ICCJ. Decizia nr. 655/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 655/2014
Dosar nr. 10754/2/2011
Şedinţa publică din 26 februarie 2014
Asupra recursurilor de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 22 aprilie 2008, reclamanta S.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA, obligarea acestuia la plata sumei de 82.693 euro reprezentând despăgubiri pentru terenul expropriat (42.279 euro) şi despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere (40.114 euro).
Prin sentinţa civilă nr. 443 din 30 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis, în parte, contestaţia reclamantei, a anulat parţial hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 22 martie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 şi a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 34.443 euro, în echivalent RON la data plăţii, sumă formată din 25.367 euro, reprezentând valoarea terenului expropriat şi 9075 euro, reprezentând prejudiciu cauzat prin expropriere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, solicitând schimbarea sentinţei, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul-pârât a susţinut că intimata-reclamantă nu a suferit un prejudiciu în urma exproprierii sub aspectul necesităţii constituirii unei servituţi de trecere, deoarece proiectul prevede drumuri secundare care să permită accesul către proprietăţile rămase neexpropriate.
Cu privire la costul relocării utilităţilor, s-a arătat că, potrivit raportului de expertiză, imobilul nu este branşat la utilităţi, iar situarea acestora în imediata vecinătate a imobilului expropriat, nu creează reclamantei un prejudiciu; în plus, C.N.A.D.N.R. SA se angajează să efectueze toate lucrările de relocare a utilităţilor prezente pe terenul expropriat.
Sub un alt aspect, s-a susţinut că instanţa de fond, în mod nelegal, a respins obiecţiunile părţii şi a omologat raportul de expertiză, deşi acesta nu stabileşte în mod corect sporul de valoare adus imobilului şi nu ţine seama de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994; deşi instanţa a stabilit, ca obiectiv al expertizei, stabilirea sporului de valoarea a părţii de imobil rămase neexpropriate, comisia de experţi nu a evaluat acest spor de valoare ce urma a fi scăzut din valoarea prejudiciului suferit de către proprietari în urma exproprierii.
Obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de pârât au fost respinse în baza susţinerilor reclamantei conform cărora expertul desemnat de C.N.A.D.N.R. SA a fost de acord cu conţinutul expertizei, astfel încât pârâta nu mai are dreptul să conteste conţinutul acestui raport.
S-a susţinut în continuarea acestei critici că, pe de o parte, expertul desemnat de către C.N.A.D.N.R. SA este unul dintre membrii comisiei de experţi formate potrivit Legii nr. 33/1994, iar, pe de altă parte, chiar dacă ar exista dispoziţii legale din care să rezulte că partea este obligată să-şi însuşească punctul de vedere al expertului, prin negarea dreptului de a contesta conţinutul raportului de expertiză, instanţa ar nega părţii dreptul la apărare.
În ceea ce priveşte sintagma valoare reală a terenului, s-a arătat că aceasta trebuie înţeleasă prin raportare la preţul real de tranzacţionare şi nu la oferte de vânzare apărute în diverse publicaţii, întrucât piaţa imobiliară este instabilă şi este de notorietate că există diferenţe extrem de mari între preţurile de ofertare şi cele la care se încheiere tranzacţiile pentru imobilele în cauză.
Prin decizia civilă nr. 720A/26 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât.
Pe baza raportului de expertiză întocmit în această fază procesuală, instanţa de apel a concluzionat că toate criticile formulate de apelantul-pârât sunt nefondate.
Prin decizia civilă nr. 7123 din 13 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis recursul declarat de recurentul-pârât, a casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, instanţei de apel, dispunând efectuarea unui nou raport de expertiză în condiţiile Legii nr. 33/1994, având în vedere contracte autentice de vânzare-cumpărare precum şi relaţii de la instituţii ale statului cum sunt: Camera Notarilor Publici, oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară, instituţii fiscale cu atribuţii în evidenţa, înscrierea şi impozitarea imobilelor de natura celui în litigiu.
Cu prilejul rejudecării, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 16 decembrie 2011, sub nr. 10754/2/2011.
Prin decizia civilă nr. 237 A din 28 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinţei civile nr. 443 din 30 martie 2009 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 15346/3/2008, a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a stabilit despăgubirile datorate de expropriator reclamantei la suma de 61.214 RON, reprezentând valoarea terenului expropriat. Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate şi a fost obligată intimata-reclamantă la plata sumei de 2.100 RON către apelantul-pârât, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul experţilor.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către comisia de experţi formată din S.C.L., P.E. şi M.S. a fost contestat de către părţi şi apreciat ca fiind formal întrucât nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanţă; în răspunsul la obiecţiunile formulate comisia de experţi a reţinut că, în ceea ce priveşte stabilirea valorii de piaţă actuale a lotului expropriat, au fost utilizate patru oferte de vânzare din categoria terenuri intravilane din zona G.-L., S.S., cu suprafeţe utile cuprinse între 17.846 mp-600 mp, cu ofertă unitară cuprinsă între 16-10 euro/mp.
S-a arătat că valoarea de piaţă actuală estimată ca cea mai probabilă pentru vânzarea lotului de teren, ţinând seama de ipotezele şi condiţiile limitative detaliate în raportul de expertiză este de 15.000 euro (65.873 RON).
În ceea ce priveşte evaluarea valorii de piaţă a lotului la jumătatea anului 2009 (perioada corespunzătoare realizării expertizei la judecata în fond), s-a estimat, ca cea mai probabilă pentru vânzarea lotului de teren, suma de 25.000 euro.
Obiecţiunile formulate de părţi în şedinţa publică de la 10 mai 2013, în sensul ca, în limitele deciziei de casare, comisia de experţi să răspundă obiectivelor stabilite de instanţă au fost încuviinţate, astfel că, prin completarea raportului de expertiză tehnică judiciară valoarea de piaţă a terenului expropriat în suprafaţă de 1691 mp (din 4800 mp); parcela din comuna G., judeţul Ilfov, a fost estimată la nivelul lunii ianuarie 2013 pe baza contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar, cu valori cuprinse între 4 RON/mp şi 7,66 RON/mp, la suma de 61.214 RON.
Comisia de experţi a precizat că nu au fost reţinute drept comparabile terenuri din alte contracte de vânzare-cumpărare pentru considerentele expuse corespunzător fiecărui contract, astfel cum s-a apreciat de către comisie.
În şedinţa publică de la 21 iunie 2013 intimata-reclamantă, prin avocat, a formulat obiecţiuni la completarea raportului de expertiză, în sensul că experţii au precizat că terenul expropriat este extravilan deşi, potrivit adeverinţei emisă de Primăria comunei G., terenul este intravilan din anul 2000.
Deliberând, Curtea a respins, ca nefondate, obiecţiunile, reţinând că, prin completarea la raportul de expertiză, comisia de experţi a avut în vedere drept comparabile terenuri situate pe acelaşi amplasament cu cel expropriat.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
A mai reţinut instanţa de apel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî, despăgubirea acordată de către instanţă neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator ori mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
Asupra modului de calcul al despăgubirilor, curtea de apel a arătat că, prin raportul de expertiză, comisia de experţi a calculat valoarea despăgubirii ţinând cont de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel cu cel expropriat, în acest sens fiind anexate raportului de expertiză contracte de vânzare-cumpărare ale unor terenuri situate pe acelaşi amplasament cu cel expropriat.
Reţinând că potrivit concluziilor raportului de expertiză, astfel cum a fost completat în urma obiecţiunilor formulate, valoarea despăgubirilor este de 61.214 RON, sumă care se situează între valoarea stabilită de expropriator şi cea solicitată de către reclamanţi, instanţa de apel a omologat raportul de expertiză, a admis apelul şi a schimbat sentinţa, stabilind cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat la 61.214 RON; nu a fost reţinută existenţa vreunui prejudiciu rezultat din expropriere şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., a fost obligată intimata-reclamantă la plata sumei de 2.100 RON către apelantul-pârât, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul experţilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., recurenta-reclamantă S.D. şi recurentul-pârât Statul Român, reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA.
Recurenta-reclamantă S.D. a solicitat admiterea recursului şi modificarea, în parte, a deciziei recurate în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor la suma de 101.003 RON.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că valoarea de 31.214 RON a fost stabilită pe baza raportului de expertiză, astfel cum a fost completat în luna mai 2013, în condiţiile în care exproprierea a avut loc în luna 2007; la momentul exproprierii, valoarea despăgubirilor a fost 101.003 RON.
A susţinut recurenta-reclamantă că aceasta este suma care i se cuvine cu titlu de despăgubire pentru exproprierea suprafeţei de 1691,166 mp teren, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie, care prevăd că nimeni nu poate fi expropriat decât cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Ori, în condiţiile în care cuantumul despăgubirilor acordate de instanţa de apel este stabilit prin raportare la criteriile stabilite de legea specială, însă la un interval de timp de 6 ani de la data exproprierii, nu este îndeplinită condiţia acordării prealabile a despăgubirii, ceea ce face ca suma acordată să nu reprezinte o dreaptă despăgubire, cu atât mai mult cu cât piaţa imobiliară a cunoscut un declin permanent şi continuu începând cu sfârşitul anului 2008.
A mai arătat recurenta-reclamantă că înlocuirea bunului imobil expropriat cu suma de bani stabilită prin decizia atacată atrage o diminuare nejustificată a patrimoniului său, din care a ieşit un bun având o valoare de 101.003 RON care va fi înlocuit cu suma de 61.214 RON care, în mod evident, este inferioară valorii bunului; în consecinţă, despăgubirea nu este dreaptă.
În opinia recurentei-reclamante, suma de 100.103 RON corespunde cerinţelor legii speciale privind stabilirea despăgubirii la data raportului de expertiză, întrucât această sumă a fost stabilită la data întocmirii raportului de expertiză în faţa instanţei de fond.
Recurentul-pârât Statul Român, reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică.
A arătat acest recurent că, prin raportare la caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, fundamentarea unei hotărâri judecătoreşti pe un raport de expertiză care nu respectă criteriile legale de întocmire, nu este o problemă de apreciere a probelor, ci una care priveşte legalitatea hotărârii.
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, norma de drept având caracter imperativ.
În opinia recurentului-pârât, din economia dispoziţiilor sus-menţionate, rezultă că, pentru determinarea valoarii de circulaţie a terenului trebuie respectate cumulativ următoarele condiţii: să se aibă în vedere pentru comparaţie preţuri de tranzacţionare, adică preţuri cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel (cu imobilul expropriat) în unitatea administrativ-teritorială, la data efectuării raportului de expertiză.
S-a susţinut că, în speţă, instanţa de apel nu s-a conformat acestor dispoziţii şi aceasta deoarece, deşi experţii au avut la dispoziţie un număr mare contracte de vânzare-cumpărare, în loc să calculeze valoarea de circulaţie a terenului prin raportare la preţurile de tranzacţionare, aceştia au folosit doar o parte din comparabile, determinând, în mod nelegal, valoarea de circulaţie prin aplicarea, în completare, a unor indici de corecţie care au la baza aprecieri pur subiective.
Or, la instituirea criteriilor legale cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, intenţia legiuitorului a fost aceea de a înlătura arbitrariul şi orice criteriu subiectiv de apreciere, cum sunt indicii de corecţie utilizaţi în speţă de experţi.
În opinia recurentului-pârât, dovada lipsei de obiectivitate a aplicării acestor indici este dată de diferenţa foarte mare dintre sumele la care experţii au ajuns, utilizând aceleaşi elemente de comparaţie. Astfel, în vreme ce expertul E.P. a indicat o valoare de 35.511 RON, expertul numit de instanţa a determinat o valoare de 61.214 RON.
În consecinţă, instanţa de apel era obligată să procedeze fie la refacerea raportului de expertiză, fie la omologarea punctului de vedere care stabilea preţul cel mai apropiat de preţul rezultând din contractele de vânzare-cumpărare, respectiv punctul de vedere al expertului E.P., care deşi a păstrat ca şi metoda de lucru aplicarea indicilor de corecţie, a indicat valoarea cea mai aproape de cea reală, respectiv 35.511 RON, care, în esenţă, nu diferă substanţial de cea acordată de expropriator (26.953,72 RON).
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, înscrisurile de la dosar şi dispoziţiile legale incidente în speţă, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, astfel că vor fi respinse pentru considerentele care succed.
Recurenta-reclamantă a susţinut că decizia pronunţată de instanţa de apel este nelegală întrucât cuantificarea despăgubirilor s-a făcut prin raportare la data întocmirii raportului de expertiză, mai 2013, în condiţiile în care exproprierea a avut loc în luna martie a anului 2007, astfel că în condiţiile declinului pieţei imobiliare, despăgubirea acordată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (3) din Constituţie, respectiv despăgubirea să fie dreaptă şi prealabilă.
Aceasta a arătat în mod eronat că despăgubirea acordată de instanţa de apel este în cuantum de 31.214 RON, în loc de 61.214 RON, iar cu referire la valoarea de 101.003 RON a arătat, de asemenea, în mod greşit că ar fi fost determinată prin raportul de expertiză întocmit în primă instanţă. În realitate această valoare se regăseşte în completarea la raportul de expertiză întocmit în apel şi reprezintă estimarea valorii bunului expropriat la data exproprierii.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile Legii nr. 33/1994 sunt emise tocmai pentru a se da eficienţă principiului constituţional care statuează că exproprierea se dispune cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Chiar în condiţiile în care, conform dispoziţiilor art 9 şi art. 15 din Legea nr. 198/1994, în baza căreia s-a dispus exproprierea, în caz de contestare a cuantumului despăgubirii, suma datorată este stabilită ulterior momentului la care operează transferului dreptului de proprietate, prin consemnarea sumei stabilite de expropriator se dă eficienţă caracterului prealabil al despăgubirii.
În ceea ce priveşte momentul la care se calculează despăgubirile, Înalta Curte reţine că din interpretarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, rezultă fără niciun dubiu că acesta este reprezentat de data la care se întocmeşte raportul de expertiză.
Pentru ipoteza în care în diferitele faze procesuale sunt administrate mai multe probe cu expertiză, momentul la care se calculează despăgubirile este data raportului de expertiză care este valorificat de către instanţă.
În consecinţă, recursul declarat de recurenta-reclamantă nu este fondat.
De asemenea, nu este fondat nici recursul declarat de recurentul-pârât.
Din perspectiva criticilor care pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că raportul de expertiză pe baza căruia instanţa de apel a determinat cuantumul despăgubirilor cuvenite intimatei-recurente-reclamante respectă exigenţele art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că au fost avute în vedere preţuri cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Astfel, se constată că valoarea de 61.214 RON a fost reţinută de instanţa de apel din completarea la raportul de expertiză depusă la dosar la data de 28 mai 2013. Conform acestui înscris, comisia de experţi a exclus dintre contractele de vânzare-cumpărare depuse ca elemente de comparaţie, patru asemenea înscrisuri, indicând pentru fiecare dintre acestea motivul pentru care s-a apreciat că preţul nu poate fi considerat ca fiind cel cu care se vinde în mod obişnuit un asemenea imobil, respectiv: existenţa unei relaţii de rudenie între părţi sau între parte şi reprezentantul celeilalte părţi, locaţia imobilului într-o altă unitate administrativ teritorială decât cel expropriat şi evaluarea globală a unui imobil format din teren şi construcţie.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, nu impun experţilor obligaţia de a ţine seama de comparabile care nu respectă cerinţele impuse de acest text de lege, ci de a determina preţul bunului la momentul arătat.
De asemenea, art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu interzice utilizarea unor indici de corecţie care, chiar dacă implică un aspect de apreciere din partea experţilor, trebuie să aibă o justificare de natură să excludă arbitrariul.
Cu referire la valoarea de 35.511 RON calculată de expertul judiciar P.E., se constată că aceasta a fost determinată pe baza unor indici de corecţie diferiţi aplicaţi aceloraşi contracte care au fost utilizate şi la întocmirea completării la raportul de expertiză (completare care poartă şi semnătura acestui expert).
Chiar în măsura în care s-ar considera că expertul judiciar P.E. şi-a menţinut punctul de vedere iniţial, alegerea în concret de către instanţa de apel a valorii pe care o consideră ca reflectând mai bine preţul imobilului expropriat este un aspect de apreciere a probelor care excede controlului de legalitate în recurs.
În consecinţă, constatând că, din perspectiva criteriilor de legalitate, valoarea despăgubirilor acordate de instanţa de apel a fost stabilită printr-un raport de expertiză care îndeplineşte condiţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, Înalta Curte apreciază că nu sunt fondate nici criticile formulate de recurentul-pârât.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile formulate vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.D. şi de recurentul-pârât Statul Român, reprezentat prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva deciziei civile nr. 237 A din 28 iunie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 654/2014. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 691/2014. Civil → |
|---|
