ICCJ. Decizia nr. 503/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 503/2014
Dosar nr. 1690/258/2012
Şedinţa publică din 13 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 4505 din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Harghita, s-a admis excepţia autorităţii lucrului judecat şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Odorheiu Secuiesc.
Pentru a decide astfel, instanţa a determinat cadrul procesual al învestirii sale, reţinând cererea reclamantului privind restituirea imobilului naţionalizat situat în Odorheiu Secuiesc, str. R., jud. Harghita, ca fiind formulată în temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum şi cererea reclamantului de plată a unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, datorate pentru acelaşi imobil naţionalizat.
În ce priveşte cererea de despăgubiri formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat că reclamantul s-a judecat irevocabil şi cu privire la acest aspect. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 2136 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc s-a dispus respingerea acţiunii ca prescrisă, soluţia fiind menţinută prin Decizia civilă nr. 108 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Harghita şi Decizia civilă nr. 78/R din 22 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş. Prin urmare, nu mai poate solicita din nou un bun în privinţa căruia există autoritate de lucru judecat.
În ce priveşte cererea de restituire a imobilului naţionalizat din Odorheiu Secuiesc, str. R., jud. Harghita, întemeiată pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a constatat că, prin Dispoziţia nr. 96 din 18 aprilie 2001, pârâta, prin primar, a dispus, în baza Legii nr. 10/2001, aprobarea ofertei de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobil, cu aducerea la îndeplinire a dispoziţiei fiind însărcinată Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001. Dispoziţia a fost înaintată către comisie, astfel cum rezultă din Adresa nr. 4233 din 5 septembrie 2001 a Primăriei Odorheiu Secuiesc.
Prin Sentinţa civilă nr. 786 din 23 iunie 2004, Tribunalul Harghita a dispus modificarea ofertei de acordare de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 în favoarea reclamantului, stabilind valoarea acestora la suma de 1.641.617.583 lei vechi, iar prin Decizia civilă nr. 1071/A din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureş, în urma reţinerii spre rejudecare, a stabilit aceeaşi valoare a despăgubirilor şi a obligat pârâta Comisie să întocmească documentaţia necesară în vederea achitării sumei stabilite către reclamant; hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare. Prin Decizia nr. 906 din 25 iulie 2006 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a emis titlul de despăgubire în cuantum de 164.161,75 RON în favoarea reclamantului şi a surorilor sale, decizie necontestată de către reclamant.
În aceste condiţii, instanţa a reţinut că reclamantul nu este îndreptăţit a beneficia de o nouă despăgubire.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, iar prin Încheierea din 18 aprilie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, în raport de prevederile art. XII din Legea nr. 202/2010, care modifică art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a recalificat calea de atac declarată, ca fiind recurs, iar prin Decizia nr. 709/R din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, s-a constatat nulitatea căii de atac.
Împotriva acestei decizii a declarat un nou recurs reclamantul, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la data de 7 august 2013.
La data de 13 februarie 2014, instanţa a invocat, din oficiu, în temeiul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa va analiza cu prioritate această excepţie.
Potrivit dispoziţiilor art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 au fost modificate în sensul că "decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel."
Acest act normativ a fost publicat în M.O. nr. 714/26.10.2010 şi a intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010.
Cum sentinţa Tribunalului Harghita, prin care a fost soluţionată acţiunea reclamantului P.D. a fost pronunţată la data de 28 noiembrie 2012, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, această hotărâre judecătorească este supusă recursului, a cărei soluţionare este de competenţa curţii de apel, în conformitate cu textul legal mai sus menţionat.
Drept urmare, Curtea de Apel Târgu Mureş în mod corect a recalificat calea de atac exercitată de reclamant drept recurs, pe care l-a soluţionat ca atare, pronunţând o decizie irevocabilă.
Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Totodată, dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumeră categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5). Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicităţii căii de atac.
Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.
Aşadar, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul declarat în cauză este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva Deciziei civile nr. 709/R din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 502/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 504/2014. Civil. Legea 10/2001. Pretenţii.... → |
|---|
