ICCJ. Decizia nr. 826/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 826/2014
Dosar nr. 1223/46/2013
Şedinţa publică din 13 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, la data de 02 aprilie 2013, sub nr. 1223/46/2013, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă AVAS) a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 65/A din l iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 556 din 07 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu intimaţii SC A.G.M. SA Mărăcineni, M.T., M.N., M.M., M.A., I.E., M.V., P.M. şi G.I., solicitând anularea deciziei atacate, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea apelului său şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în garanţie.
În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea a arătat, în esenţă, că procedura de citare cu ea, pentru data când s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită conform legii, în sensul că a fost citată în Bucureşti, str. P., sector 1, deşi sediul este în Bucureşti, str. A., sector 1, unde trebuia să-i fie comunicate actele de procedură.
A susţinut că, în aceste condiţii şi faţă de dispoziţiile art. 105 alin. (1) C. proc. civ., i s-a pricinuit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămarea fiind prevăzută de lege, fiind încălcate principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare.
Prin întâmpinare, intimata SC A.G.M. SA a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, fiind vorba de o hotărâre pronunţată în apel şi rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, recurs în care se putea invoca greşita citare în apel a contestatoarei.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, având în vedere că citarea s-a făcut la adresa din dosar, la care s-au comunicat toate actele de procedură, iar schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în cursul judecăţii trebuia, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie în dosar şi părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, ceea ce contestatoarea nu a făcut.
Ca urmare a decesului intimatei M.T., s-a introdus în cauză moştenitorul acesteia, numitul M.N.
Prin Decizia civilă nr. 116 din 25 septembrie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate la pct. 1 şi 2 din acest text de lege, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Decizia civilă nr. 65/A din 01 iunie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 147/109/2007, a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 556 din 07 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins recursul formulat de chemata în garanţie Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti.
Deşi prin acel recurs s-a indicat un alt sediu al recurentei-chemate în garanţie decât cel indicat de aceasta în apel şi unde s-au comunicat toate actele de procedură din apel, inclusiv comunicarea Deciziei civile nr. 65/A din 01 iunie 2011, aceasta nu a invocat în recurs, deşi putea să o facă, această împrejurare a citării sale nelegale în apel.
În aceste condiţii, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 317 alin. (1) C. proc. civ. şi, în consecinţă, contestaţia în anulare este inadmisibilă
Împotriva deciziei date în contestaţia în anulare a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea, criticând-o ca fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că raţiunea textului menţionat este aceea de a nu fi privată partea de posibilitatea de a invoca critica privind nelegala citare pe calea unei căi de atac, or, de vreme ce aceasta nu a fost judecată în căile ordinare de atac, poate face obiectul contestaţiei în anulare.
Procedura de citare a A.A.A.S., pentru data când s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită conform legii.
Astfel, A.A.A.S. a fost citată la adresa din Bucureşti, str. P., sector 1, deşi sediul este în Bucureşti, str. A., sector 1 şi unde era legal să-i fie comunicate actele de procedură.
Prin urmare, nu este legală motivarea instanţei care a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, respectiv, "deşi prin acel recurs (...) aceasta nu a invocat în recurs, deşi putea să o facă, această împrejurare a citării sale nelegale în apel."
Din actele dosarului rezultă că A.A.A.S. a adus la cunoştinţa instanţei modificarea sediului său, respectiv în Bucureşti, str. A., sector 1, unde era legal să fie comunicate toate actele de procedură şi, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., acest motiv de ordine publică (nelegala citare) trebuia să fie luat în considerare din oficiu de către instanţă şi să fie analizat în dezbaterea părţilor.
De asemenea, se poate constata din decizia de casare că instanţa a reţinut şi a constatat că sediul A.A.A.S. era în Bucureşti, str. A., sector 1 şi prin precizările din recurs s-a adus la cunoştinţa instanţei că Decizia civilă nr. 65/A/2011 nu a fost comunicată la sediul legal.
Astfel, Decizia civilă nr. 65/A/2011 a fost iniţial comunicată către sediul ales al A.A.A.S. din Bucureşti, str. P., sector 1, dar legal era să fie comunicată la sediul din Bucureşti, str. A., sector 1.
În aceste condiţii şi conform art. 105 (1) C. proc. civ., s-a pricinuit A.A.A.S. o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, deoarece în acest caz vătămarea este prevăzută de lege.
Recurenta susţine că, prin judecarea pricinii cu lipsă de procedură, a fost încălcat principiul contradictorialităţii şi, implicit, al dreptului la apărare şi a fost pusă în imposibilitatea de a-şi exercita unul din drepturile procedurale general recunoscute, dreptul la apărare.
În consecinţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe care instanţa le-a interpretat şi aplicat nelegal, dispunând respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă,
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii contestaţiei în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., anularea Deciziei civile nr. 65/A din 01 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, cu trimiterea cauzei spre rejudecare şi admiterea apelului A.A.A.S., iar pe fond, respingerea cererii de chemare în garanţie a A.A.A.S., ca neîntemeiată.
Intimata SC A.G.M. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Contrar susţinerilor recurentei, dispunând respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, instanţa de apel a făcut aplicarea corectă la speţă a dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., criticile în acest sens nefiind fondate.
Astfel, art. 317 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula după care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele arătate la pct. 1 şi 2 (neregularitatea procedurii de citare în ziua judecăţii, respectiv pronunţarea hotărârii cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competenţă), numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Această regulă circumscrie, de fapt, o condiţie de admisibilitate a contestaţiei în anulare, astfel că nerespectarea ei face aplicabilă sancţiunea inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.
În aplicarea corectă a dispoziţiilor legale sus-enunţate, urmează a se reţine că partea interesată nu are drept de opţiune între apel sau recurs, pe de o parte, şi contestaţie în anulare, pe de altă parte, pentru invocarea motivelor prevăzute la pct. 1 şi 2 ale art. 317 alin. (1) C. proc. civ., consecinţa fiind aceea că ori de câte ori partea are la dispoziţie căile de atac ale apelului sau recursului şi nu le foloseşte, contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Or, tocmai aceasta este situaţia în speţă, unde contestatoarea A.A.A.S. nu a invocat pe calea recursului exercitat împotriva Deciziei civile nr. 65/A din 01 iunie 2011 a Curţii de Apel Piteşti nelegala sa citare în apel, invocând acest motiv direct în calea de retractare a contestaţiei în anulare, ceea ce este inadmisibil faţă de dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., cum corect a apreciat şi instanţa de apel,
În ce priveşte susţinerea recurentei potrivit căreia instanţa de recurs trebuia să invoce din oficiu, ca motiv de ordine publică, nelegala sa citare în apel, aceasta nu poate fi primită, deoarece art. 306 alin. (2) C. proc. civ. instituie doar o facultate, iar nu o obligaţie pentru instanţa de recurs de a invoca din oficiu motive de ordine publică şi, de altfel, nulitatea care sancţionează citarea cu neobservarea formelor legale nu este de ordine publică, spre a putea fi invocată din oficiu de către instanţă. Dispoziţiile legale care reglementează citarea sunt destinate să ocrotească interesele părţilor, iar nu un interes general şi, ca atare, nulitatea care sancţionează nerespectarea lor este relativă, putând fi declarată numai la cererea părţii interesate, conform art. 108 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, neregularitatea procedurii de citare în apel putea şi trebuia să fie invocată pe calea recursului de către contestatoare, calea contestaţiei în anulare nefiind deschisă pentru valorificarea acestui motiv, cât timp el putea fi invocat pe calea recursului, după cum rezultă neechivoc din dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
În contextul arătat, contestaţia în anulare dedusă judecăţii este inadmisibilă, soluţia pronunţată în acest sens prin decizia recurată fiind rezultatul interpretării şi aplicării corecte a dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Cât priveşte criticile prin care se argumentează lipsa de procedură în apel şi consecinţele acestei neregularităţi, raportat la prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., acestea nu pot fi analizate, întrucât vizează fondul contestaţiei în anulare, or cercetarea fondului nu este posibilă faţă de soluţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, pronunţată în cauză, a cărei legalitate a fost confirmată în prezentul recurs, potrivit celor mai sus arătate.
Pentru toate aceste considerente, reţinând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 304 pct 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul contestatoarei, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât prin respingerea contestaţiei în anulare, contestatoarea a căzut în pretenţii faţă de intimata SC A.G.M. SA, cererea acesteia din urmă privind plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, fiind întrunite cerinţele art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, contestatoarea va fi obligată să plătească intimatei SC A.G.M. SA suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu chitanţa de la dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva Deciziei civile nr. 116 din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Obligă pe contestatoare să plătească intimatei SC A.G.M. SA suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 823/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 840/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
