ICCJ. Decizia nr. 797/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 797/2014
Dosar nr. 4780/1/2012
Şedinţa publică din 11 martie 2014
Asupra cauzei de faţa, reţine următoarele:
Prin Sentinţa nr. 615 din 21 septembrie 2010, Tribunalul Arad, secţia civilă, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta T.A. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Municipiul Arad, Primăria municipiului Arad şi Primarul municipiului Arad, pentru acordarea măsurilor reparatorii, în baza Legii nr. 10/2011.
Prin Decizia nr. 85 din 24 aprilie 2012 Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta T.A.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut că tribunalul a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, în condiţiile date, admiterea acţiunii presupunând o recunoaştere în beneficiul reclamantei a unei duble reparaţii pentru acelaşi prejudiciu, ceea ce legea nu permite.
Împotriva deciziei date de curtea de apel a declarat prezentul recurs reclamanta T.A.
La termenul de judecată din data de 05 februarie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă din oficiu pe rol, prin rezoluţia din data de 20 februarie 2014, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca, timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul de judecată din data de 05 februarie 2013, stabilit pentru soluţionarea cererii de recurs, dispunându-se suspendarea judecăţii cauzei.
În raport de aceste considerente şi având în vedere că a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii, timp în care niciuna dintre părţile litigante nu a solicitat continuarea judecăţii recursului şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanta T.A. împotriva Deciziei civile nr. 85 din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 632.1/108/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 796/2014. Civil. Fond funciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 8/2014. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
