ICCJ. Decizia nr. 88/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 88 /2014
Dosar nr. 1599/118/2008*
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., reţine următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii pricinii având ca obiect contestaţie în temeiul Legii nr. 10/2001, apel civil declarat de apelantul pârât-intervenient în interesul pârâţilor A.G. şi de apelanţii pârâţi Consiliul local al municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 612/C din 20 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, în Dosarul nr. 1599/118/2008, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi G.O., H.F. şi L.C., până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului civil nr. 1753/212/2011 al Judecătoriei Constanţa.
Pentru a dispune această măsură, Curtea de Apel a reţinut următoarele:
La termenul de judecată din data de 31 ianuarie 2011, intimaţii reclamanţi G.O. şi H.F. au solicitat suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de Dosarul civil nr. 1753/212/2011 al Judecătoriei Constanţa, apreciind că între cele două cauze există o strânsă legătură şi că soluţionarea prezentei cauze depinde de soluţionarea acelui dosar.
În susţinerea cererii, intimaţii reclamanţi au depus certificat de rol privind existenţa Dosarului nr. 1753/212/2011 al Judecătoriei Constanţa, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate şi a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între intervenientul A.G. şi A.E. şi titularii titlurilor de proprietate asupra terenului a cărei restituire în natură a solicitat-o pe calea Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. „instanţa va suspenda judecata cauzei când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi”.
Norma juridică prevăzută de articolul mai sus menţionat este facultativă, astfel încât, dacă sunt îndeplinite cerinţele acestui text, instanţa va suspenda judecata.
Din interpretarea dispoziţiilor textului de lege se poate observa că pentru a se dispune suspendarea judecăţii este necesar a fi întrunite două condiţii cumulative: soluţia dintr-un proces să depindă de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale ce se judecă într-un alt dosar, iar procesul care are ca obiect chestiunea prejudicială să fie în curs de judecată, să nu fi fost el însuşi suspendat.
În speţă s-a făcut dovada că pe rolul Judecătoriei Constanţa se află Dosarul civil nr. 1753/212/2011, prin care reclamanţii G.O. şi H.F., în contradictoriu cu pârâţii A.G. şi A.E., au solicitat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate şi a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între intervenientul A.G. şi A.E. şi titularii titlurilor de proprietate asupra terenului a cărei restituire în natură a solicitat-o pe calea Legii nr. 10/2001.
Funcţie de soluţia ce urmează a se da în această cauză depinde modul de soluţionare a cererii de anulare a dispoziţiei din 9 aprilie 2002 a Primarului municipiului Constanţa, prin care le-a fost respinsă notificarea de restituire în natură a terenului de 21,22 h, situat în municipiul Constanţa, zona P.M.
Prin urmare, reţinând că soluţionarea acţiunii ce face obiectul prezentei cauze depinde de modul de soluţionare a acţiunii având ca obiect anulare act ce face obiectul Dosarului nr. 1753/212/2011, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs A.E., intervenientul A.G. şi pârâţii Consiliul Local al municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar.
Recurenţii au invocat critici comune de nelegalitate, pe care le-au încadrat în motivul reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., după cum urmează:
Soluţia de suspendare pronunţată în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este una legală, judicioasă, motiv pentru care se impune reformarea acesteia, întrucât nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele prevăzute de textul de lege.
Suspendarea prevăzută de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este o suspendare de drept, ci una facultativă, lăsată la aprecierea instanţei de judecată, putând fi dispusă numai dacă se stabileşte motivat strânsa legătură dintre cele două pricini şi în ce mod soluţionarea uneia ar hotărî decisiv asupra celeilalte, prin indicarea dreptului a cărui existenţă sau neexistenţă face obiectul altei judecăţi, instanţa fiind liberă să aprecieze dacă se impune suspendarea unei cauze până la soluţionarea irevocabilă a celeilalte, neexistând o obligativitate de a se proceda la suspendare.
Faţă de obiectul celor două dosare rezultă că raporturile dintre părţile din aceste dosare sunt diferite, soluţia din prezentul dosar nefiind ţinută de admiterea sau respingerea acţiunii ce face obiectul celuilalt proces, ci invers.
De altfel, instanţa nu a arătat vreo legătură de cauzalitate între cele două dosare şi nu a motivat în ce sens poate depinde dezlegarea unui dosar având ca obiect o cerere de declarare a nulităţii absolute a unor acte juridice având o natură juridică specifică şi soluţia ce ar fi pronunţată într-un dosar în care se analizează o altă situaţie juridică şi care vizează analizarea pe fond a situaţiei unui teren şi încadrarea acestuia în dispoziţiile legii speciale.
Pentru a fi judicioasă o soluţie de suspendare în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. este necesar să se stabilească dacă, şi în ce sens, dezlegarea unui dosar poate influenţa, total sau parţial, soluţionarea unei alte cauze, cu atât mai mult cu cât, în cele două dosare sunt deduse judecăţii probleme diferite prin prisma unor temeiuri de drept specifice şi care nu au legătură una cu cealaltă.
Astfel cum s-a arătat, dispoziţia emisă în baza Legii nr. 10/2001 a cărei contestare face obiectul prezentului dosar generează cel puţin o prezumţie de inexistenţă a calităţii de proprietar a intimaţilor-reclamanţi în privinţa terenurilor pretins a fi restituite.
Prin soluţionarea Dosarului nr. 1599/118/2008, aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, în faza procesuală a apelului, se va determina în mod irevocabil dacă intimaţii-reclamanţi, moştenitorii „Z.”, au sau nu un drept de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul notificării de restituire.
În aceste condiţii, în realitate, soluţionarea de către instanţă a cererilor ce fac obiectul Dosarului nr. 1753/212/2011, atât din punctul de vedere al excepţiilor procesuale (calitate procesuală activă, interes în promovarea cererilor), cât şi din punctul de vedere al soluţionării fondului sunt integral dependente de soluţia ce se va da în privinţa drepturilor pe care le pot invoca intimaţii-reclamanţi în privinţa terenului.
Faţă de obiectul celor două dosare şi faţă de efectul soluţiilor ce puteau fi pronunţate în acestea, în realitate se impunea suspendarea judecării Dosarului nr. 1753/212/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Constanta, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 1599/118/2008 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, prin care se va stabili în mod irevocabil existenţa vreunui drept al intimaţilor-reclamanţi în privinţa terenului ce a făcut obiectul notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001 de moştenitorii „Z.”, soluţia legală de suspendare fiind inversă faţă de cea dispusă de instanţă.
În consecinţă, având în vedere faptul că dezlegarea prezentei pricini nu atârnă, în tot sau în parte, de existenţa sau neexistenţa dreptului care face obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa, rezultă că nu se impune suspendarea acestui dosar în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul declarat de A.E. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Înalta Curte urmează să-l respingă ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, întrucât aceasta nu este parte în procesul pendinte şi, prin urmare, nu are calitate procesuală pentru a declara recurs.
Terţii care nu sunt părţi în proces nu au dreptul de a face recurs, chiar dacă sunt interesaţi în cauza respectivă. Întrucât hotărârea judecătorească ce se pronunţă în materie civilă are putere de lucru judecat numai între părţile litigante, dreptul de a recura o atare hotărâre aparţine, cu excepţia procurorului, numai părţilor care au figurat la judecată în fond sau succesorilor universali ori cu titlu universal, precum şi acelora care, potrivit regulilor de drept material, reprezintă părţile.
Aşa fiind, unul dintre soţi nu are calitatea de a introduce în mod valabil recurs pentru celălalt soţ, pe care nu-l reprezintă şi, cu atât mai puţin, alături de celălalt soţ, în condiţiile în care nu este parte în proces.
Luând în examinare recursurile promovate de pârâţii Consiliul Local al municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar şi de intervenientul A.G. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2011, Înalta Curte a constatat că nu sunt fondate, urmând să le respingă pentru următoarele considerente:
Prin încheierea recurată instanţa de apel, făcând aplicarea prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului civil nr. 1753/212/2011 al Judecătoriei Constanţa.
În dosarul pendinte, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 (notificarea din 7 februarie 2002), intimaţii-reclamanţi G.O., H.F. şi L.C. au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 21,22 h situat în municipiul Constanţa. Intimaţii-reclamanţi au invocat calitatea de persoane îndreptăţite la restituire în baza Legii nr. 10/2001 prin raportare la dreptul autorilor acestora, defuncţii D.Z. şi C.Z., şi la actele de proprietate ale acestora cu privire la terenul expropriat în baza Legii nr. 187/1945 a reformei agrare.
Cererea de restituire a fost soluţionată în procedura administrativă prin dispoziţia din 9 aprilie 2002 emisă de Primarul municipiului Constanta, notificarea fiind respinsă pe motiv că „cererea de restituire nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001”.
Împotriva dispoziţiei de respingere a notificării au formulat contestaţie intimaţii-reclamanţi, iar prin sentinţa civilă nr. 612/C din 20 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, în Dosarul nr. 1599/118/2008, s-a dispus anularea acesteia şi restituirea către intimaţii-reclamanţi a „suprafeţei de 22,74 h teren situat în intravilanul municipiului Constanţa, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză topografică, schiţa anexă, Dosar nr. 334/C/05 al Curţii de Apel Constanţa”.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, atât intervenientul în interesul pârâţilor A.G., cât şi pârâţii Consiliul local al municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar, ce se află în prezent în curs de soluţionare, în al treilea ciclu procesual, apeluri ce formează obiectul prezentului dosar.
Prin încheierea din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel Constanţa a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea judecării apelurilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proce. civ., până la soluţionarea Dosarului civil nr. 1753/212/2011 al Judecătoriei Constanţa.
În Dosarul nr. 1753/212/2011, aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanţii G.O. şi H.F., în contradictoriu cu pârâţii A.G. şi A.E., au solicitat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate şi a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între intervenientul A.G. şi A.E. şi titularii titlurilor de proprietate asupra terenului a cărui restituire în natură au solicitat-o pe calea Legii nr. 10/2001.
Curtea de apel a reţinut că, funcţie de soluţia ce urmează a se da în această cauză depinde modul de soluţionare a cererii de anulare a dispoziţiei din 9 aprilie 2002 a Primarului municipiului Constanţa, prin care le-a fost respinsă petenţilor reclamanţi notificarea de restituire în natură a terenului pe motiv că cererea de restituire nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.
Înalta Curte constată că adoptarea unei asemenea măsuri depinde de aprecierea instanţei, care este datoare să examineze şi să aibă în vedere, atât legătura dintre cauze, cât şi oportunitatea suspendării judecăţii.
În ceea ce priveşte condiţia dependenţei celor două cauze, se constată că soluţionarea cererii de restituire în natură a terenului în procedura jurisdicţională a Legii nr. 10/2001 depinde de situaţia titlurilor de proprietate şi a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între intervenientul A.G. şi A.E. şi titularii titlurilor de proprietate asupra terenului a cărui restituire în natură au solicitat reclamanţii în prezenta cauză.
Aşadar, în mod corect, instanţa de apel a suspendat judecarea cererii de restituire în natură a terenului până la soluţionarea cererii având ca obiect anularea titlurilor de proprietate şi a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la acelaşi teren.
Din perspectiva oportunităţii suspendării judecăţii este evident interesul reclamanţilor intimaţi, care au promovat cele două acţiuni, de a se soluţiona mai întâi cauza care tranşează asupra incertitudinii situaţiei juridice a terenului în litigiu.
În atare condiţii, măsura suspendării solicitată de intimaţii reclamanţi întruneşte cerinţele art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar luarea acesteia este în interesul unei mai bune administrări a actului de justiţie.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.E. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesual activă.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar şi de intervenientul A.G. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 94/2014. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 844/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
