ICCJ. Decizia nr. 647/2014. Civil. Conflict de competenţă. Obligaţie de a face. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 647/2014
Dosar nr. 43039/3/2012
Şedinţa din 25 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 13 iunie 2012, reclamantul Secretariatul General al Guvernului a chemat în judecată pe pârâta C.A.S. a Municipiului Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.283.641 RON, reprezentând diferenţa dintre suma indemnizaţiilor cuvenite şi contribuţia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorate de angajator, pentru perioada 2005 - 2011.
În motivarea acţiunii, întemeiate în drept pe dispoziţiile O.U.G. nr. 158/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordinului nr. 60/2006 emis de Ministerul Sănătăţii pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantul a arătat că a formulat lunar cereri de restituire a sumelor reprezentând indemnizaţii plătite de către angajatori angajaţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de aceştia în luna respectivă.
Reclamantul a mai precizat că a preluat, pe bază de protocol de predare primire, activul şi pasivul, patrimoniul, arhiva, litigiile în curs, etc., aferente activităţii fostei Cancelarii a Primului Ministru şi fostei Agenţii pentru Strategii Guvernamentale şi a depus la biroul Evidenţă declaraţii, "declaraţia inventar" la 31 decembrie 2010, iar la registratura CASMB a fost înregistrat "extrasul de cont" pentru confirmarea debitului.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 4.855 din 11 septembrie 2012, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt incidente normele de competenţă prevăzute de art. 153 lit. f) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, având în vedere că, potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005 sumele reprezentând indemnizaţii care se plătesc asiguraţilor şi care se suportă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, se reţin de către plătitor din contribuţiile pentru concedii şi indemnizaţii datorate pentru luna respectivă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 240 din 10 ianuarie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin aceeaşi hotărâre, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, tribunalul a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Prin considerentele sentinţei menţionate, Tribunalul Bucureşti a reţinut că litigiul are ca obiect restituirea sumelor plătite de reclamantul angajator la Fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate, care depăşesc valoarea cotei de contribuţie datorate conform legii. S-a constatat că soluţionarea litigiului presupune stabilirea valorii cotei de contribuţie datorate de angajator, a sumelor virate de acesta la FNUASS şi, eventual, a depăşirii cotei de contribuţie datorate, aşadar analizarea unui raport juridic de drept fiscal.
Prin urmare, s-a constatat că acţiunea reclamantului presupune un raport juridic de drept fiscal, astfel cum este definit de dispoziţiile art. 21 C. proc. civ., în această materie neoperând nicio derogare de competenţă.
S-a reţinut că, deşi art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 stabileşte că litigiile care au ca obiect modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor prevăzute de această ordonanţă se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente potrivit jurisdicţiei asigurărilor sociale, prezentul litigiu nu priveşte nici modul de calcul şi nici plata indemnizaţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.
În acest context, s-a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi că adresa emisă de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate poate fi interpretată şi ca un refuz de soluţionare a unei cereri, neintrând în sfera materiilor date în competenţa jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă la 14 februarie 2014, Înalta Curte va constata că, în speţă, competenţa soluţionării cererii revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce succed:
Dispoziţiile art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 stabilesc că modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor prevăzute de această ordonanţă se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente, potrivit jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Acest text de lege reglementează aspecte ce privesc raportul dintre beneficiarul indemnizaţiei care s-a aflat în concediu şi căruia îi este datorată indemnizaţia şi cel obligat la plata indemnizaţiei, respectiv angajator sau o altă instituţie, conform distincţiilor făcute de art. 36 alin. (3) din O.U.G. nr. 158/2005.
Modul de calcul al indemnizaţiei priveşte raportul dintre beneficiarul dreptului şi cel obligat la plată, după distincţiile prevăzute de lege.
Prin urmare, litigiile din sfera jurisdicţiei asigurărilor sociale, conform art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 sunt cele născute din raportul juridic ce se stabileşte între angajator şi asigurat (salariat) şi privesc calculul şi plata drepturilor în discuţie.
Având în vedere obiectul acţiunii reclamantului, prin care se solicită restituirea sumelor plătite de acesta, în calitate de angajator la FNUASS şi care depăşesc valoarea cotei de contribuţie datorată conform legii, Curtea va constata că litigiul nu priveşte nici modul de calcul şi nici plata indemnizaţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005, astfel că nu este supus reglementării speciale prevăzute în art. 52, în ceea ce priveşte competenţa.
Acţiunea dedusă judecăţii priveşte un raport juridic de drept fiscal, astfel cum este definit prin art. 21 C. proc. fisc., având în vedere că art. 2 din C. fisc. include la lit. c) contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii la asigurări sociale de sănătate, datorată de angajator bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
În consecinţă, se va constata că litigiul de faţă intră în sfera contenciosului administrativ fiscal, fiind de competenţa instanţei specializate în această materie, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, invocat ca temei de drept al acţiunii.
Mai mult, se va reţine că adresa emisă de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate poate fi interpretată ca un refuz de soluţionare a cererii reclamantului, ce atrage competenţa materială a instanţei de contencios administrativ.
În practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 1.851 din 23 mai 2006), s-a statuat că art. 10 din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport de două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul contribuţiei în privinţa căreia reclamantul pretinde că i-ar fi fost reţinută nelegal. S-a considerat că dispoziţiile legale menţionate se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., atunci când litigiul are ca obiect cererea de restituire a sumei reţinute, în mod nelegal, cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 638/2014. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 648/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
