ICCJ. Decizia nr. 882/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE 0E CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 882/2014
Dosar nr. 6867/2/2011
Şedinţa publică din 18 martie 2014
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele;
1. Cadrul procesual "Reclamanta SC P. SA Ploieşti a formulat la 26 mai 2006 o acţiune împotriva pârâţilor S.C., O.F., B.A.P., V.M.C. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci prin care a solicitat anularea în tot a Brevetului de invenţie nr. 115531/2000 cu titlu "procedeu de separare a propanului din gazolină" având ca titulari pe pârâţii persoane fizice.
Motivele invocate pentru anulare au fost bazate pe următoarele împrejurări: invenţia pentru care s-a acordat brevetul este o creaţie artificială, fără elemente de aplicabilitate industrială impuse de lege, nefundamentată tehnic; invenţia nu îndeplinea la data acordării, una din condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie şi anume aplicabilitatea industrială; invenţia nu este rezultatul unei activităţi inventive ci al unei soluţii greşite care nu poate fi aplicată pentru rezolvarea unor probleme tehnice, invenţia nefiind aplicabilă industrial din cauză că nu este expusă clar şi complet.
2. Instanţa de fond
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă prin Sentinţa civilă nr. 919 din 21 iunie 2007 a admis acţiunea şi a anulat brevetul de invenţie nr. 1553/2000 reţinând că în mod eronat a fost acordat acest brevet pârâţilor, deoarece nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7, 11 şi 18 din Legea nr. 64/1991, în versiunea în vigoare la data acordării brevetului (art. 7, 13 şi 18 în versiunea actuală a legii), astfel că s-a constatat că este incident art. 40 alin. (1) din Lege (art. 542 alin. (1) lit. a) şi b) în versiunea actuală a legii).
S-a constatat, din expertiza efectuată în cauză, că procedeul ce a făcut obiectul brevetului de invenţie nu este aplicabil la S.T. (cum au susţinut pârâţii) şi nici nu s-a făcut dovada că această invenţie are sau a avut aplicabilitate industrială.
3. Instanţa de apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a prin Decizia nr. 188/A din 12 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii S.C. şi O.F. împotriva Sentinţei civile nr. 919/2007.
Instanţa de apel a înlăturat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în această fază procesuală (inclusiv răspunsurile la obiecţiuni) considerând că acestea nu sunt argumentate riguros din punct de vedere tehnic, (concluziile bazându-se pe aprecieri generate), nu sunt susţinute prin testări sau simulări şi nici nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6402 din 26 noiembrie 2010 a admis recursul declarat de pârâţii S.C. şi O.F., a casat Decizia nr. 188A/2009 şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă,
Instanţa de recurs a reţinut că în condiţiile în care este posibilă simularea, cum s-a constatat în cauză, instanţa de apel trebuia să suplinească deficienţa raportului de expertiză şi să adauge, pentru o completă stabilire a situaţiei de fapt, verificarea de către persoane de specialitate, a expunerii brevetului şi a suficienţei datelor pe care le cuprinde pentru a se putea aprecia dacă, în baza acestora, se poate realiza - invenţia în sensul art. 18 din Legea nr. 64/1991.
S-a mai indicat necesitatea de a se verifica susţinerea pârâţilor - că procedura în discuţie este aplicată deja la S.T. - prin ordonarea tuturor probelor considerate necesare.
S-a făcut trimiterea la dispoziţiile art. 212 C. proc. civ. care dau posibilitatea instanţei, în cazul în care aceasta nu este lămurită, de a apela la efectuarea unei expertize, de către un laborator sau institut de specialitate, cu precădere pentru a se identifica, în cadrul invenţiei a activităţii inventive şi caracterul aplicabil al acesteia la nivel industrial.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă rejudecând cauza înregistrată pe rolul Curţii la 27 iulie 201, prin Decizia civilă nr. 104 A din 2 iulie 2012 a admis apelul pârâţilor şi a schimbat în tot Sentinţa civilă nr. 919 din 21 iunie 2007 în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat pe reclamantă la plata sumelor de 6.524,5 RON şi 3.750 euro cu titlu de cheltuieli de judecată în fond şi apel.
La rejudecarea apelului a fost încuviinţată părţilor din cauză (reclamantei şi pârâţilor apelanţi), potrivit celor dispuse de instanţa de recurs, o expertiză prin metoda simulării, lucrare dispusă a fi efectuată de Institutul P., care a răspuns şi la obiecţiunile şi solicitările reclamantei, după depunerea concluziilor.
De asemenea, la solicitarea reclamantei a fost ascultat şi C.A., specialistul desemnat de Institutul P. pentru efectuarea simulării.
Instanţa de apel a considerat fondat apelul pentru următoarele considerente:
Potrivit concluziilor simulării, s-a reţinut că procedeul brevetat îndeplineşte condiţia activităţii inventive, precum şi pe cea a aplicabilităţii industriale, instanţa de apel menţionând şi filele din dosar în care se regăsesc constatările care conduc la această concluzie.
Problema tehnică de care se ocupă brevetul, respectiv separarea metanului, etanului şi propanului de restul gazolinei, în condiţii de stabilitate (care se obţine prin intermediul temperaturilor scăzute), astfel încât să se evite volatilizarea metanului, a fost rezolvată, potrivit rezultatelor simulării, fiind evitată folosirea de agent frigorific.
Un asemenea rezultat a fost obţinut prin adăugarea de hidrocarburi mai grele şi mai puţin volatile (fracţia grea) în vasul de reflux, această operaţiune ducând la creşterea temperaturii vaporilor la ieşirea din coloană (până în jurul valorii de 45 grade C), caz în care este posibilă condensarea cu apa recirculată (care are o temperatură între 28 - 36 grade C), deoarece diferenţa de temperatură este suficientă, spre deosebire de procedeul în care nu se foloseşte injecţie de fracţie grea, când temperatura vaporilor la ieşirea din coloana CLI este de aproximativ 30 grade C.
S-a constatat că acest aspect rezultă şi din prezentarea comparativă a rezultatelor simulării pentru cele trei ipoteze, în care separarea propanului se face fără injecţia de fracţie grea, cu injecţia de fracţie grea în vasul de reflux şi, respectiv, cu injecţia de fracţie grea înainte de condensator.
S-a reţinut că raportul de simulare a subliniat că locul unde se face injecţia de fracţie grea (înainte de condensator sau în vasul de reflux) nu a modificat notabil rezultatele, importantă fiind introducerea amestecului de hidrocarburi mai puţin volatile, care să crească temperatura amestecului la ieşirea din coloana de fracţionare.
Din declaraţia specialistului din cadrul P. care a efectuat simularea procedeului brevetat, audiat în instanţă, s-a reţinut că în urma testelor efectuate prin simulare, s-a constatat că locul unde se introduce fracţia grea influenţează temperatura din vârful coloanei, iar cel mai potrivit loc este vasul de reflux CLI.
În privinţa criticilor intimatei-reclamante referitoare la locul exact de injecţie a fracţiei, curtea a reţinut că în partea a doua a raportului, cuprinzând rezultatele simulării s-au consemnat şi rezultatele ipotezei în care injecţia are loc exact în vasul de reflux şi nu în conducta acestuia, rezultatele fiind similare.
În raport de aceste împrejurări de fapt, s-a apreciat că este îndeplinită cerinţa activităţii inventive, aceasta rezultând din probaţiunea administrată. Specialistul din domeniu, pe baza cunoştinţelor existente în stadiul tehnicii, nu putea rezolva problema tehnică aşa cum o rezolvă invenţia, aceasta fiind una dintre cerinţele necumulative impuse de regula 32 lit. b) din Regulament.
Din concluziile simulării s-a constatat că este îndeplinită şi cerinţa aplicabilităţii industriale.
Astfel, s-a reţinut, din raportul întocmit ca urmare a simulării, că o parte din datele folosite la efectuarea simulării sunt cuprinse în brevet, iar o altă parte au fost estimate de specialistul care a efectuat lucrarea, nefiind însă necesară prevederea lor în brevet, pentru ca invenţia să fie complet dezvăluită.
În raport de susţinerea intimatei reclamante că simularea a utilizat date care nu erau cuprinse în brevet şi în lipsa cărora invenţia nu este completă, Curtea a observat - din cuprinsul tabelului aflat la dosarul de apel - că elementele cantitative utilizate la efectuarea simulărilor au constat într-un debit al gazolinei cu care este alimentată CL 1 de 2000 kg/h, cu o presiune la vârful coloanei CL 1 de 30 de bari, respectiv la vârful coloanei CL 2 de 16 bari.
Or, s-a observat că în descrierea invenţiei se menţionează că fluxul de gazolină folosit pentru injecţie trebuie să aibă o presiune între 25 şi 30 de bari şi o temperatură între 35 şi 45 grade C. De asemenea, în exemplul descris în brevet se menţionează şi presiunea vaporilor din coloana CL 2, între 15 şi 18 bari.
Prin urmare, aceste informaţii despre condiţiile în care se obţine rezultatul invenţiei sunt cuprinse în brevet.
În privinţa debitului de gazolină utilizat, Curtea a considerat că o asemenea informaţie nu era obligatoriu a fi menţionată în brevet, pe de o parte, deoarece procedeul brevetat poate fi utilizat în instalaţii de diverse dimensiuni, nefiind dovedit în speţă că la un debit mai mic sau mai mare de 2000 kg/h acesta nu funcţionează.
Pe de altă parte, s-a constatat că simulările s-au efectuat în mod unitar, folosind aceleaşi date cantitative în toate cele trei variante (ulterior patru), cu rezultatele mai sus arătate, astfel încât se poate observa soluţia tehnică oferită de procedeu, în condiţiile în care singurul parametru schimbat este injecţia de fracţie grea.
S-a reţinut, aşa cum s-a arătat şi în răspunsurile P. SA la obiecţiunile formulate de intimata reclamantă, că anumite elemente utilizate la simulare sunt variabile în funcţie de aplicaţia practică în care brevetul este folosit, în schimb invenţia era suficient descrisă pentru specialiştii în domeniu, care au cunoştinţe referitoare la procesele fizico-chimice specifice procedeului brevetat.
În privinţa compoziţiei injecţiei de gazolină, intimata reclamantă a susţinut că, lipsa unei menţiuni exprese în descrierea brevetului sub acest aspect, atrage insuficienţa dezvăluirii.
Potrivit P. SA, compoziţia gazolinei nu este relevantă, iar Curtea a constatat că brevetul se referă la un amestec de hidrocarburi (enumerând în descriere etanul, metanul şi propanul), însă este acceptată orice variantă a unui flux de gazolină.
Cu toate acestea, în lucrare se arată că, potrivit celor menţionate în brevet, se poate folosi o gazolină "săracă" în etan, respectiv, care să conţină hidrocarburi mai grele, mai puţin volatile, după cum se poate folosi, tot conform descrierii brevetului, fracţia grea rezultată de la baza coloanei CL2B.
Prin urmare, s-a constatat că pentru specialistul în domeniu, brevetul cuprinde descrierea necesară derulării procedeului.
În privinţa expertizei extrajudiciare efectuată la solicitarea intimatei reclamante de inginerul R.H., Curtea a reţinut că această lucrare a contrazis din punct de vedere ştiinţific concluziile expertizei judiciare efectuate la rejudecare, folosind aceeaşi metodă, a simulării.
Or, principalul argument al inginerului R.H. este că la introducerea la vârful coloanei CLI a unui flux de gazolină, nu mai are loc procesul de fracţionare, ci un proces de absorbţie-fracţionare, care conduce la rezultate mult mai bune în procedeul de separare, iar această concluzie a fost extrasă din rezultatele simulării proprii efectuate de acesta.
De asemenea, s-a afirmat în cuprinsul expertizei extrajudiciare că P. a consemnat rezultatele simulării cu numeroase greşeli pentru a ascunde caracterul eronat al invenţiei şi împrejurarea că procedeul nu poate da rezultatele pretinse.
Curtea a observat, în primul rând, că erorile materiale cuprinse în rezultatul simulării efectuate de P. au fost corectate în cuprinsul variantelor ulterioare ale simulării (revizia B).
Pe de altă parte, s-a reţinut că nu există vreun motiv rezonabil şi pertinent pentru a pune la îndoială rezultatele simulării efectuate în cadrul expertizei judiciare, mai ales că societatea P. SA a fost desemnată, în acest scop, la propunerea intimatei reclamante, în condiţiile în care şi apelanţii pârâţi propuseseră, la rândul lor, două alte institute specializate în petrochimie pentru efectuarea lucrării.
În plus, Curtea a dat posibilitatea părţilor de a administra probe cu privire la modul concret de utilizare a procedeului la T., însă nici apelanţii şi nici intimata nu au solicitat efectuarea unei expertize de specialitate la instalaţia menţionată, situaţie în care singura modalitate aflată la îndemâna instanţei de verificare a valabilităţii brevetului este expertiza judiciară efectuată în modalitatea simulării, cu rezultatele arătate.
S-a constatat că sunt nefondate argumentele intimatei-reclamante care tind să invalideze rezultatelor expertizei judiciare.
În privinţa raportului de expertiză efectuat de expertul S.G. în Dosarul nr. 2317/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a reţinut că acesta are în cauza de faţă valoarea probatorie a unui înscris.
În cuprinsul acestuia se consemnează, aşa cum au susţinut apelanţii pârâţi, că procedeul brevetat este aplicat la instalaţia de la S.T., aparţinând Sucursalei SNP P. SA Târgu-Jiu, expertul declarând că a efectuat verificări la faţa locului cu ocazia efectuării expertizei.
Au mai invocat apelanţii şi un argument dedus din propriile afirmaţii ale intimatei reclamante, prezentate în cadrul cererii de apel depusă în Dosarul nr. 703/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală (număr unic 18787/2/2005), dosar a cărui judecată a fost suspendată până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de faţă.
Astfel, în cuprinsul acestui înscris, intimata reclamantă P. SA Ploieşti arată că "(...) societatea noastră a folosit procedeul care face obiectul brevetului cu titlul "Procedura de separare a propanului de gazolină anterior datei la care reclamanţii au solicitat eliberarea brevetului de invenţie care face obiectul litigiului (...)".
Această afirmaţie, cuprinsă într-o declaraţie extrajudiciară a intimatei reclamante, a fost apreciată ca având valoarea unei prezumţii simple care, alături de înscrisul constând în expertiza extrajudiciară, ce consemnează folosirea invenţiei la S.T., sprijină afirmaţia apelanţilor-pârâţi în sensul că procedeul brevetat are aplicabilitate industrială.
S-a reţinut că aceste mijloace de probă, administrate de apelanţii-pârâţi, nu au fost contrazise de probatoriile administrate sub acest aspect de intimata reclamantă, căreia îi revenea sarcina probei în litigiul de faţă sub aspectul neîndeplinirii cerinţei de brevetabilitate în discuţie.
Pentru aceste considerente, curtea a constatat că, în privinţa brevetului atacat, sunt îndeplinite cerinţele de valabilitate a căror existenţă a fost contestată de reclamantă, astfel că în mod greşit a constatat prima instanţă că se impune anularea sa.
4. Recursul
Decizia nr. 104 A/2012 a Curţii de Apel a fost atacată cu recurs, declarat în termen, de reclamanta SC P. SA.
În drept a fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a invocat nelegalitatea deciziei pentru următoarele aspecte:
- Încălcarea art. 295 C. proc. civ.; instanţa de apel avea obligaţia să cerceteze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept şi, prin valorificarea tuturor probelor administrate să arate în ce au constat erorile instanţei de fond.
Or, în cauză s-a modificat în tot sentinţa fără să se indice unde a greşit prima instanţă şi care este motivul înlăturării probelor administrate de aceasta.
- Neidentificarea corectă a obiectivului invenţiei, încălcarea art. 7 (1) din Legea nr. 64/1991. În analiza făcută, instanţa nu a plecat de la brevetul de invenţie a cărui anulare s-a cerut, ci de la rezultatul simulării efectuate de P., neanalizându-se gradul de recuperare a propanului în raport de soluţiile similare din stadiul tehnic, chestiune neanalizată nici la activitatea inventică şi nici la aplicabilitatea industrială a invenţiei.
Stabilirea dacă exista o recuperare superioară de propan este esenţială şi se identifică cu obiectul invenţiei; o recuperare inferioară de propan neidentificându-se cu soluţia pentru problema tehnică rezolvată.
Neidentificându-se corect obiectul invenţiei, nu se putea stabili dacă invenţia este sau nu lipsită de eficienţă economică.
- Încălcarea art. 10 din Legea nr. 64/1991 referitoare la condiţia activităţii inventive.
La acest punct instanţa nu a aplicat condiţiile legale privind activitatea inventică, ci pe cale referitoare la aplicabilitatea industrială, în sensul că nu a identificat stadiul tehnicii pentru ca să se poată identifica, prin raportare, pasul inventiv al invenţiei.
Recurenta a detaliat înţelesul noţiunilor de "cunoştinţă", "învăţătură", "specialist în domeniu", "aplicabilitate industrială", folosite de Legea nr. 64/1991.
Au fost amintite dispoziţiile prevăzute de Regula 32 lit. c) din Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1999 în virtutea cărora instanţa trebuie să identifice, în mod prioritar care este problema tehnică pe care invenţia o propune pentru rezolvare şi să stabilească dacă soluţia propusă de brevet este în măsură să fie realizată de un specialist pe baza dezvăluirii din brevet.
Recurenta, sub acest aspect, a susţinut că nu s-a analizat dacă invenţia conduce la o recuperare superioară de propan.
- Analiza întrunirii condiţiei aplicabilităţii industriale a invenţiei nu s-a făcut printr-o selecţie legală a probelor şi a prezumţiilor. Sub acest aspect s-a reproşat instanţei că şi-a întemeiat soluţia de admitere a apelului numai pe probe noi (simularea efectuată de P., raportul G.S. şi un extras din motivele de apel formulate de P. SA în Dosarul nr. 18787/2/2015), fără să se analizeze şi celelalte probe administrate în cauză şi fără să se indice raţiunile pentru care au fost înlăturate acele probe.
S-a mai criticat faptul că instanţa a folosit rezultatul unui caz particular al invenţiei pentru determinarea aplicabilităţii industriale a soluţiei. S-a susţinut astfel că testarea nu a vizat brevetul ci s-a realizat o analiză de inginerie "reversibilă" în care sistemul folosit pentru simulare a fost chestionat invers, plecându-se de la parametrii şi compoziţia amestecului pentru a se obţine un rezultat dinainte stabilit şi introdus invariabil.
S-a criticat această metodă folosită de expert pentru că nu este prevăzută de lege, este imprevizibilă, nu urmează o direcţie uzuală de analiză a logicii juridice care impune ca prin verificarea cazului general să se determine valabilitatea aplicabilităţii industriale a cazului particular şi nu invers.
S-a mai criticat faptul că instanţa a calificat drept erori materiale neconcordanţele din simulare.
Totodată s-a criticat faptul că instanţa a înlăturat criticile tehnice aduse de recurentă expertizei, sub motivarea legitimităţii modului de desemnare a institutului care a realizat proba.
S-a susţinut că este nelegală prezumarea aplicării brevetului la instalaţia de la S.T. Recurenta a susţinut că instanţa a aplicat o prezumţie simplă, prin încălcarea art. 1203 C. civ., nefiind întrunită condiţia ca această prezumţie să aibă greutate şi putere de a naşte probabilitatea. În mod nelegal instanţa a reţinut că reclamanta trebuia să propună o expertiză la T. pentru a se stabili dacă soluţia din brevet este aplicabilă deşi reclamanta din apel era intimată şi în această calitate avea interes în menţinerea soluţiei primei instanţe.
S-a criticat reţinerea faptului recunoaşterii reclamantei de a fi aplicat invenţia, recunoaştere care a avut loc într-o altă cauză şi care a fost făcută ca o apărare subsidiară. În realitate, poziţia reclamantei a fost în sensul că cele două procedee - cel brevetat de reclamanţii din acel dosar şi cel elaborat de SC P. SA, sunt fundamental diferite. Singura recunoaştere în acel dosar a reclamantei SC P. SA a fost în sensul că cele două soluţii au o premisă comună, un proiect în comun, care însă au fost desfăşurate diferit.
5. Analiza instanţei de recurs
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate în susţinerea motivului de recurs invocat, se constată că decizia Curţii de Apel este legală şi temeinică.
Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
O primă constatare de ansamblu a criticilor formulate este aceea că acestea privesc în esenţă modalitatea în care instanţa de apel a interpretat probele administrate în cauză, faptul că a ignorat o serie de probe administrate şi că din totalul acestora a reţinut numai anumite probe» fără să indice motivele pentru care a procedat astfel.
Recurenta a indicat totodată dispoziţiile legale - din Legea nr. 64/1991 şi C. civ. - considerate a fi fost încălcate de instanţă.
Criticile care se referă la modalitatea de interpretare a probelor sau ignorarea acestora nu mai pot forma motiv de recurs în redactarea actuală a art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., după abrogarea pct. 11 al art. 304 care îngăduia verificarea hotărârilor întemeiate pe o gravă greşeală de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, precum şi a punctului 10 al art. 304 referitor la hotărârile în care instanţa nu s-a pronunţat asupra unei dovezi administrate care era hotărârea pentru dezlegarea pricinii.
Pct. 10 şi 11 ale art. 304 din C. proc. civ. au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005.
Ca urmare, toate criticile aduse de recurentă cu privire la aspecte de netemeinicie neputând fi încadrate nici în motivul de recurs invocat, pct. 9 al art. 304 şi nici în celelalte motive de recurs limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu au fost avute în vedere.
Examinarea deciziei se poate face însă sub aspectul legalităţii administrării probelor în etapa apelului.
Sub acest aspect recurenta nu formulează critici în legătură cu modul în care au fost propuse sau încuviinţate probele - în speţă expertiza.
Criticile se rezumă la conţinutul acesteia şi modul în care instanţa a interpretat şi valorificat în soluţie concluziile expertizei.
Se reţine, potrivit consemnărilor din jurnalul şedinţei publice din 6 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti că instanţa a încuviinţat proba cu expertiză după ce a luat acordul părţilor cu privire la expert, în persoana Institutului de Proiectări şi Instalaţii P. SA şi, respectiv, a modalităţii de lucru, prin procedeul simulării.
În acest sens instanţa a încuviinţat obiectivele expertizei formulate atât de apelanţii pârâţi cât şi de intimata reclamantă.
La raportul de expertiză depus la dosar, intimata reclamantă a formulat obiecţiuni care au fost puse de instanţă în discuţia părţilor şi cu privire la care apelanţii pârâţi şi intimatul OSIM au pus concluzii scrise de respingere a acestora.
Prin încheierea din 17 februarie 2012 instanţa a încuviinţat obiecţiunile formulate de intimata reclamantă şi a dispus completarea raportului de expertiză şi, respectiv, audierea numitului C.A., în calitate de specialist care a întocmit raportul de expertiză.
La dosar au fost depuse completările aduse raportului de expertiză şi la 5 aprilie 2012 a fost audiat expertul C.A.
Prin încheierea din 37 mai 2012 instanţa a respins obiecţiunile suplimentare formulate de intimata reclamantă pentru motivele arătate în acea încheiere.
Analiza făcută de instanţa de apel a avut loc în cadrul procesual expres determinat de casarea primei decizii pronunţate în apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu îndrumările punctuale ale Deciziei nr. 6402 din 25 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu administrarea unor noi probe care să suplinească deficienţa raportului de expertiză efectuat în cauză la instanţa de fond şi prin care "să se verifice de către şi prin persoane de specialitate a expunerii brevetului şi a suficienţei datelor pe care le cuprinde pentru a se putea aprecia dacă în baza acestora se poate realiza invenţia potrivit art. 18 din Legea nr. 64/1991.
În acest context analiza instanţei de apel în mod corect a pus accentul pe stabilirea - amănunţită - a obiectivelor unei noi expertize, încuviinţând o listă de întrebări (obiective) din partea ambelor părţi angajate în proces, pentru ca expertul să clarifice termenii în care a fost emis brevetul sub aspectul condiţiilor legale impuse pentru protejarea unei invenţii.
Atât expertiza, cu completările ulterioare, cât şi analiza instanţei au avut în vedere termenii în care a fost redactat brevetul de invenţie nr. 11553/2000.
Criticile formulate de recurentă cu privire la greşita stabilire a obiectivului invenţiei, având în vedere cele mai sus reţinute cu privire la obiectul cauzei şi al rejudecării apelului - cu precădere la stabilirea obiectivelor expertizei - sunt nefondate, ele fiind în realitate observaţii la raportul de expertiză soluţionate în mod legal de instanţa de apel pe parcursul acestei faze procesuale, cum s-a evidenţiat mai sus.
Se constată că au fost avute în vedere coordonatele tehnice precise care se găsesc în brevetul examinat, instanţa de apel reţinând în mod corect, pe baza explicaţiilor din raportul de specialitate concluziile acestuia, referitoare la fiecare etapă a procesului tehnologic descris în brevet.
Sub acest aspect, critica referitoare la încălcarea art 282 şi 295 C. proc. civ. este nefondată.
Art. 282 indică natura hotărârilor supuse apelului, iar art. 295 C. proc. civ. determină regula generală cu privire la limita controlului judiciar al instanţei de apel asupra stabilirii situaţiei de fapt şi aplicării legii de către prima instanţă, scop în care poate proceda la refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă precum şi la administrarea de noi probe dacă le consideră necesare pentru soluţionarea cauzei.
În cazul dedus judecăţii, analiza făcută de Curtea de Apel, într-un nou ciclu procesual s-a circumscris regulii generale prevăzute de articolul citat, dar şi regulilor speciale prevăzute de art. 315 C. proc. civ., în speţă hotărârea instanţei de recurs, asupra necesităţii administrării unor probe, impunându-se în mod imperativ.
Îndrumările instanţei de recurs au fost, sub acest aspect, respectate de instanţa de apel care a dezvoltat şi analizat această nouă probă dispusă în suplinirea şi elucidarea neclarităţilor semnalate de instanţa de recurs în expertiza efectuată în faza judecării în fond a cauzei.
Pe cale de consecinţă - având în vedere considerentele de tehnică redacţională, la care a recurs Curtea de Apel în arătarea argumentelor pentru primirea concluziilor noii expertize efectuate în cauză - se constată că soluţia de admitere a apelului pârâţilor este corectă, susţinută de constatarea că în cauză pentru situaţia de fapt dedusă judecăţii sunt aplicabile condiţiile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1991. Soluţia propusă în brevet presupune o activitate inventivă susceptibilă - în condiţiile experimentului întreprins - de o aplicare industrială. În consecinţă s-a constatat că invenţia, în termenii relevaţi în brevetul analizat, este aptă să permită unei persoane de specialitate în domeniu - să o realizeze.
S-a primit concluzia expertului în sensul că o parte din datele ce au stat la baza efectuării simulării sunt menţionate în brevet dar şi că o serie de alte date folosite la acest experiment nu îşi impuneau menţionarea în brevet pentru ca invenţia să fie complet dezvăluită.
Această explicaţie a expertului s-a constatat a fi susţinută şi de alte probe existente în dosar. S-a făcut astfel trimitere la un tablou de elemente constitutive utilizate la efectuarea simulărilor, care îşi înscriu coordonatele tehnice în limitele prevăzute în brevet.
S-a reţinut distincţia făcută în raportul de expertiză, cu privire la caracterul variabil al diferitelor elemente utilizate la simulare în raport de aplicaţia practică în care brevetul este folosit, dar că descrierea procedurilor tehnologice şi a parametrilor substanţelor utilizate este suficientă pentru ca specialiştii în domeniu să realizeze procesele fizico-chimice menţionate în brevet.
Instanţa a indicat - prin analiza în detaliu făcută constatărilor expertizei - motivele pentru care nu au fost primite susţinerile reclamantei, în sensul că brevetul nu conţine o suficientă dezvăluire pentru a permite realizarea soluţiei prevăzută de acesta.
Sub aspectul invocat, greşita stabilire a obiectivului invenţiei, se mai reţine caracterul nefondat al criticilor referitoare la împrejurarea că instanţa nu a semnalat - şi deci nu a examinat experimentul din această perspectivă - faptul că procedeul brevetat urmăreşte o recuperare majoră de propan, astfel că nu orice recuperare de propan poate conduce la caracterul inventiv al invenţiei.
Sub acest aspect se constată că în mod corect instanţa de apel nu a reţinut un asemenea criteriu, în examinarea caracterului inventiv al procedeului brevetat.
S-au avut în vedere termenii solicitării, expres indicaţi în brevet şi în limita cărora s-a acordat protecţie şi în contextul cărora nu este menţionată "o recuperare majoră de propan", la care se referă recurentul.
Potrivit conţinutului brevetului revendicarea cuprinde "Procedeu de separare a propanului din gazolină, în două coloane de fracţionare, caracterizat prin aceea că se introduce direct în vasul de reflux al primei coloane de funcţionare fie o parte din gazolina de alimentare a primei coloane, fie o parte din produsul de bază al celei de a doua coloane, fie un alt terţ flux de gazolină la o presiune de 25 - 35 bari şi o temperatură de 35 - 45° C, astfel că pe vârful primei coloane, se separă tot metanul şi etanul precum şi o parte din propan şi butan, iar pe la bază, amestecul de hidrocarburi C 3+, care alimentează coloana a doua de funcţionare, unde se separă, pe la vârf, produsul dorit, iar pe la bază, amestecul de hidrocarburi C 4 +, din care o parte se poate recicla la vasul de reflux al primei coloane, iar restul se depozitează ca produs finit".
În conţinutul brevetului, partea explicativă, se indică definiţii, dezavantaje ale procedeelor existente, problema rezolvată de invenţie şi avantajele acesteia, (printre care este menţionată posibilitatea de a se obţine unele recuperări mari de C 3).
Ceea ce intră însă în protecţia oferită pentru brevetarea invenţiei este "Revendicarea".
În analiza făcută, instanţa a omologat concluziile expertizei care a examinat şi experimentat procedeul din perspectiva termenilor în care a fost revendicat.
Instanţa de apel a mai înscris în cuprinsul argumentelor - contrar celor susţinute de recurentă - motivele pentru care a înlăturat alte probe existente în dosar (ex. expertiza extrajudiciară efectuată de ing. R.H.).
Se constată că nici criticile referitoare la nelegalitatea prezumţiei aplicării brevetului la instalaţia de la T. nu sunt întemeiate.
Instanţa nu a aplicat greşit dispoziţiile art. 1199 C. civ. care reglementează prezumţia simplă.
În cauză instanţa şi-a argumentat opinia că brevetul are o aplicare industrială, completând şi coroborând concluziile expertizei dispuse, cu alte înscrisuri din dosar din care se degajă aceeaşi concluzie, recte documentul intitulat "Motivele de apel" elaborat de reclamantă şi aflat într-un alt dosar (nr. 703/2005 al Curţii de Apel Bucureşti) în care s-a discutat acelaşi brevet nr. 115531/2000, document depus în dosarul cauzei, la Tribunalul Bucureşti.
Din acest document instanţa a reţinut textual ceea ce reclamanta SC P. SA a declarat şi subliniat "chiar şi în ipoteza în care reclamanta ar fi avut dreptul, la eliberarea brevetului de invenţie, aceştia nu pot solicita să ni se interzică folosirea procedeului, deoarece subscrisa SC P. SA a folosit procedeul care face obiectul brevetului de invenţie de la data încetării raporturilor contractuale (cu inventatorii), dată care este anterioară datei constituirii depozitului de către reclamanţi".
Concluziile instanţei, cât priveşte aplicarea procedeului şi la instalaţia T., care atestă fapte necontestate. Precizările reclamantei recurente - din înscrisul indicat - în sensul că ar exista unele asemănări dar şi deosebiri între brevet şi procedeul de la T. nu interesează în prezenta cauză, în care în discuţie este aplicarea industrială din perspectiva realizării invenţiei pe baza datelor tehnice descrise în brevet.
La documentele invocate, instanţa a mai adăugat, spre consolidarea acestei concluzii şi poziţia părţilor care, întrebate expres, urmare casării cu trimitere, au arătat că nu se impune o expertiză pentru procedeele folosite la T.
Ca urmare, concluzia instanţei - că prin probele administrate nu au fost contrazise susţinerile apelanţilor pârâţi de către intimata reclamantă, căreia îi revenea sarcina probei în litigiul de faţă, sub aspectul neîndeplinirii cerinţei de brevetabilitate - este corectă, din perspectiva regulilor procedurale care stabilesc sarcina probei.
Se mai reţine că în finalul examinării făcute brevetului instanţa s-a exprimat cu privire la valabilitatea lui, din perspectiva condiţiilor impuse expres de Legea nr. 64/1991 şi a conchis - făcând trimitere la constatările reţinute - că "în mod greşit a constatat prima instanţă că se impune anularea sa".
Ca urmare, nici critica referitoare la neindicarea greşelilor făcute de instanţa de fond, nu este întemeiată.
Constatând, pentru considerentele mai sus expuse că nu se reţin în cauză motive de modificare sau casare a deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SA împotriva Deciziei nr. 104A din data de 2 iulie 2012 a Curţii de Apei Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 790/2014. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 887/2014. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
