ICCJ. Decizia nr. 650/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 650/2014
Dosar nr. 185/44/2013
Şedinţa publică din 26 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Galaţi sub nr. 1.700 din 21 februarie 2007, reclamanta N.A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii primarul mun. Galaţi şi Consiliul Local Galaţi, anularea dispoziţiilor nr. 3227/SR/2006, nr. 3189/SR din 7 decembrie 2006 şi nr. 3228/SR/2006 emise de Primăria mun. Galaţi şi obligarea pârâtelor la restituirea în natură sau prin echivalent, precum şi emiterea unor noi dispoziţii pentru imobilele ce fac obiectul dispoziţiilor atacate, după cum urmează: Dispoziţia nr. 3.227/SR din 21 decembrie 2006 pentru imobilul (teren şi construcţie) situat în Galaţi, str. B. nr. 13, Dispoziţia nr. 3.189/SR din 7 decembrie 2006 pentru imobilul (teren şi construcţie) situat în Galaţi, str. N.B. nr. 57 şi Dispoziţia nr. 3.228/SR/2006 pentru imobilul (teren şi construcţie) din Galaţi, str. B. nr. 17.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a formulat cereri pentru retrocedarea imobilelor susmenţionate şi că toate cererile au fost respinse cu motivarea că nu s-a făcut dovada deposedării pentru imobilele din str. B. nr. 13 şi 17, şi dovada dreptului de proprietate pentru imobilul din str. N.B. nr. 57.
S-a mai arătat că dispoziţiile emise sunt nelegale întrucât reclamanta a depus la unitatea deţinătoare (Primăria mun. Galaţi) actele necesare pentru probarea dreptului său la restituirea imobilelor respective.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi cele ale Legii nr. 247/2005.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că pretenţiile reclamantei nu au fost probate.
Prin Sentinţa civilă nr. 1.663 din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Galaţi a admis contestaţia, a anulat dispoziţiile nr. 3227/SR/2006, 3189/SR/2006 şi 3228/SR/2006 şi a constatat că reclamanta are dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, constând în compensarea cu teren în suprafaţă de 2.546 m.p., disponibil la data executării sentinţei, precum şi la despăgubiri civile pentru construcţii, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin aceeaşi sentinţă, pârâţii au fost obligaţi să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură pentru suprafaţa de 648 m.p. situată în Galaţi, str. N.B., identificat prin raportul de expertiză şi schiţa anexă la raportul întocmit de expert C.E.
Apelurile declarate de reclamantă şi pârâtul Municipiul Galaţi, prin primar, împotriva acestei sentinţe au fost admise prin Decizia civilă nr. 81/A din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi care a desfiinţat hotărârea de primă instanţă şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
În motivarea deciziei s-a arătat că prima instanţă nu s-a pronunţat decât cu privire la suprafaţa de teren situată în str. B. nr. 77 (în prezent, N.B., nr. 53 - 55), cu toate că reclamanta a formulat trei notificări, nr. 1.165/2001 pentru imobilul din str. N.B. nr. 57 (în realitate, N.B. nr. 53 - 55), nr. 1.168/2001 pentru imobilul din str. B. nr. 17 şi nr. 1.167/2001 pentru imobilul din str. B. nr. 13, iar în soluţionarea acestora au fost emise trei dispoziţii, toate trei fiind contestate în actuala procedură. Aşadar, prima instanţă a rezolvat situaţia unui singur imobil notificat, acordând generic 2.546 mp teren în compensare şi 648 mp teren pe vechiul amplasament, fără a se pronunţa şi asupra pretenţiilor legate de imobilele din str. B. nr. 13 şi nr. 17, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
S-a apreciat că, în egală măsură, apare ca fondat şi apelul declarat de Primăria Municipiului Galaţi în condiţiile în care această parte a fost obligată să restituie în natură terenul în suprafaţă de 648 mp, situat la adresa din str. N.B., deşi se pare că acest teren este deţinut de Universitatea Galaţi.
S-a precizat în considerentele deciziei că, în rejudecarea cauzei, instanţa urmează să dispună efectuarea unor expertize topometrice prin care să se identifice amplasamentul imobilelor solicitate (fosta str. B. nr. 77, str. B. nr. 13 şi str. B. nr. 17), să se stabilească deţinătorul actual al terenurilor şi, în funcţie de aceasta, să se pună în discuţie lărgirea cadrului procesual cu respectarea principiului disponibilităţii.
De asemenea, instanţa de control judiciar a indicat instanţei de fond să stabilească dacă str. B. nr. 77 este în prezent nr. 53 - 57, precum şi cu privire la str. B. nr. 13 şi 17.
S-a mai arătat că, în eventualitatea în care pentru o parte din suprafeţele ce nu se pot restitui în natură se solicită teren în compensare, instanţa urmează să individualizeze imobilele în discuţie.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 1700/121/2007, pe rolul Tribunalului Galaţi.
Cu ocazia rejudecării, pentru respectarea îndrumărilor obligatorii date de instanţa de apel în sensul efectuării unor expertize topometrice pentru identificarea amplasamentului imobilelor solicitate de reclamantă, precum şi a deţinătorului actual al terenurilor respective, tribunalul a încuviinţat efectuarea unei noi expertize, administrată prin mijlocirea expertului tehnic judiciar B.E. La acest raport de expertiză au fost formulate obiecţiuni, răspunsul expertului fiind depus la dosar.
Instanţa a încuviinţat administrarea unei noi expertize topometrice, la solicitarea reclamantei care a susţinut că expertiza anterioară nu a identificat terenul a cărei retrocedare se solicită, depunând un înscris nou, actul de donaţie în raport de care a solicitat să se stabilească amplasarea şi individualizarea imobilului din litigiu.
S-a efectuat o a doua expertiză în faţa acestei instanţe de către expert A.F.
Prin Sentinţa civilă nr. 1.828 din 09 octombrie 2012 a Tribunalului Galaţi, a fost admisă în parte contestaţia reclamantei şi s-a dispus anularea Dispoziţiilor nr. 3227/SR/2006, 3189/SR/2006 şi 3228/SR/2006 emise de primarul mun. Galaţi. S-a constatat că reclamanta este îndreptăţită, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, să i se acorde măsuri reparatorii pentru terenurile în suprafaţă de 188 mp, situate în municipiul Galaţi, str. B. nr. 13 şi 17, precum şi pentru suprafaţa de teren de 1.925 mp şi casă plus construcţii (demolate), situate în Galaţi, str. G.B. nr. 77 (în prezent str. N.B. nr. 53 - 55).
A fost obligat pârâtul primarul municipiului Galaţi să restituie reclamantei, în natură, suprafaţa de teren de 621 mp (46 m x 13,5 m), liberă de construcţii, situată în mun. Galaţi, str. N.B. nr. 57 - 59, identificată în Planul de situaţie-imobile, anexă la Raportul de expertiză topometrică întocmit de expert tehnic A.F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul situat în str. N.B. nr. 53 - 57 a fost identificat de expert potrivit hărţilor eliberate de Arhiva Naţională - Filiala Galaţi, precum şi conform actului de donaţie al Primăriei către Societatea femeilor Ortodoxe, din care rezultă că familia G., autorul reclamantei, figurează pe latura sudică a imobilului donat, hotarul având o lungime de 95,85.
Prin Sentinţa civilă nr. 234 din 19 noiembrie 1952 (dosar nr. 2625/1952) imobilul a fost trecut în mod abuziv la stat pentru neplata impozitelor.
Prin expertizele efectuate în cauză, a fost identificat terenul revendicat în suprafaţă de 2.546 mp, teren ce este, însă, ocupat parţial de construcţii, expertiza stabilind că poate fi restituită în natură numai suprafaţa de 621 mp (expertiza A.) sau 648 mp (expertiza C.), în timp ce pentru restul suprafeţei de teren de 1.925 mp, reclamanta a solicitat să i se acorde despăgubiri băneşti.
De asemenea, întrucât în momentul preluării, acest imobil era compus din teren şi casă - construcţii, iar aceste construcţii au fost demolate şi nu mai pot fi restituite în natură, reclamanta a solicitat să i se acorde despăgubiri.
Apelul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi, prin primar, împotriva Sentinţei civile nr. 1.828 din 09 octombrie 2012 a Tribunalului Galaţi a fost admis prin Decizia civilă nr. 25A din 20 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, pe care a schimbat-o în parte, numai sub aspectul dispoziţiilor referitoare la imobilul din Galaţi, str. G.B. nr. 77 (în prezent, N.B. nr. 53 - 55), prin aceea că s-a constatat că reclamanta este îndreptăţită conform Titlului VII din Legea 247/2005 la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 2.546 mp şi construcţii, situat în Galaţi, str. G-ral B. nr. 77. Au fost înlăturate din sentinţa apelată dispoziţiile privind obligarea pârâtului la restituirea în natură, în favoarea reclamantei, a terenului în suprafaţă de 621 mp, situat la adresa din Galaţi, str. N.B. nr. 57 - 59, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate şi a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de pârâtul Consiliul Local Galaţi împotriva aceleiaşi sentinţe.
Considerentele avute în vedere de instanţa de apel cu ocazia pronunţării acestei decizii, au pornit de la constatarea că toate expertizele efectuate în cauză, atât în primul ciclu de judecată, cât şi cu ocazia rejudecării acesteia, au reţinut existenţa unei suprafeţe de teren situată în Galaţi, strada N.B. nr. 53 - 55, fostă strada G.B. nr. 77, liberă de construcţii şi neafectată de utilităţi, întinderea acestei suprafeţe fiind precizată în mod diferit de cei trei experţi care au efectuat lucrările de specialitate, respectiv, 560 mp în expertiza B.E., 648 mp în expertiza C.E. şi 621 mp în expertiza A.F.
Toate rapoartele de expertiză au precizat clar că terenul respectiv este situat în incinta Facultăţii de Studii Economice Galaţi, atât expertul B.E. cât şi expertul C.E. arătând că pe acesta este amenajat un teren de sport funcţional, folosit de către Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii "D.J." Galaţi.
În dosarul instanţei de fond din rejudecare, a fost depus Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării privind atestarea dreptului de proprietate al Universităţii "D.J." Galaţi asupra unor imobile situate în municipiul Galaţi, care fac parte din baza materială a Universităţii, ordin în care figurează, ca fiind proprietatea Universităţii "D.J." Galaţi, între altele, şi imobilul din strada Gării nr. 61 - 63 compus din teren în suprafaţă de 17.202 mp şi construcţii în suprafaţă de 7.709 mp, din schiţele depuse la dosar în apel de către pârâtă rezultând că terenul respectiv include şi cei 621 mp teren, identificat de experţi ca fiind liber şi în privinţa căruia instanţa de fond a dispus restituirea în natură.
În raport de toate aceste elemente, instanţa de apel a apreciat că soluţia primei instanţe este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001, întrucât a rezultat din probatorii că terenul în litigiu este proprietatea unui terţ, respectiv Universitatea "D.J." Galaţi şi, prin urmare, nu poate face obiectul unei restituiri în natură cu atât mai mult cu cât aceasta nici nu a fost introdusă în cauză deşi prin decizia de desfiinţare cu trimiterea cauzei spre rejudecare pronunţată în primul ciclu procesual de către instanţa de apel, au fost date indicaţii explicite instanţei de rejudecare în sensul de a aprecia asupra necesităţii lărgirii cadrului procesual, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor.
Instanţa de fond, rejudecând cauza, a dispus restituirea în natură a terenului ignorând total precizările experţilor în sensul că acesta este situat în incinta Universităţii precum şi înscrisul depus la dosar care atestă dreptul de proprietate al Universităţii asupra acestuia.
Drept consecinţă, a fost admis apelul pârâtului Municipiul Galaţi prin primar şi a fost schimbată, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a fost înlăturată din cuprinsul acesteia dispoziţia privind restituirea în natură a celor 621 mp teren, pentru care s-a constatat că reclamanta poate beneficia de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte apelul pârâtului Consiliul Local Galaţi, s-a apreciat că este inadmisibil întrucât, deşi cauza a fost soluţionată, într-un prim ciclu procesual, prin Sentinţa civilă nr. 1.663 din 02 noiembrie 2009, şi deşi acea hotărârea a fost pronunţată şi în contradictoriu cu Consiliul Local Galaţi, acesta nu a înţeles să atace sentinţa şi să invoce lipsa capacităţii sale de folosinţă şi lipsa calităţii procesuale pasive, astfel că, sub acest aspect, hotărârea a devenit irevocabilă pentru acest pârât.
Desfiinţarea sentinţei menţionate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, a fost dispusă pentru indicaţiile clare trasate instanţei de rejudecare de către instanţa de control judiciar.
Astfel fiind, apelul declarat de Consiliul Local Galaţi împotriva sentinţei pronunţate în rejudecare a fost apreciat ca exercitat omisso medio, fiind, astfel, inadmisibil.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta N.A.M., criticând-o pentru nelegalitate cu referire la suprafaţa de 621 mp teren, în privinţa căreia instanţa de apel a dispus ca reclamantei sa-i fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În motivarea recursului declarat, recurenta a invocat drept critici de recurs faptul că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Dezvoltând motivele recursului formulat, aceasta a susţinut următoarele critici:
- Soluţia adoptată de instanţa de apel este greşită, prin raportare la criticile formulate de către apelantul-pârât, al cărui principal motiv de apel l-a constituit restituirea în natură, în favoarea reclamantei, a suprafeţei de 621 mp situată în Galaţi str. N.B. nr. 53 - 55.
Apelul primarului mai punea problema că tribunalul nu a lărgit cadrul procesual prin introducerea în cauză a Universităţii "D.J." şi că în cuprinsul hotărârii atacate nu se pot identifica motivele de fapt şi de drept avute în vedere de instanţă la soluţionarea litigiului, ceea ce echivalează, în opinia apelantului, cu o nemotivare. S-a invocat că, deoarece Universitatea "D.J." nu a fost parte în proces, instanţa a soluţionat cauza acordând mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 6.
Recurenta pretinde că, prin soluţia instanţei de apel s-a acordat un drept Universităţii D.J. pe acest teren, deşi instanţa nu a fost învestită la fond cu soluţionarea vreunei cereri având acest obiect, şi nici Municipiul Galaţi, prin primar, ca parte în proces, nu a formulat o cerere pentru păstrarea afectaţiunii terenului, considerat de interes public.
- Soluţia instanţei de apel, care a schimbat-o pe cea legal adoptată de prima instanţă, prin care se dispusese restituirea în natură a suprafeţei de 621 mp teren în favoarea reclamantei, contravine Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 conţinute în H.G. nr. 250/2007, care au stabilit ca principiu de urmat în procesul de soluţionare a notificărilor prevalenţa restituirii în natură, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 şi 9 din lege, a imobilelor pentru care s-au depus notificări. Potrivit acestor norme, numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite sau propunerea de acordare de despăgubiri potrivit titlului VII "Regimul stabilirii şi plaţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
Prin toate expertizele instrumentate atât de expert C.E. cât şi de B.E., dar mai ales de A.F., care a fost însuşită de instanţa de judecată de la fond, toţi experţii au concluzionat că terenul este liber de construcţii şi poate fi restituit în natură.
De altfel, amplasamentul acestui teren - str. B. nr. 53 - 55 din Galaţi - nici nu a fost contestat de pârâtul Municipiul Galaţi prin apelul declarat, recunoscându-se implicit că la această adresă autorul reclamantei a avut suprafaţa de 2.546 mp, din care, în prezent, pe o suprafaţă de 1.925 mp se găsesc construcţii, iar 621 mp este teren liber care poate fi restituit în natură.
Trebuie avut în vedere că la dosarul cauzei nu sunt dovezi de proprietate asupra acestui teren, altele decât ale reclamantei, expertul C.E. solicitând actul de proprietate al Universităţii însă aceasta nu l-a prezentat pentru că nu deţine un atare act pe teren.
Facultatea de Ştiinţe Economice s-a extins pe terenul proprietatea autorului reclamantei după data apariţiei Legii nr. 10/2001, adică după anul 2001 când, potrivit acestei legi, era interzis să se facă acest lucru deoarece se extindea pe o proprietate pentru care exista cerere de retrocedare depusă la primărie de reclamantă.
- Afectaţiunea imobilului, destinat unor activităţi de interes public, susţinere ce a fost invocată în apel şi de primar, nu poate constitui un impediment la restituirea în natură având în vedere prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, neputând fi refuzat la retrocedare.
În legătură cu terenul de 621 mp s-a susţinut că este un teren de sport al facultăţii, fapt nereal întrucât, într-un astfel de caz, experţii ar fi făcut vorbire despre o aşa amenajare, or, nici expertiza A. sau C. nu descrie terenul ca fiind un teren de sport, ci doar ca fiind pur şi simplu un teren liber de construcţii, care poate fi restituit în natură.
Dar, chiar şi în prezenţa unei atare afectaţiuni, instanţa de apel trebuia să respecte şi să aplice dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi să menţină soluţia restituirii în natură.
Potrivit acestui text de lege, în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa 2 lit. a), care face parte integrantă din lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori social-culturale, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestuia li se restituie imobilul în proprietate, cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de 3 ani.
Indiferent de reţinerea afectaţiunii terenului sau utilităţii publice a acestuia, instanţa nu putea acorda mai mult decât s-a cerut, iar în apel sunt interzise formularea de cereri noi care să învestească instanţa de judecată în apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 294 C. proc. civ. În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi. Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România a fost publicată în M. Of., Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.
- Decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 45 din Legea 165/2013 referitoare la afectaţiunea bunului în cazul imobilelor ocupate de instituţii publice, legea fiind în vigoare la data soluţionării cauzei în apel şi de imediată aplicare. Recurenta a mai semnalat că în cauză nu există o Hotărâre a Guvernului din care să rezulte că terenul de 621 mp este de afectaţiune specială şi că aceasta trebuie respectată timp de 10 ani.
Recurenta a mai solicitat acordarea cheltuielilor de judecată şi judecarea pricinii şi în lipsă.
La 17 ianuarie 2014, intimatul-pârât Municipiul Galaţi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât terenul vizat de către recurentă se află situat în incinta unei instituţii de învăţământ superior de stat, pe care se află amenajat un teren de sport funcţional, astfel că nu poate fi restituit în natură.
La 29 ianuarie 2014 a formulat întâmpinare şi intimatul Consiliul Local Galaţi, care a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele legale de recurs, susţinându-se că recurenta a făcut o analiză a probelor administrate, solicitând reaprecierea acestora, fapt inadmisibil în recurs.
Subsidiar, a solicitat menţinerea soluţiei instanţei de apel, care a decis în mod legal că terenul în litigiu, de vreme ce aparţine unui terţ, nu poate face obiectul restituirii în natură, mai ales în condiţiile în care acest terţ nu a fost introdus în proces.
Deşi prima decizie a instanţei de apel, de desfiinţare a hotărârii de primă instanţă, a dat îndrumări clare asupra necesităţii lărgirii cadrului procesual, cu respectarea principiului disponibilităţii, aceste indicaţii nu au fost respectate nici de către tribunal, dar nici de către recurenta-reclamantă, care nu a solicitat introducerea în cauză a proprietarului terenului. Poziţia acestei părţi, de a nu fi introdusă în cauză Universitatea D.J., a fost menţinută şi în faţa instanţei de apel, reclamanta înţelegând să solicite în continuare restituirea în natură a terenului de la apelantele-pârâte. Intimatul a mai precizat că o eventuală soluţie de admitere a recursului şi de restituire în natură a terenului ar fi contrară regulii potrivit căreia recursul nu poate fi exercitat omisso medio, aceasta având în vedere că reclamanta nu a înţeles să declare apel împotriva hotărârii de primă instanţă.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul declarat, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat în limitele ce se vor arăta prin cele ce urmează:
Sub aspectul încadrării criticilor de recurs formulate, se reţine că doar în mod formal recurenta a indicat faptul că îşi sprijină recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., dezvoltarea motivării acestuia nepermiţând decât o încadrare în motivele legale de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 punctele 6, 7 şi 9 C. proc. civ.
Chiar dacă în argumentarea recursului său recurenta a făcut consistente referiri la elementele probatorii ale dosarului, nu înseamnă că recursul acesteia ar fi nul pentru neîncadrarea în criticile legale de recurs, după cum s-a invocat prin întâmpinarea intimatului-pârât Consiliul local Galaţi, atâta timp cât motivarea acestuia permite şi o încadrare legală, după cum s-a precizat anterior.
În ceea ce priveşte motivul de casare invocat, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. privitor la faptul că prin decizia instanţei de apel s-ar fi acordat un drept Universităţii D.J. pe terenul de 621 mp, deşi instanţa la fond nu ar fi fost învestită cu soluţionarea unei cereri având acest obiect, nu poate fi privit decât ca străin cauzei atâta timp cât dispozitivul deciziei atacate nu are un atare conţinut, ci dispune doar în privinţa drepturilor părţilor în litigiu.
De asemenea, cu referire la motivul de modificare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., şi acesta evocat în preambulul motivaţiei recursului, se constată că a fost invocat doar formal, obiectul şi natura pricinii dedusă judecăţii nepresupunând interpretarea vreunui act juridic de către instanţe pentru a face posibilă criticarea dată acestei interpretări.
Recursul declarat este însă fondat sub aspectul criticilor sale întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., potrivit celor ce urmează.
În esenţă, recurenta a criticat decizia instanţei de apel susţinând că soluţia adoptată este greşită prin raportarea la motivele de apel invocate de apelantul-pârât Municipiul Galaţi, că aceasta este nelegală întrucât contravine principiului legal al prevalenţei restituirii în natură, dar şi întrucât încalcă dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, ca şi pe cele ale art. 45 din Legea nr. 165/2013, în vigoare la data judecării cauzei în apel.
Instanţa de recurs reţine că, în urma rejudecării cauzei după desfiinţare, prin Sentinţa civilă nr. 1.828 din 9 octombrie 2012 a Tribunalului Galaţi, a fost recunoscută îndreptăţirea reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, conform titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenurile în suprafaţă de 188 mp din Galaţi, str. B. nr. 13 şi 17, pentru terenul în suprafaţă de 1.925 mp din Galaţi, str. G-ral B. nr. 77 (actual str. N.B. nr. 53 - 55) şi pentru construcţiile ce s-au aflat pe acesta, în prezent demolate, dispunându-se totodată restituirea parţială în natură a acestui din urmă imobil, în limita suprafeţei libere de teren de 621 mp situată la adresa din Galaţi, str. N.B. nr. 57 - 59, identificată prin anexa la raportul de expertiză întocmit de expertul A.F., fiind obligat la restituirea acesteia primarului Municipiului Galaţi.
Prin apelul declarat împotriva acestei sentinţe, care a vizat exclusiv măsura restituirii parţiale în natură a terenului de 621 mp şi prin care s-a solicitat, în principal, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, primarul Municipiului Galaţi a invocat drept critici de nelegalitate nesocotirea împrejurării că terenul în cauză este proprietatea unui terţ, conform actelor din dosar, care nu este parte în proces, că tribunalul a nesocotit îndrumările din Decizia de desfiinţare nr. 81A din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, privitoare la necesitatea lărgirii cadrului procesual al cauzei, care a rămas acelaşi, în pofida faptului că toate probatoriile indicau faptul că nu pârâţii sunt deţinătorii terenului de 621 mp, şi împrejurarea că măsura restituirii în natură nu a fost justificată prin niciun considerent de fapt ori de drept.
Răspunzând acestor critici, instanţa de apel a cărei hotărâre a fost recurată, le-a confirmat integral, reţinând, pe de o parte, că toate rapoartele de expertiză administrate în cauză precizează clar că terenul a cărui restituire în natură a fost dispusă este situat în incinta Facultăţii de Studii Economice Galaţi - experţii B.E. şi C.E. precizând, în plus, că pe acesta este amenajat un teren de sport funcţional, folosit de Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii "D.J." Galaţi - iar pe de altă parte, în dosarul primei instanţe, în rejudecare, se regăseşte Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării privind atestarea dreptului de proprietate al Universităţii "D.J." Galaţi asupra unor imobile din municipiul Galaţi care fac parte din baza materială a Universităţii.
Potrivit aprecierilor instanţei de apel, imobilul din str. Gării nr. 61 - 63, compus din teren de 17.202 mp şi construcţii 7.709 mp, înscris în acest Ordin include şi cei 621 mp teren a cărui restituire în natură a fost dispusă de prima instanţă, potrivit schiţelor depuse în dosarul de apel de către Municipiul Galaţi.
Concluzionând, instanţa de apel a reţinut că terenul în cauză nu putea face obiectul unei restituiri în natură întrucât este proprietatea unui terţ, Universitatea "D.J." Galaţi, care nici nu a fost introdus în cauză, în pofida indicaţiilor din decizia de desfiinţare dată în primul ciclu procesual al cauzei, motiv pentru care a stabilit că şi în privinţa acestuia reclamanta poate beneficia de acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condiţiile titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Soluţia astfel adoptată apare ca fiind nelegală, în primul rând în considerarea justificării ei. Aceasta întrucât, constatând că tribunalul a obligat pe unul dintre pârâţii chemaţi în judecată să restituie în natură reclamantei un teren care aparţine unui terţ, potrivit înscrisurilor din dosar, şi care se şi află efectiv în folosinţa acestuia (aspect confirmat de rapoartele de expertiză), aşadar a unui teren pentru care pârâtul nu îndeplineşte condiţia art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 de a fi "unitate deţinătoare", în contextul în care se reţine şi că prima instanţă nu a acţionat în respectarea îndrumărilor obligatorii ale instanţei de desfiinţare (regăsite în Decizia nr. 81A din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi), Curtea de Apel Galaţi nu avea nicio justificare legală ca, în acelaşi cadru procesual necorespunzător pe care l-a semnalat ca atare şi în care s-a judecat cauza în primă instanţă, să schimbe o măsură reparatorie (cea a restituirii parţiale în natură) cu o alta (cea a recunoaşterii dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent).
Aceasta întrucât, indiferent de natura măsurii reparatorii adoptate într-un caz determinat, fie că este vorba despre restituirea în natură sau de recunoaşterea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile titlului VII al Legii 247/2005, recunoaşterea dreptului trebuie să aibă loc într-un cadru procesual care să-l includă în mod necesar pe cel care, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea 10/2001, are calitatea de unitate deţinătoare.
Dimpotrivă, date fiind îndrumările cu caracter obligatoriu conţinute în Decizia de desfiinţare nr. 81A din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, cu privire la necesitatea refacerii probatoriului în vederea identificării amplasamentului imobilelor notificate şi, în funcţie de aceasta, în determinarea deţinătorului actual al terenului, urmând ca instanţa să pună în discuţie lărgirea cadrului procesual, cu respectarea principiului disponibilităţii - instanţa de apel semnalând încă de atunci că terenul de 648 mp (potrivit expertizei C.) din str. N.B., la restituirea căruia fusese obligat primarul Municipiului Galaţi în primul ciclu procesual de soluţionare a cauzei, ar aparţine Universităţii Galaţi - a căror nesocotire parţială a fost reţinută prin decizia recurată (sub aspectul neridicării problemei necesităţii extinderii cadrului procesual şi judecării cauzei în acelaşi cadru procesual), Curtea de Apel Galaţi ar fi trebuit să se manifeste în mod consecvent cu propriile dezlegări date prin precedenta sa decizie de desfiinţare, făcând aplicare dispoziţiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ.
Dezlegările şi îndrumările Deciziei de desfiinţare nr. 81A din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, rămasă irevocabilă, se opun instanţei de apel din rejudecare cu aceeaşi forţă obligatorie ca şi celei de fond, fiind la fel de ţinută ca şi aceasta din urmă în respectarea sa.
Instanţa de recurs apreciază că înlocuirea unui tip de măsură reparatorie cu o alta, aşa cum a procedat instanţa de apel a cărei hotărâre a fost criticată, nu constituia remediul legal pe baza căruia se putea ajunge la îndreptarea greşelilor de judecată săvârşite de prima instanţă.
De altfel, acest procedeu relevă nelegalitatea soluţiei adoptate pentru un al doilea motiv, cel invocat prin cea de-a doua critică a recursului declarat, recurenta-reclamantă susţinând în mod întemeiat că decizia atacată încalcă principiul legal al prevalenţei restituirii în natură, consacrat prin dispoziţiile art. 1, 7 şi 9 din Legea nr. 10/2001 şi explicat prin Normele Metodologice de aplicare, conţinute în H.G. nr. 250/2007.
Aceasta întrucât, în conformitate cu punctul 1 lit. a) al Cap. destinat "Principiilor de soluţionare a notificărilor" din H.G. nr. 250/2007, măsura reparatorie a restituirii în natură are prevalenţă, numai în cazul în care această măsură nu este posibilă ori este expres înlăturată de la aplicare urmând a se proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau propunerea de acordare despăgubiri potrivit titlului VII al Legii nr. 247/2005, în cazul în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
Or, prin decizia atacată, Curtea de Apel Galaţi a înlocuit măsura reparatorie a restituirii parţiale în natură a terenului ce a aparţinut autorilor reclamantei, cu măsura acordării de despăgubiri conform titlului VII al Legii nr. 247/2005, în alte condiţii şi pentru cu totul alte motive decât cele legal prevăzute în cuprinsul Legii nr. 10/2001, respectiv pentru culpa primei instanţe de a respecta îndrumările obligatorii ale deciziei de desfiinţare anterioare, în sensul de a pune în discuţia părţilor extinderea cadrului procesual al cauzei, care să permită soluţionarea acesteia cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, în acord cu situaţia juridică şi cea de fapt actuală a celor trei terenuri notificate şi pentru culpa de a dispune în această procedură de un bun care aparţine altei entităţi decât cele implicate în litigiu.
Or, cel mult, faptul judecării litigiului într-un cadru procesual necorespunzător, prin neatragerea în proces a tuturor entităţilor care, în acord cu prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 îndeplinesc calitatea de "entitate deţinătoare" putea, cel mult, fi "sancţionată" cu statuarea în această procedură exclusiv asupra drepturilor aparţinând persoanelor chemate în judecată, nu însă prin privarea reclamantei de vocaţia obţinerii măsurii reparatorii a restituirii în natură.
Fără a statua deplin şi irevocabil asupra acestui drept al reclamantei a cărui temeinicie urmează a fi analizată, eventual, cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de recurs nu poate să nu reţină îndreptăţirea ei legitimă de a spera la obţinerea beneficiului acestei măsuri pentru terenul de 621 mp, în condiţiile în care, de principiu, nici afectarea sa unei utilităţi publice - teren de sport al Facultăţii de Studii Economice Galaţi - şi nici deţinerea sa pe baza unui titlu de proprietate, Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, emis în anul 2009 în favoarea Universităţii "D.J." Galaţi nu constituie impedimente legale la restituirea în natură, în raport de conţinutul normativ al art. 16 şi 21 alin. (5) al Legii nr. 10/2001, republicată, a căror încălcare a fost, de asemenea, criticată prin prezentul recurs.
Aspectele de nelegalitate a deciziei atacate, relevate în cele de mai sus, evidenţiază, în egală măsură şi motivele contradictorii ale acesteia, care nu susţin în niciun fel soluţia adoptată, atrăgând şi reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa de recurs mai reţine că, într-adevăr, rejudecând cauza, Tribunalul Galaţi nu a dat curs decât în mod parţial îndrumărilor obligatorii ale instanţei de apel conţinute în Decizia nr. 81A din 12 martie 2010 prin aceea că a dispus administrarea probei cu expertiza topografică în vederea identificării imobilelor notificate (în particular, doar a celui indicat că ar fi figurat în str. G-ral B. nr. 77, faţă de precizările reclamantei din dosarului constituit în rejudecare), nerespectându-şi însă obligaţia, trasată prin decizia de desfiinţare, de a pune în discuţia părţilor lărgirea cadrului procesual, cu respectarea principiului disponibilităţii, deşi probatoriile administrate au relevat, după cum a reţinut instanţa de apel, că terenul în privinţa căruia a dispus restituirea în natură, în sarcina Primarului Municipiului Galaţi, aparţinea totuşi unui terţ.
Nu poate fi reţinută apărarea Consiliului local Galaţi, care a cerut respingerea recursului, invocând că în faţa instanţei de apel reclamanta s-ar fi opus categoric extinderii cadrului procesual al cauzei întrucât pe de o parte această împrejurare nu reiese din încheierea care consemnează dezbaterile în faţa instanţei de apel, iar pe de altă parte întrucât o extindere a cadrului procesual nici nu putea fi luată în discuţie în apel, mai înaintea judecării căii de atac declarată împotriva Sentinţei civile nr. 18.289 octombrie 2012.
Urmează ca, rejudecând apelul declarat, instanţa de apel să adopte o soluţie în acord cu conţinutul criticilor formulate şi care să permită rejudecarea cauzei cu respectarea cadrului legal impus de situaţia juridică şi cea de fapt a tuturor imobilelor notificate.
De asemenea, se va avea în vedere că instanţele de judecată, învestite în temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu soluţionarea contestaţiilor la dispoziţiile/deciziile emise ori la refuzul tacit de soluţionare a notificărilor se bucură de plenitudine de jurisdicţie, acestea putând cenzura actele contestate inclusiv din perspectiva respectării îndatoririlor persoanelor juridice notificate prevăzute prin dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea 10/2001. În raport de poziţia procesuală a reclamantei în legătură cu necesitatea extinderii cadrului procesual se va proceda fie la atragerea în proces a terţului căruia îi aparţine bunul vizat de ea, subiect în raport cu care vor fi analizate pretenţiile reclamantei de a obţine măsura restituirii în natură a terenului de 621 mp, fie la soluţionarea cauzei cu respectarea prevederilor art. 27 din lege.
În ceea ce priveşte critica de recurs referitoare la încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 165/2013, în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, aceasta este nefondată de vreme ce, prin soluţia sa, curtea de apel a înlocuit măsura restituirii în natură a unei părţi din terenul notificat cu aceea a acordării de despăgubiri în condiţiile titlului VII al Legii nr. 247/2005, obligaţia de menţinere a afectaţiunii bunului o durată determinată de timp fiind incompatibilă cu acest tip de măsură reparatorie recunoscută în final în favoarea recurentei.
Pentru aceste motive şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat şi va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta N.A.M. împotriva Deciziei civile nr. 25/A din 20 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.
Casează decizia şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 65/2014. Civil. Conflict de competenţă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 656/2014. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
