ICCJ. Decizia nr. 530/2014. Civil. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 530/2014
Dosar nr. 6280/118/2006
Ședin ța publică de la 13 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 2387 din data de 19 iunie 2012, Tribunalul Constanţa, secţia a II a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.C.A. în contradictoriu cu pârâţii P.V. şi CC C.E.C. SA şi a constatat nulitatea relativă a contractului de credit din 27 mai 2005 încheiat între M.C.A. şi CC C.E.C. SA, cu motivarea că, din situaţia de fapt reţinută în hotărârea penală, rezultă că încheierea contractului de către reclamantă s-a datorat manoperelor dolosive utilizate de pârâtul P.V., consimţământul acesteia fiind viciat prin doi şi, din cauza acelorlaşi manopere, reclamanta s-a aflat în eroare cu privire la conţinutul actului juridic încheiat.
Curtea de Apel Constanţa, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 179 din data de 6 decembrie 2012, a respins apelul declarat de pârâtul CC C.E.C. B. SA -sucursala Constanţa, reţinând că banca nu a putut face dovada că şi-a îndeplinit obligaţia de informare a cocotractantului, acceptând posibilitatea ca reclamanta să nu cunoască elemente esenţiale ale actului semnat.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta CC C.E.C. B. SA a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii formulate de CC C.E.C. B. SA şi respingerii acţiunii formulate de M.C.A., invocând drept motive de nelegalitate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ca dolul şi eroarea să fie vicii de consimţământ, CC C.E.C. B. SA fiind de bună credinţă la încheierea contractului de credit.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente :
Existenţa erorii asupra naturii actului semnat rezultă din cauza penală finalizată cu condamnarea pârâtului P.V., această instanţă reţinând că reclamanta a acţionat fără vinovăţie, fiind înşelată de acesta.
Totodată, din hotărârea penală definitivă existentă la dosarul cauzei, reiese că reclamanta s-a aflat în eroare cu privire la natura actului juridic încheiat, reclamanta considerând că încheie un contract în calitate de girant şi nu în calitate de împrumutat.
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, astfel încât, în mod corect, instanţele de fond şi de apel au constatat că, în cauza, sunt incidente dispoziţiile referitoarea la vicierea consimţământului prin manopere dolosive, reclamanta aflându-se în eroare cu privire la natura actului juridic încheiat.
În ceea ce priveşte susţinerea că dolul a provenit din partea unui terţ şi nu a avut cunoştinţă de această împrejurare, recurenta fiind de bună credinţă la semnarea contractului de credit, Înalta Curte va respinge şi acest motiv de recurs ca nefondat, având în vedere că, pe parcursul procedurii de acordare a creditului, P.V. a fost cel care a pus la dispoziţie actele necesare semnării contractului, a tratat direct cu recurenta pe parcursul procedurii de acordare a creditului, a semnat în numele reclamantei cererea de acordare a creditului şi a fost prezent la momentul încheierii contractului, deşi nu avea calitatea de parte în contract, iar recurenta nu a făcut dovada că şi-a îndeplinit obligaţia de informare a cocotractantului prevăzută de art. 6 coroborat cu art. 16 alin. (2) din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CC C.E.C. B. SA - sucursala Constanţa împotriva Deciziei civile nr. 179 din 6 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CC C.E.C. B. SA - sucursala Constanţa împotriva Deciziei civile nr. 179 din 6 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 529/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 533/2014. Civil → |
|---|
