ICCJ. Decizia nr. 543/2014. Civil. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II A CIVILĂ
Decizia nr. 543/2014
Dosar nr. 1579/1/2011
Şedinţa publică de la 13 februarie 2014
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 704 de la 16 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 1718/1/2009, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC M.P.I. SRL în contradictoriu cu intimata SC D.C. SRL, cu motivarea că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 şi 318 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, SC M.P.I. SRL a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea deciziei atacate, invocând drept temei dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În argumentarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a arătat că s-a omis cercetarea motivelor de casare invocate.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile de la art. 317 C. proc. civ. ( necompetenţă sau vicii vizând procedura citării) şi art. 318 C. proc. civ. ( greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs).
Articolul 318 C. proc. civ. deschide calea contestaţiei în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale numai dacă se are în vedere o greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite, precum şi pentru nepronunţarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilfcdoar în recurs şi nu în contestaţia în anulare.
Prin urmare, greşelile instanţei, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispoziţiilor legale, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.
Susţinerea privind omisiunea instanţei de examinare a unor motive determinante în soluţionarea pricinii este nefondată, întrucât aceasta a răspuns criticilor formulate, ea neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci fiecare motiv de nelegalitate, obligaţie pe care instanţa de recurs şi-a îndeplinit-o.
Ceea ce se sancţionează prin această cale extraodinară de atac este omisiunea cercetării unui motiv de recurs, argumentele putând fi grupate şi răspunsul dat acestora comun. Neînsuşirea unui motiv de recurs nu constituie motiv de contestaţie, instanţa de recurs fiind îndreptăţită să grupeze argumentele care i-au format convingerea, pentru a răspunde la motivele de nelegalitate printr-un considerent comun.
Argumentele instanţei de recurs sunt subsumate motivelor de recurs invocate de recurentă, neputând a i se imputa omisiunea de a cerceta anumite susţineri ale acesteia.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC M.P.I. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 704 din 16 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC M.P.I. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 704 din 16 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 540/2014. SECŢIA A II - A CIVILĂ. Drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 544/2014. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
