ICCJ. Decizia nr. 5566/2013. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5566/2013
Dosar nr. 2168/1/2013
Şedinţa publică de la 2 decembrie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1091 din 23 martie 2012, Tribunalul Gorj a respins acţiunea formulată de B.V.L. având ca obiect contestarea Deciziei nr. 82/2/2293 din 6 decembrie 2010 emisă de Sucursala Regională CFR Craiova prin care i s-a aplicat acestuia o sancţiune disciplinară.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă prin Decizia nr. 8362 din 7 septembrie 2012 a respins recursul declarat de contestator împotriva acestei hotărâri, ca nefondat.
Împotriva deciziei date în recurs a declarat contestaţie în anulare contestatorul, iar prin Decizia nr. 10899 din 15 noiembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare.
Contestatorul a solicitat revizuirea acestei decizii, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1682 din 26 martie 2013 a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Nemulţumit şi de această soluţie procesuală, contestatorul B.V.L. a atacat-o formulând în data de 2 aprilie 2013 contestaţie în anulare, criticând faptul că aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Craiova - are a judeca cererea sa de revizuire, instanţă care a pronunţat hotărâri ce îi sunt nefavorabile.
La termenul de judecată din data de 2 decembrie 2013, Înalta Curte a supus dezbaterii excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, pe care o găseşte întemeiată pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Textul are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Or, în speţă, criticile formulate de contestator nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de art. 317 şi 318 C. proc. civ., ci sunt, în esenţă, aceleaşi critici, vizând fondul cauzei, invocate şi prin cererea de recurs împotriva modului în care instanţele de fond au soluţionat problema juridică referitoare la temeinicia dispoziţiei prin care i-a încetat contractul individual de muncă.
Aceasta echivalează cu declararea recursului la recurs, iar declararea recursului împotriva unei decizii irevocabile pronunţate în recurs este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea cerinţei prevăzută de art. 299 C. proc. civ.
Totodată, se reţine că, în speţă, prin decizia astfel atacată instanţa nu s-a pronunţat şi nu a analizat chestiunile juridice ale litigiului, ci, considerând că nu este competentă s-a dezînvestit, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente material să o cerceteze. Astfel, din moment ce nu a fost legal învestită şi nu a soluţionat cererea de revizuire contestată în prezentul litigiu, Înalta Curte nici nu o poate retracta în temeiul dispoziţiilor ce reglementează contestaţia în anulare.
În consecinţă, faţă de argumentele contestatorului B.V.L. cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispoziţiile legale anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.V.L. împotriva Deciziei civile nr. 1682 din 26 martie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5565/2013. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5567/2013. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
