ICCJ. Decizia nr. 5567/2013. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5567/2013
Dosar nr. 778/32/2012
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
La data de 5 ianuarie 2010, reclamantul C.P., care a fost judecător la Judecătoria Roman până la data de 1 august 2006, a chemat în judecată pe pârâţii: Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Tribunalul Neamţ, Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea Tribunalului Neamţ la eliberarea unei adeverinţe pentru actualizarea pensiei de serviciu în care să se includă sporul de confidenţialitate de 15%, calculat la indemnizaţia brută lunară, începând cu data de 1 august 2006, la zi, pe care să o comunice pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Neamţ; obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Neamţ la emiterea unei noi decizii de stabilire a pensiei de serviciu, pe baza adeverinţei ce urmează a fi eliberată de către Tribunalul Neamţ şi la plata pensiei astfel stabilită, începând cu data de 1 august 2006, în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie, calculat de la data scadenţei şi până la momentul achitării efective; obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la includerea în bugetul de stat alocat pentru Casa Judeţeană de Pensii Neamţ a sumelor necesare actualizării pensiei de serviciu începând cu data de 1 august 2006.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Neamţ, prin Sentinţa civilă nr. 744/c/2010, pronunţată în Dosarul nr. 11/103/2010 al Tribunalului Neamţ, a respins, ca nefondate, excepţiile lipsei calităţii procesual pasive invocate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Ministerul Finanţelor Publice, a prematurităţii acţiunii, invocată de pârâta Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale.
A admis acţiunea modificată formulată de reclamantul C.P. şi a obligat pârâtul Tribunalul Neamţ să elibereze reclamantului o adeverinţă pentru actualizarea pensiei de serviciu în care să includă şi sporul de confidenţialitate de 15% calculat la indemnizaţia brută lunară, începând cu data de 1 august 2006 la zi, pe care să o comunice Casei Judeţene de Pensii Neamţ; a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ la emiterea unei noi decizii de stabilire a pensiei de serviciu pentru reclamant, pe baza adeverinţei la a cărei eliberare a fost obligat Tribunalul Neamţ, pensia astfel stabilită urmând a fi plătită reclamantului în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie de la data scadenţei, 1 august 2006 şi până la momentul achitării efective; i-a obligat pe pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice să includă în bugetul de stat alocat pentru Casa Judeţeană de Pensii Neamţ sumele necesare actualizării pensiei de serviciu, începând cu data de 1 august 2006.
Împotriva hotărârii au promovat recurs pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Casa Judeţeană de Pensii Neamţ.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 1208 din 25 octombrie 2010 a respins, ca nefondat, recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ; a admis recursurile formulate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, a modificat în parte Sentinţa civilă nr. 744 din 18 iunie 2010 a Tribunalului Neamţ în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea.
Referitor la recursul Direcţiei Generale a Finanţelor Neamţ în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, Curtea a reţinut că acesta este nefondat, în raport de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind Finanţele Publice care prevăd atribuţii exprese cu privire la pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetară, ale actelor normative privind aprobarea contului general de execuţie, precum şi în raport de prevederile art. 8 din H.G. nr. 1275/2005, conform cărora drepturile de pensie ale intimatului-reclamant se suportă de la bugetul de stat, doar diferenţa dintre cuantumul pensiei de serviciu şi cuantumul pensiei din sistemul public fiind suportată din bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familie.
Referitor la celelalte 3 recursuri formulate, acestea au fost constatate în parte întemeiate sub aspectul chestiunilor ce ţin de fondul litigiului, fiind înlăturate susţinerile din recurs referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a prescripţiei dreptului la acţiune.
Curtea a reţinut că Ministerul Justiţiei poate sta în judecată în litigiul de faţă, în contextul în care, conform art. 18 lit. a) din Anexa I la H.G. nr. 1275/2005 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii nr. 303/2004, republicată, recurentului, în calitate de instituţie la nivel central al Statului, îi sunt transmise de către CNPAS listele cu titularii pensiilor de serviciu, aflaţi în plată, la rândul său, acesta având obligaţia de a comunica adeverinţele nominale întocmite de unităţile din subordine în scopul actualizării pensiilor de serviciu CNPAS, respectiv către casele judeţene de pensii, atribuţie, de altfel, recunoscută de acesta prin însăşi motivele de recurs.
Curtea a statuat că şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are calitate procesuală pasivă, în temeiul art. 8 din H.G. 1275/2005, conform căruia diferenţa dintre cuantumul pensiei de serviciu şi cuantumul pensiei din sistemul public, precum şi pensia menţionată la art. 82 alin. (2) din lege se suportă de la Bugetul de Stat prin Bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată atât de recurentul Ministerul Justiţiei cât şi de recurenta Casa judeţeană de Pensii Neamţ, critica a fost înlăturată, în contextul în care obiectul principal al acţiunii îl constituie obligaţia de a face, acţiune căreia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 3, art. 8 din Decretul nr. 167/1968, respectiv ale art. 283 C. muncii.
Referitor la fondul litigiului, instanţa de recurs a reţinut că soluţia primei instanţe s-a întemeiat pe o greşită aplicare a legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 303/2004 republicată, judecătorii şi procurorii beneficiază de pensie de serviciu la îndeplinirea condiţiilor legale, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau salariul de bază brut lunar, după caz şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
Dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, menţionează că pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, cu luarea, în considerare, în procent a sporurilor intrate în baza de calcul la calcularea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime.
Din modul de redactare a acestor texte normative, rezultă că, stabilirea, respectiv reactualizarea pensiilor de serviciu, nu se poate efectua decât în baza unor dispoziţii normative, sau în situaţia refuzului recunoaşterii unor drepturi de natură salarială, au relevanţă în determinarea cuantumului pensiei în baza unor hotărâri judecătoreşti, care să le recunoască aceste drepturi.
Curtea a constatat că, în speţă, intimatul-reclamant s-a pensionat la 1 august 2006, dată la care, sporul de confidenţialitate de 15% nu era prevăzut de actele normative ce reglementau salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor şi procurorilor şi a altor categorii profesionale din sistemul justiţiei (Legea nr. 50/1996, O.G. nr. 83/2000, Legea nr. 56/1996, O.G. nr. 177/2002). Acest spor a fost recunoscut judecătorilor şi procurorilor, urmare a unor acţiuni de chemare în judecată prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, confirmate şi prin Decizia nr. 46/2008 a ICCJ pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, dreptul pretins fiind consacrat legislativ abia odată cu apariţia Legii nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În atare situaţie Curtea a conchis că, în lipsa unui cadru normativ care să prevadă pentru judecătorii şi procurorii în funcţie sporul de confidenţialitate de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, precum şi în absenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să se recunoască acest drept intimatului-reclamant (căruia în recurs i s-au solicitat relaţii cu privire la existenţa unei astfel de hotărâri) solicitarea acestora de reactualizare a pensiei de serviciu cu sporul în cauză, este lipsită de temei legal.
Invocarea de către intimatul-reclamant a Deciziei nr. 46/2008 a ICCJ, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, decizie prin care se recunoaşte dreptul judecătorilor, procurorilor şi personalului auxiliar de specialitate la încasarea sporului de confidenţialitate, este lipsită de relevanţă în cauză, având în vedere faptul că deciziile în interesul legii sunt menite să dea o dezlegare unitară unei probleme de drept soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, ele fiind obligatorie pentru instanţe în aceleaşi tipuri de speţe, aceasta neputând nici crea şi nici substitui norma juridică.
Având în vedere cele anterior arătate, recursul Ministerului Justiţiei a fost admis.
Pentru aceleaşi considerente şi subsecvent admiterii recursului Ministerului Justiţiei, au fost apreciate ca fiind întemeiate în parte şi recursul promovat de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, cererea de obligare a acesteia la emiterea unei decizii de actualizare a pensiei de serviciu, în absenţa adeverinţei prevăzute de art. 19 din H.G. nr. 1275/2005 privind Normele de aplicarea Legii nr. 303/2004 republicată, fiind nefondată precum şi cel al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, obligaţia alocării sumelor necesare actualizării pensiei de serviciu, rămânând fără suport legal.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul C.P., solicitând anularea acesteia şi rejudecarea recursului, motivat de faptul că decizia atacată este contrară Deciziei civile nr. 705 din 9 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Învestită cu soluţionarea cererii de revizuire Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin Decizia nr. 481 din 18 martie 2013, faţă de motivul de revizuire invocat-dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cererii, invocate din oficiu, şi a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a acuzei.
Astfel învestită, Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 2 decembrie 2013 a supus dezbaterii, din oficiu, inadmisibilitatea căii de atac în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ..
Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al cererii de revizuire având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., prevăd că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prin urmare, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra obiecţiilor în legătură cu existenţa acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluţionat excepţia puterii de lucru judecat.
În prezenta cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul citat, deoarece revizuentul pretinde că hotărârea, atacată prin prezenta cale de atac extraordinară, este potrivnică Deciziei nr. 705 din 9 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Din perspectiva existenţei triplei identităţi (obiect, părţi, cauză), impusă de norma invocată ca temei al cererii de retractare, Înalta Curte constată că această condiţie nu este îndeplinită.
Părţile nu sunt identice în litigiile invocate ca fiind contrare.
Astfel, în litigiul soluţionat prin Decizia nr. 1208 din 25 octombrie 2010 de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, conflicte de muncă, asigurări sociale părţi au fost revizuentul şi intimaţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, Tribunalul Neamţ, Casa Naţională de Pensii Publice.
În litigiul soluţionat prin Decizia nr. 705 din 9 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale au fost alte părţi, respectiv reclamanta C.L. şi intimaţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei, Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, Tribunalul Neamţ, Casa Naţională de Pensii Publice.
Motivul de revizuire invocat impune ca judecata să aibă loc între aceleaşi părţi, condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuentul să fi fost participant şi să fi obţinut o soluţie contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.
Nici sub aspectul obiectului nu există identitate, întrucât prin decizia atacată revizuentul-reclamant a solicitat actualizarea pensiei de serviciu în care să se includă sporul de confidenţialitate de 15%, calculat la indemnizaţia brută lunară, începând cu data de 1 august 2006, la zi, iar în decizia presupus contrară, reclamanta C.L. a solicitat să i să plătească sporul de confidenţialitate de 15% calculat la indemnizaţia brută lunară pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 august 2009 şi pe viitor.
Aşadar, nu poate fi vorba despre acelaşi obiect (atât ca obiect material cât şi drept subiectiv), întrucât părţile reclamante din cele două litigii au tins la valorificarea propriilor drepturi băneşti, care ar putea fi considerate similare dar nu sunt identice.
Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi şi obiect, care configurează puterea de lucru judecat, între hotărârea irevocabilă pronunţată în dosarul de faţă şi cele din litigiul anterior având ca parte reclamantă pe C.L.
Aplicarea diferită a dispoziţiilor legale la situaţii de fapt asemănătoare, ar releva doar premisele unei jurisprudenţe neunitare, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în consecinţă, nu poate fi cenzurată de prezenta instanţă.
Sub aspectul admisibilităţii cererii de revizuire este irelevant aspectul invocat de revizuent, anume faptul că pricinile soluţionate prin hotărârile judecătoreşti menţionate au avut acelaşi cauză juridică, cât timp acestea au avut obiect diferit şi nu au fost pronunţate prin înfrângerea autorităţii de lucru judecat a vreuneia dintre ele.
Fiind vorba de pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că nu sunt date condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, cererea de revizuire nu este admisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.P. împotriva Deciziei civile nr. 1208 din 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5566/2013. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 5568/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
