiţie în privinţa prejudiciului.
Astfel, prima instanţă a obligat statul român la plata sumei totale de 193.110 euro. În etapa rejudecării apelului, statul român a fost obligat la plata unei sume totale în cuantum de 132.069.76 euro. exclusiv pentru motivul potrivit căruia acordarea prejudiciului ar înrăutățit situaţia apelantului în propria cale de atac.
Recurenta a arătat că suma datorata cu titlu de despăgubire (stabilită conform indicaţiilor de casare) excede sumei acordate de către instanța de fond, însă având totodată în vedere ca reclamanta nu a exercitat calea de atac a apelului, instanța de apel urma sa constate ca despăgubirea trebuia limitată la suma acordată de către instanța de fond.
Prin motivele de recurs, pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA a arătat că în mod greșit instanţa de apel a omologat raportul de expertiza în ce priveşte prejudiciul de 8196,76 euro.
Reclamanta a fost notificata de către pârâtă, prin fax la data de 05 februarie 2007 despre demararea procedurilor de expropriere cu privire la imobilul situat în Bucureşti, şoseaua O.
În mod greşit instanţa de apel a acordat despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului constând în cheltuielile cu proiectarea unui obiectiv de investiţii pe terenul expropriat, fără a observa că reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii (proiectare) la data de 20 august 2007, ulterior comunicării notificării privind demararea procedurilor de expropriere, adică 05 februarie 2007.
Excepția nulității recursului invocată de recurenta-reclamantă SC M.D.I. SRL este nefondată.
Examinând susținerile recurentului, Înalta Curte constată că acestea privesc aspecte de nelegalitate, în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, arătându-se că instanța de apel a stabilit prejudiciul rezultat din expropriere, pentru suma de 8176,76 de euro, deși nu sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea acestui tip de despăgubire.
Așa fiind, dispozițiile art. 306 C. proc. civ., nu sunt incidente, deoarece criticile invocate de recurent pot fi subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă.
În consecință, excepția nulității recursului urmează să fie respinsă.
Recursul reclamantei SC M.D.I. SRL este neîntemeiat.
Examinând susținerile recurentei-reclamante SC M.D.I. SRL, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă.
Astfel, sunt neîntemeiate criticile reclamantei referitoare la nerespectarea dezlegărilor obligatorii date de instanța de recurs în ceea ce privește stabilirea valorii terenului expropriat la momentul rejudecării prin luarea în considerare a expertizei întocmite în fața instanței de fond, adică vizând perioada iunie 2008 –aprilie 2009.
În speță, Curtea de Apel Bucureşti a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (2), potrivit cărora valoarea despăgubirii se acordă prin raportare la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Înalta Curte a statuat în decizia de casare că sintagma “preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele” are semnificaţia de preţ plătit efectiv, respectiv preţul de tranzacţionare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunţurile de mică publicitate sau de pe internet.
De asemenea s-a statuat că despăgubirea trebuia stabilită pe baza unui raport din care să rezulte că experţii au ţinut seama de preţul cu care se vindeau, în mod obişnuit, terenurile de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Raportul de expertiză, în rejudecare, în faza apelului a fost întocmit în cursul anului 2012, însă trebuie subliniat că experții au avut în vedere contractele de vânzare-cumpărare relevante pentru zona respectivă, stabilind cuantumul despăgubirii conform dezlegărilor date de instanța de recurs.
Îndrumările se referă în mod expres la stabilirea valorii la data întocmirii raportului de expertiză, astfel încât instanța de apel a procedat cu respectarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, sunt neîntemeiate criticile vizând neacordarea prejudiciului reprezentând scăderea valorii economice a terenului rămas neexpropriat și imposibil de utilizat, conform dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual.
Instanța de recurs a dat doar îndrumări pentru a se efectua probe suplimentare, în raport de situația de dedusă judecății, respectiv dacă sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea unui prejudiciu cauzat de expropriere, ceea nu echivalează cu o soluție favorabilă pe fondul cererii.
În fine, s-a invocat încălcarea principiului non reformatio in pejus, în sensul că prima instanță a acordat o despăgubire de 193.110 euro, iar instanța de apel a micșorat suma la 132.069, 76 euro, ceea ce înseamnă că reclamantei i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac.
Susținerea este nefondată, deoarece împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost declarată calea de atac a apelului de statul român prin C.N.A.D.N.R. SA, iar soluția a fost schimbată în parte, admițându-se apelul pârâtului.
Or, atâta timp cât, reclamanta nu a declarat apel, nu se poate susține că reclamantei i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac.
Sunt nefondate susţinerile şi cu privire la valoarea economică cu care a scăzut terenul rămas neexpropriat, respectiv de 451.600 euro, aşa cum s-a constatat prin expertiză.
De vreme ce reclamanta nu a declarat apel împotriva sentinţei tribunalului, cu privire la valoarea prejudiciului pentru terenul rămas neutilizat, în rejudecare instanţa de apel nu se putea pronunţa pe o asemenea cerere, dacă nu a fost investită.
Pe de altă parte, în mod corect a constatat instanţa de apel, că nu este posibil, ca în calea de atac exercitată de pârât, acesta să fie obligat la plata unei sume mai mari decât cea stabilită de instanţa de fond, principiul neînrăutăţirii propriei situaţii în calea de atac fiind un principiu de drept unanim recunoscut în jurisprudenţă şi în doctrină şi aplicat în mod consecvent în soluţiile pronunţate de instanţe.
Recursul pârâtului statul român este întemeiat.
Analizând susținerile recurentului-pârât statul român prin C.N.A.D.N.R. SA, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă.
Examinând actele și lucrările dosarului se reţine că susținerile pârâtului sunt întemeiate sub aspectul îndeplinirii condițiilor legale pentru acordarea sumei de 8176,76 de euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin expropriere.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 despăgubirea pentru expropriere se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Or, în speță, au fost acordate despăgubiri pentru un contract de prestări servicii de proiectare pentru construcția unei hale de producție pe terenul în litigiu, deși societatea comercială reclamantă cunoștea faptul că terenul urmează să fie expropriat.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că pârâta a trimis o notificare reclamantei, înainte de demararea procedurilor de expropriere, la data de 05 februarie 2007, astfel încât încheierea contractului de proiectare la 20.08.2007, înseamnă că şi-a asumat riscul efectuării unor cheltuieli fără finalitate practică.
În măsura în care reclamanta cunoștea situația terenului și totuși a efectuat cheltuieli pentru un proiect de construcție, această situație îi este imputabilă, neputându-se reține crearea unui prejudiciu, din cauza activităților derulate de pârât cu ocazia exproprierii.
Așa fiind, în mod greșit s-a statuat că suma de 8176,76 euro face parte din prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere, în cauză nefiind îndeplinite cerinţele art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.D.I. SRL.
Urmează să admită recursul declarat de pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiaşi decizii, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziţia vizând obligarea pârâtului la plata sumei de 8.196,76 euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin expropriere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA, invocată de recurenta-reclamantă SC M.D.I. SRL.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.D.I. SRL împotriva deciziei nr. 230/A din 21 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva aceleiaşi decizii, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziţia vizând obligarea pârâtului la plata sumei de 8.196,76 euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin expropriere.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 427/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 429/2014. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
