ICCJ. Decizia nr. 5565/2013. Civil. Recalculare pensie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5565/2013
Dosar nr. 133/64/2013
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 11 aprilie 2012, reclamantul P.C.F. a contestat în instanţă în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov Decizia emisă de aceasta din urmă nr. 411 din 23 martie 2012.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 1416 din 4 octombrie 2012 a admis contestaţia formulată şi precizată de reclamant; a anulat Decizia nr. 411 din 23 martie 2012 emisă de pârâtă şi a obligat-o să recalculeze, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizaţia lunară reparatorie şi indemnizaţia lunară adăugată la pensia pentru limită de vârstă, cuvenite contestatorului, conform art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut în Legea nr. 287/2010 pentru anul 2011 şi în continuare, începând cu luna ianuarie 2012 să recalculeze numai îndemnizaţia lunară adăugată la pensia pentru limita de vârstă, conform art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut în Legea nr. 294/2012, pentru anul 2012, a obligat pârâta să achite reclamantului diferenţele de plată rezultate în urma recalculărilor mai sus dispuse.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 401 din 27 februarie 2013 a admis recursul intimatei Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva Sentinţei civile nr. 1416/As din 4 octombrie 2012 a Tribunalului Braşov pe care a modificat-o şi a respins contestaţia formulată de contestatorul P.C.F. împotriva Deciziei nr. 411 din 23 martie 2012 emisă de intimată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prin Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 s-a dorit înlăturarea reducerilor salariale şi a altor indemnizaţii aplicate în vara anului 2010 şi deşi logic ar fi fost ca să se dispună simplu revenirea la sumele achitate la data reducerii (în speţă 2.020 RON), legiuitorul a înţeles să reglementeze situaţia conform art. 10 alin. (1) potrivit cărora majorarea cu 15% a indemnizaţiei în litigiu să se realizeze la cuantumul „aflat în plată în luna octombrie 2010”, adică la cuantumul de 1.717 RON. Ori, aplicând majorarea cu 15% la cuantumul deja redus rezultă că în fapt contestatorului i se cuvenea suma de 1.975 RON, iar nu suma de 2.020 RON acordată în mod greşit de Casa Judeţeană de Pensii Braşov. Tocmai diferenţa rezultată din acest calcul eronat face obiectul deciziei de imputare contestată prin acţiunea dedusă judecăţii. Apărările invocate de contestator şi însuşite de către instanţa de fond nu au nicio legătură cu problema de drept ce face obiectul deciziei de imputare. Astfel, s-a reţinut în mod greşit că salariul mediu brut avut în vedere la calculul indemnizaţiei pe anul 2010 ar fi fost de 1.975 RON, această sumă reprezentând cuantumul corect al indemnizaţiei majorate cu 15%, însă la acest rezultat s-a ajuns utilizând salariul mediu brut prevăzut de art. 16 din Legea nr. 12/2012 adică 1.836 RON, dovadă fiind faptul că la data de 3 iulie 2010 când s-a aplicat reducerea cu 15% indemnizaţia contestatorului era de 2.020 RON.
Împotriva deciziei de mai sus a formulat contestaţie în anulare P.C.F., întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (2), art. 318 şi art. 319 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei a arătat că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra „capătului 3 din întâmpinare”, limitând obiectul litigiului doar la contestaţia împotriva Deciziei nr. 411 din 23 martie 2012 a Casei Judeţene de Pensii Braşov şi nu s-a pronunţat asupra punctelor 1 şi 2 din cerea introductivă.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 899R din 25 aprilie 2013, reţinând că în cauză nu s-au întrunit condiţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ. a respins contestaţia în anulare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul P.C.F., criticând modul diferit de interpretare al instanţelor de fond asupra problemei de drept incidente, a dispoziţiilor Legii nr. 285/2010, care în opinia sa nu modifică prevederile Legii nr. 341/2004. Totodată, invocă, ca motiv de recurs, aspecte de practică neunitară a curţilor de apel care în speţe similare au pronunţat soluţii diferite.
Prin întâmpinare, intimata Casa Judeţeană de Pensii Braşov a invocat inadmisibilitatea căii de atac.
Înalta Curte la termenul de judecată din data 2 decembrie 2013 a rămas în pronunţare pe excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o găseşte incidentă speţei, pentru următoarele considerente:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
În cauza de faţă se reţin şi dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
În speţă, hotărârea recurată a fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea unei contestaţii în anulare.
Hotărârea atacată pe calea contestaţiei în anulare, respectiv Decizia civilă nr. 401 din 27 februarie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost pronunţată de aceeaşi curte de apel în calea de atac a recursului, fiind aşadar o hotărâre irevocabilă în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Prin urmare, raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare este, la rândul său, irevocabilă.
Cum faţă de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu sunt susceptibile de calea de atac a recursului, iar recursul exercitat în cauză este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil şi îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul P.C.F. împotriva Deciziei nr. 899 R din 25 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5564/2013. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 5566/2013. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
