ICCJ. Decizia nr. 90/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 90 /2014
Dosar nr. 1457/3/2009
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., reţine următoarele:
Prin decizia civilă nr. 769A din 26 octombrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă B.B.J.K. împotriva sentinţei civile nr. 538 din 9 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva acestei decizii reclamanta B.B.J.K. a declarat recurs, în cuprinsul căruia a solicitat şi repunerea în termenul de declarare a recursului.
A arătat reclamanta că decizia curţii de apel nu i-a fost legal comunicată, invocând în acest sens regulamentul CE nr. 1393/2007, care prevede că „Actele judiciare sunt transmise direct şi în cel mai scurt timp”, fiind însoţite de un formular tradus în limba oficială a statului membru în cauză.
Prin încălcarea acestor prevederi legale comunitare, care au prioritate în dreptul intern al României, procedura de comunicare a deciziei atacate este nelegală, pentru că nu a dat, în realitate, posibilitatea părţii de a lua efectiv cunoştinţă de conţinutul acesteia.
A solicitat admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Analizând cererea de repunere în termenul de recurs şi respectiv excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 103 C. proc. civ. „Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei”.
În cuprinsul cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, reclamanta a învederat că procedura de comunicare a deciziei atacate este nelegală, întrucât nu ar fi fost întocmită conform cu regulamentul CE nr. 1393/2007.
Această susţinere este nefondată, pentru următoarele considerente:
Sistemul prevăzut de Regulamentul CE nr. 1393/2007 urmărește să instituie un mecanism de notificare și de comunicare intracomunitar ce are ca finalitate buna funcționare a pieței interne, după cum se reţine în hotărârea Curţii Europene de Justiţie (Camera întâi) din 19 decembrie 2012, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 T.F.U.E. de Sąd Rejonowy w Koszalinie (Polonia).
Regulamentul CE nr. 1393/2007 prevede el însuși, în secțiunea 2, alte mijloace de transmitere posibile, fără să stabilească de altfel o ierarhie între acestea (hotărârea din 9 februarie 2006, Plumex, C-473/04, Rec.), precum transmiterea pe cale consulară sau diplomatică, precum și notificarea sau comunicarea prin intermediul agenților diplomatici sau consulari, prin intermediul serviciilor de curierat ori, la cererea oricărei persoane interesate, direct prin intermediul funcționarilor judiciari, al autorităților sau al altor persoane competente din statul de primire.
Aceste reguli de comunicare nu sunt incompatibile cu prevederile C. proc. civ., varianta în vigoare la momentul declarării căii de atac a recursului, care prevede la art. 112 C. proc. civ. că partea care locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul”.
Reclamanta s-a conformat acestor prevederi legale din dreptul intern român, alegând-şi domiciliul la sediul avocatului ales, respectiv Bucureşti str. T., sector 6, încă din data de 9 aprilie 2010, unde a fost legal citată pe toată durata procesului.
Aşadar, instanţa constată că afirmaţia recurentei, în sensul că decizia recurată nu ar fost comunicată la sediul avocatului ales este nefondată.
Înalta Curte constată că prin cererea de apel reclamanta şi-a ales domiciliul pentru comunicarea actelor de procedură la sediul avocatului ales, iar pe parcursul procesului nu a învederat instanţei schimbarea acestui domiciliu ales.
Împrejurarea că dovada de comunicare a deciziei atacate a fost afişată la sediul avocatului ales, acesta nesemnând pentru primirea ei, nu constituie motiv temeinic de repunere în termenul de declarare a recursului, nefiind dovedită situaţia în care partea ar fi fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să ia cunoştinţă de decizia în cauză.
În consecinţă, la adresa avocatului ales i-a fost comunicată reclamantei decizia atacată, la data de 2 decembrie 2011.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. recursul trebuia declarat în termenul legal de 15 zile, calculat de la această dată, termen care a expirat la data de 18 decembrie 2011.
În cauză, recursul a fost declarat la data de 11 decembrie 2012, cu depăşirea termenului legal.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., va respinge cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată şi, în consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ. va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de reclamanta B.B.J.K.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta B.B.J.K. împotriva deciziei civile nr. 769A din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 897/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 903/2014. Civil. Partide politice. Recurs → |
|---|
