ICCJ. Decizia nr. 695/2014. Civil. Superficie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 695/2014
Dosar nr. 4846/1/2013
Şedinţa publică din 27 februarie 2014
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 14/A/2013 pronunţată de Tribunalul Covasna în Dosar nr. 878/64/3022 s-a anulat apelul declarat de administratorul special A.S.P.M.T.S. SA, în calitate de reprezentant al acţionarilor pârâtei SC M.T.S. SA împotriva sentinţei civile nr. 1202 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc şi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC S.K. SRL în contradictoriu cu pârâta SC M.T.S. SA prin lichidator judiciar Casa de insolvenţă T. SPRL împotriva aceleiaşi sentinţe a Judecătoriei Târgu-Secuiesc, pe care a păstrat-o.
Tribunalul a reţinut că acţionarii SC M.T.S. SA nu au fost parte la judecata în fond, SC M.T.S. SA stând în judecată prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvenţă T. SPRL.
Din înscrisurile depuse la dosar de A.S.P.M.T.S. SA a rezultat că printr-o sentinţă definitivă şi executorie din data de 6 februarie 2013, pronunţată în cadrul Dosarului nr. 380/118/2005 al Tribunalului Comercial Cluj, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC M.T.S. SA şi radierea acesteia din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului, lichidatorul judiciar Casa de Insolvenţă T. SPRL fiind descărcată de îndatoriri şi responsabilităţi.
S-a observat că această sentinţă este ulterioară pronunţării soluţiei atacate cu apel, drept pentru care nu a existat nicio îndoială asupra calităţii de reprezentant al SC M.T.S. SA a lichidatorului judiciar Casa de Insolvenţă T. SPRL, citarea pârâtei prin lichidator şi comunicarea citaţiilor la sediul lichidatorului în primă instanţă constituind acte de procedură regulat îndeplinite faţă de prevederile art. 87 pct. 10 C. proc. civ., aşa încât nelegala citare a SC M.T.S. SA nu a fost reţinută.
La data dezbaterii acestei cauze în apel (14 februarie 2013), sentinţa din 6 februarie 2013 de închidere a procedurii falimentului SC M.T.S. SA nu era încă irevocabilă, termenul de recurs de 7 zile care curge de la publicarea sentinţei în buletinul procedurilor de insolvenţă, nefiind încă împlinit.
Prin urmare, a reţinut tribunalul, nu se poate susţine că la data înregistrării apelului de către acţionarii SC M.T.S. SA, respectiv la 6 februarie 2013, societatea pârâtă ar fi fost deja radiată din evidenţa Oficiului Registrului Comerţului, drept pentru care s-ar fi putut face aplicarea prevederilor art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 în sensul că bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului ar fi revenit acţionarilor.
S-a apreciat că pe temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 administratorul special al SC M.T.S. SA, respectiv A.S.P.M.T.S. SA, după deschiderea procedurii insolvenţei şi ridicarea dreptului de administrare al debitorului, reprezintă exclusiv interesele acţionarilor societăţii debitoare, participând la procedură pe seama acestora numai că administratorul special în cadrul acestei participări nu poate apăra interesele acţionarilor câtă vreme aceste interese nu sunt încă născute, aşa încât de o reprezentare veritabilă a acestor interese ale acţionarilor SC M.T.S. SA de către administratorul special în contextul prevederilor art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, se poate vorbi din momentul în care SC M.T.S. SA este efectiv radiată din registrul comerţului şi se constată că după închiderea procedurii insolvenţei mai rămân bunuri care trec asupra acţionarilor.
Din moment ce la data dezbaterii apelului acţionarilor SC M.T.S. SA, societatea pârâtă nu avea cum să fie încă radiată din registrul comerţului, datorită lipsei unei sentinţe irevocabile de închidere a procedurii, acţionarii nu pot invoca încă drepturi sau interese actuale, aşa încât nu s-a putut crea un raport valabil de reprezentare între aceştia şi administratorul special, fiind greşit a se aprecia că administratorul special reprezintă nişte drepturi şi interese eventuale ale acţionarilor SC M.T.S. SA, ştiut fiind ca o relaţie de reprezentare, chiar şi legală, presupune ca reprezentatul să se afle în situaţia juridică de a fi reprezentat, or, în cauză, interesele acţionarilor nu sunt la acest moment nici născute şi nici actuale, prin urmare reprezentarea prin intermediul administratorului special se întemeiază nu pe o situaţie reală care reclamă protecţie ci pe una ipotetică.
Ca atare, în baza art. 161 C. proc. civ., aplicabil cauzei pe temeiul art. 298 C. proc. civ., tribunalul a anulat apelul declarat de intervenienta A.S.P.M.T.S. SA pe seama acţionarilor SC M.T.S. SA.
În privinţa apelului reclamantei SC S.K. SRL s-a apreciat că soluţia judecătoriei este una care dă o justă interpretare modului în care se poate naşte un drept de superficie, sentinţa primei instanţe făcând trimitere în mod pertinent la hotărârea din cauza Bock şi Palade contra României.
În acea cauză C.E.D.O. a realizat un examen al jurisprudenţei şi doctrinei româneşti în materia modului de dobândire a unui drept de superficie, concluzionând că dreptul de superficie nu se poate naşte din simplul fapt al edificării unei construcţii pe terenul altuia, ci acest dezmembrământ al dreptului de proprietate izvorăşte numai din acordul părţilor, din legat, din prescripţie achizitivă sau din lege.
Instanţa de contencios european al drepturilor omului a subliniat în decizia amintită că aparenţa de drept nu intră în categoria acţiunilor şi faptelor ce ar putea justifica dreptul de superficie şi că simplul fapt de a ridica construcţii pe terenul altuia, cu toată buna credinţă, nu ar putea constitui un drept de superficie în beneficiul constructorului.
Ca atare, deşi reclamanta a edificat acele construcţii într-o perioadă de timp în care justifica un titlu de proprietate asupra terenurilor, transferul patrimonial operat între ea şi SC F.G. SRL nefiind pe atunci anulat în latura civilă a unui proces penal, o atare situaţie, nu poate conduce la dobândirea unui drept de superficie odată cu pierderea dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar eroarea comună obştească şi invincibilă în care s-ar fi aflat reclamanta atunci când a contractat cu SC F.G. SRL a fost analizată ca o excepţie de la efectele nulităţii actului juridic, de la repunerea în situaţia anterioară anulării actului şi nu ca un mod de dobândire a unui drept real, aşa cum este dreptul de superficie.
Reclamanta a susţinut că la data edificării construcţiilor exista un acord perfect între proprietarul terenului şi constructor, ambele calităţi revenindu-i ei înseşi, numai că o atare situaţie juridică nu are nici valoarea juridică a unei confuziunii, instituţie specifică dreptului succesoral, şi nici a unui contract dintre proprietarul terenului şi constructor, în acest ultim caz neputând fi vorba de un contract pentru că acesta presupune două sau mai multe voinţe concordante şi nu una singură.
Tribunalul a constatat că reclamanta a construit când încă titlul său de proprietate asupra terenurilor nu era desfiinţat, numai că o odată cu pronunţarea hotărârii judecătoreşti penale titlul său asupra terenurilor a încetat cu efect retroactiv, sub acest aspect fiind de arătat că din punct de vedere al accesiunii imobiliare artificiale şi în lumina fostului art. 494 C. civ. nici măcar constructorul de bună credinţă nu dobândeşte proprietatea asupra construcţiei, ci doar un drept de creanţă, proprietarul terenului având alegerea de a-l indemniza pe constructor fie cu sporul valorii fondului fie cu valoarea materialelor şi preţul muncii.
Aşa fiind, tribunalul a decis că reclamanta nu poate greva dreptul de proprietate al SC M.T.S. SA asupra terenurilor, cu un drept de folosinţă inclus în structura unui drept de superficie, ea bucurându-se numai de proprietatea asupra construcţiilor, aşa cum dreptul i-a fost recunoscut în primă instanţă, soluţia sub acest aspect nefiind atacată de pârâta SC M.T.S. SA, prin urmare ceea ce nu s-a apelat nu poate forma obiectul unei verificări în calea de atac.
În consecinţă, apelul reclamantei s-a respins, ca nefondat.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs intervenienta A.S.P.M.T.S. SA şi SC S.K. SRL ambele aducând deciziei recurate critici pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În expunerea motivelor de recurs administratorul special A.S.P.M.T.S. SA a arătat că, faţă de dispoziţiile art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, reclamanta nu poate avea drept de proprietate asupra construcţiilor edificate pe imobilul teren.
A criticat respingerea cererii de numire a unui administrator special pentru reprezentarea societăţii, sentinţa civilă nr. 1202/2012 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale.
În expunerea motivelor de recurs reclamanta SC S.K. SRL a învederat că raţionamentul instanţei era greşit, derivând dintr-o interpretare greşită şi trunchiată a argumentelor expuse în decizia C.E.D.O., cauza Palade şi Bock împotriva României.
În virtutea calităţii de proprietar, reclamanta a construit pe propriile terenuri cu fonduri proprii, aspect constatat şi prin raportul de expertiză topografică efectuat de expert N.D., existând acord perfect între constructorul edificatelor şi proprietarul terenului pe care s-a construit.
Totodată, la 29 martie 2010 proprietar al terenului a devenit pârâta care, însă, nu mai poate ignora obligaţiile asumate de proprietarul aparent aceasta cu atât mai mult cu cât proprietarul aparent SC S.K. SRL a fost de bună credinţă, el aflându-se la momentul cumpărării într-o eroare comună şi invincibilă.
A subliniat că, raţiunea pentru care adagiul „error communis facit jus” este mai puternic, ţine de principiul echităţii şi de conservarea raporturilor juridice.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 1096R din 28 mai 2013 a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a SC M.T.S. SA, a anulat recursul intervenientei A.S.P.M.T.S. SA şi a respins recursul declarat de reclamanta SC S.K. SRL.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 347 din 6 februarie 2013 pronunţată de judecătorul sindic în Dosarul nr. 380/118/2005 al Tribunalului Specializat Cluj (executorie) s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei, în condiţiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, pentru inexistenţa niciunui fel de bunuri de valorificat în condiţiile în care nici un creditor nu a înţeles să avanseze suma necesară pentru o eventuală continuare a procedurii şi s-a dispus, totodată, radierea debitoarei SC M.T.S. SA din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna.
Începând cu 6 februarie 2013 societatea debitoare nu mai deţinea folosinţa drepturilor sale procedurale, aşa cum este reţinut la art. 41 alin. (1) C. proc. civ., fiind, astfel, întemeiată excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a debitoarei SC M.T.S. SA.
Consecinţă a închiderii procedurii debitoarei a încetat mandatul administratorului special, reprezentarea intereselor acţionarilor debitoarei, în exerciţiul atribuţiilor prevăzute de art. 18 din Legea nr. 85/2006, începând cu deschiderea procedurii, prin desemnarea sa de către adunarea generală a acţionarilor şi până la închiderea procedurii. Prin urmare, a conchis Curtea, administratorul special nu face dovada calităţii sale de reprezentant al acţionarilor, mandatul său încetând de la data de 6 februarie 2013.
Instanţa de recurs a găsit incidente, în privinţa recursului declarat de această parte, dispoziţiile art. 161 C. proc. civ., privitoare la anularea recursului.
Criticile întemeiate pe art. 237 alin. (10) din Legea nr. 31/1990 nu au fost reţinute, întrucât, pe de o parte, prin sentinţa de închidere a procedurii debitoarei s-a stabilit cu putere de lucru judecat inexistenţa în patrimoniul debitoarei a vreunui bun, radierea acesteia nefiind dispusă în condiţiile art. 237 alin. (8) şi alin. (9) din Legea nr. 31/1990.
Criticile reclamantei întemeiate pe existenţa unui acord perfect între constructorul edificatelor şi proprietarul terenului, aspect confirmat şi prin raportul de expertiză topografică, nu au fost de asemenea reţinute, întrucât odată cu pronunţarea hotărârii judecătoreşti penale, titlul său asupra terenurilor a încetat cu efect retroactiv, reclamanta bucurându-se doar de proprietatea asupra construcţiilor.
Curtea a mai reţinut că instanţele de fond nu au interpretat trunchiat decizia C.E.D.O. din cauza Palade şi Back versus Statul Român, concluzia fiind clară, dreptul de superficie nu se naşte din edificarea unei construcţii pe terenul altuia, el putând izvorî din acordul părţilor, din legat, prescripţie achizitivă ori lege, aparenţa de drept neintrând în categoria acţiunilor ce ar justifica dreptul de superficie.
La data de 4 octombrie 2013 (data poştei), A.S.P.M.T.S. SA Târgu-Secuiesc a învestit Înalta Curte cu cererea de revizuire a acestei decizii pronunţate în recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., solicitând anularea ei, a deciziei nr. 14A din 14 februarie 2013 a Tribunalului Covasna şi a sentinţei civile nr. 1202 din 21 decembrie 2012 a Judecătoriei Târgu-Secuiesc.
În motivare, a arătat că hotărârea a cărei revizuire se solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia nr. 316 din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, în sensul în care trebuie să se întoarcă în patrimoniul societăţii SC M.T.S. SA toate activele fraudulos înstrăinate de către inculpaţii din cauza penală.
La data de 12 februarie 2014, revizuenta şi-a precizat temeiul juridic al cererii arătând că invocă şi dispoziţiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., interesele acţionarilor societăţii SC M.T.S. SA Târgu-Secuiesc nefiind deloc apărate de către lichidatorul judiciar.
La data de 24 februarie 2014, reclamanta SC S.K. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii cereri de revizuire, a inadmisibilităţii, a netimbrării, a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SC M.T.S. SA, a lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a A.S.P.M.T.S. SA Târgu-Secuiesc. A solicitat respingerea cererii de revizuire.
La termenul de judecată din data de 27 februarie 2014, Înalta Curte a supus dezbaterii excepţiile invocate de intimată prin întâmpinare.
Înalta Curte nu va reţine ca fiind incidente cauzei excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei SC M.T.S. SA şi a calităţii de reprezentant al revizuentei, întrucât, pe de o parte, calea de atac a fost formulată de A.S.P.M.T.S. SA, care reclamă faptul că reprezintă interesele acţionarilor şi succesorilor acţionarilor fostei societăţi SC M.T.S. SA, iar, pe de altă parte, revizuenta a fost parte în litigiul soluţionat prin decizia a cărei revizuire se solicită.
Fiind o cale de retractare, în cadrul unei cereri de revizuire dezbaterile se limitează la admisibilitatea ei în raport de faptele pe care se întemeiază, neputând fi modificat cadrul procesual în spaţiul căruia s-a soluţionat litigiul finalizat prin decizia astfel atacată.
În acest context, revizuenta are calitatea şi interesul de a formula prezenta cale de atac, neinteresând lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei SC M.T.S. SA.
În ceea ce priveşte excepţia netimbrării cererii, se reţine că revizuentei nu i s-a pus în vedere obligaţia de a timbra cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 146/1997, având în vedere că hotărârea judecătorească în raport de care se invocă autoritatea de lucru judecat a fost pronunţată într-o cauză penală.
Înalta Curte reţine că indicarea dispoziţiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ. este pur formală în raport de conţinutul acestei norme.
Criticile formulate de revizuentă, încadrabile în dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., nu susţin însă nici ipoteza acestui text legal.
Revizuenta se plânge de faptul că nu şi-a putut exercita efectiv un drept la apărare întrucât nu a putut pune concluzii în susţinerea intereselor membrilor asociaţiei şi că lichidatorul judiciar nu a apărat interesul acţionarilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Or, aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri din data de 14 mai 2013, revizuenta, în calitate de interveninetă în recurs, a fost singura parte prezentă, prin reprezentantul său R.B.L., şi care a pus concluzii orale asupra recursului său şi a celui formulat de reclamanta SC S.K. SRL, astfel încât nu poate invoca o lipsă de apărare generată de o imposibilitate de prezentare generată de o împrejurarea mai presus de voinţa sa, ipoteza textului prevăzut de art. 322 pct. 8 C. proc. civ.
Învestită cu judecarea cererii de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ. reţine incidentă cauzei excepţia tardivităţii cererii de revizuire, excepţie invocată de intimata SC S.K. SRL.
Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care ultima hotărâre este a instanţei de recurs, este de o lună şi curge de la pronunţarea acestei hotărâri.
În speţă, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunţată în recurs, respectiv decizia civilă nr. 1096R din 28 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
În raport de data pronunţării acestei hotărâri, 28 mai 2013, termenul legal de revizuire, calculat potrivit regulii prescrise de art. 101 alin. (3) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 28 iunie 2013.
Cererea de revizuire a fost, însă, formulată la data de 4 octombrie 2013, deci peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Întrucât este vorba despre un act de procedură trimis la instanţă prin poştă, ca dată a formulării cererii de revizuire s-a luat în calcul, conform art. 104 C. proc. civ., data ştampilei poştei şi nu data înregistrării cererii la grefa instanţei, respectiv 7 octombrie 2013.
Aşa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancţiunii decăderii, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A.S.P.M.T.S. SA Târgu-Secuiesc împotriva deciziei civile nr. 1096/R din 28 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 694/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 699/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
