ICCJ. Decizia nr. 538/2014. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 538/2014
Dosar nr. 42/108/2012
Ședin ța publică de la 13 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele :
Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1878 din 13 septembrie 2012, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta N.M. în contradictoriu cu pârâta SC O.V.I.G. SA (fosta B.C.R. A.V.I.G. SA, modificare intervenită ca urmare a fuziunii prin absorbţie) Bucureşti, având ca obiect pretenţii şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 32.350 lei, cu titlu de daune materiale, din care suma de 16.378 lei, reprezentând contravaloare transport, medicamente, controale periodice, iar suma de 15.972 lei, reprezentând diferenţa lunară dintre venitul mediu net al reclamantei, realizat ca salariată anterior accidentului,- 720 lei/lunar şi indemnizaţia primită,- de 357 lei/lunar, respectiv de 363 lei/ lună pe perioada 10 ianuarie 2009, data accidentului şi până la 13 septembrie 2012, data pronunţării (44 de luni), precum şi, în continuare, diferenţa lunară dintre venitul mediu net al reclamantei, realizat ca salariată anterior accidentului,- 720 lei/lunar şi indemnizaţia primită,- de 357 lei/lunar, respectiv de 363 lei/ lună pe toată perioada menţinerii incapacităţii de muncă, suma de 134.643 lei, echivalentul a 30.000 euro la cursul valutar al B.N.R. de azi -13 septembrie 2012 data pronunţării ( 4,4881 lei = 1 euro), cu titlu de daune morale, penalităţi în cuantum de 0,1% pentru aceste sume fiecare zi de întârziere, de la data de 17 iunie 2011 şi până la 31 decembrie 2011, respectiv penalităţi în cuantum de 0,2 % din 01 ianuarie 2012 şi până la data efectuării plăţii.
În motivare, s-a reţinut că sunt întrunite condiţiile răspunderii pârâtei pentru plata despăgubirilor solicitate, prejudiciul este actual si nereparat, fapta ilicită aparţine asiguratului R.C.A. al pârâtei, iar raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu este vădit şi s-a respins capătul de cerere privind pierderile patrimoniale prin închiderea punctului de lucru al SC S. SRL, societate al cărui asociat şi administrator a fost reclamanta, întrucât lipseşte caracterul cert al prejudiciului, existenţa acestuia fiind îndoielnică.
Curtea de Apel Timişoara, secţia a II a civilă, prin Decizia civilă nr. 2/ A din data de 14 ianuarie 2013, a respins apelul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA împotriva sentinţei civile nr. 1878 din 03 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 42/108/2012, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiaşi hotărâri, pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis cererea reclamantei N.M. şi a obligat pârâta SC O.V.I.G. SA la plata sumei de 96.624 lei daune materiale şi 225.000 lei daune morale către reclamantă, menţinând dispoziţia instanţei privind acordarea penalităţilor şi a cheltuielilor de judecată, cu motivarea că vârsta la care a suferit trauma reclamanta este de natură a forma convingerea instanţei că toate consecinţele ce derivă din starea de sănătate induse vor impieta, în continuare, asupra vieţii pe care aceasta o va trăi, fără a se putea bucura de confortul, liniştea şi activităţile implicite unei persoane normale, de aceeaşi condiţie cu a acesteia.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC O.V.I.G. SA a declarat recurs, fără a indica vreun motiv de nelegalitate dintre cele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa prioritar asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:
Pârâta a declarat recurs, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiaşi text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte."
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (2), iar, conform dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., este sancţionată cu nulitatea recursului nerespectarea condiţiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c a aceluiaşi text legal, fiind reţinut expres că recursul va cuprinde: " motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
În aceste condiţii, Înalta Curte, constatând că pârâta nu a motivat recursul declarat, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi să constate nulitatea cererii de recurs declarate de pârâta SC O.V.I.G. SA - prin sucursala Hunedoara împotriva Deciziei civile nr. 2/ A din 14 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga pârâta SC O.V.I.G. SA la plata sumei de 1.143 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta N.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs declarate de pârâta SC O.V.I.G. SA - prin sucursala Hunedoara împotriva Deciziei civile nr. 2/ A din 14 ianuarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a ll-a civilă.
Obligă pârâta SC O.V.I.G. SA la plata sumei de 1.143 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta N.M.
Irevocabilă .
Pronunţ at ă în ş edin ţă public ă, ast ă zi 13 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 533/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 539/2014. SECŢIA A II - A CIVILĂ. Drepturi... → |
|---|
