ICCJ. Decizia nr. 5568/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5568/2013
Dosar nr. 1477/118/2006
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 9 februarie 2006, reclamanta A.I.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa a solicitat obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, Bulevardul F. şi acordarea de măsuri reparatorii pentru partea de imobil ce nu mai poate fi restituită în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Învestit cu soluţionarea acestei cereri, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1058 din 31 mai 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei; a respins acţiunea civilă formulată de aceasta; a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta M.S.M.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta, care, prin Decizia nr. 312C din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respins, ca nefondat.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către reclamanta A.I.M., fiind învestită cu soluţionarea căii de ataca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în prezent secţia I civilă.
La termenul de judecată din data de 2 februarie 2009, litigiul a suferit o primă suspendare, pentru faptul că nicio parte nu s-a prezentat şi nici nu a existat la dosar o solicitare de judecare a cauzei în lipsă.
La data de 22 ianuarie 2010, prin grefa instanţei, recurenta a înregistrat cererea sa de repunere pe rol a cauzei şi s-a acordat, urmare a acestei solicitări, termen de judecată la data de 22 martie 2010, când, constatându-se că părţile sunt lipsă şi nu au cerut judecata cauzei în lipsă, s-a suspendat, din nou, judecarea litigiului.
În data de 15 martie 2013, prin grefa instanţei, recurenta a înregistrat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei şi s-a acordat un nou termen de judecată la data de 20 iunie 2013, când s-a repetat aceeaşi situaţie: părţile au fost lipsă şi nu a existat o cerere de judecare a cauzei în lipsă. Judecarea cauzei s-a suspendat la acest termen în temeiul art. 242 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ..
Cauza a stat în nelucrare până la data 23 octombrie 2013, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 2 decembrie 2013.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 20 iunie 2011, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 20 iunie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta A.I.M. împotriva Deciziei civile nr. 312 C din 3 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5567/2013. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 5569/2013. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
