ICCJ. Decizia nr. 5602/2013. Civil. Recuzare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5602/2013
Dosar nr. 10006/314/2009
Şedinţa publică din 3 decembrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 241 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava, secţia civilă a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul D.C., în calitate de mandatar al apelantului D.P., în Dosarul civil nr. 10007/314/2009 al Tribunalului Suceava, având ca obiect „plângere împotriva încheierii de carte funciară”.
Împotriva Încheierii nr. 241 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava, secţia civilă a declarat recurs reclamantul D.P., prin mandatar D.I.C.
Prin Încheierea de şedinţă din 30 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părţilor la dezbateri.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 11 noiembrie 2013, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.
Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.
În speţă, din culpa părţilor, cauza a rămas în nelucrare, de la 30 octombrie 2012 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Se constată aşadar că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
În consecinţă, se va constata din oficiu, că a operat sancţiunea prevăzută de lege, recursul declarat de reclamantul D.P., prin mandatar D.I.C. fiind perimat.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cauza având ca obiect recursul declarat de reclamantul D.P., prin mandatar D.I.C. împotriva Încheierii nr. 241 din 26 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5601/2013. Civil. Partide politice. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5603/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
